ICCJ. Decizia nr. 82/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 82/2010
Dosar nr. 9087/30/2007
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 98/PI din 12 februarie 2008 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea reclamanţilor Municipiul Timişoara, prin Primar, Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, în contradictoriu cu pârâta SC A.N. SRL Timişoara, dispunându-se rezilierea contractului de închiriere din 1999 şi evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Timişoara deţinut în temeiul acestui contract.
Totodată pârâta a fost obligată la plata către reclamanţi a sumei de 150.567 lei cu titlu de diferenţă chirie, penalităţi şi majorări de întârziere, plus 16,7 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de SC P.A. SA împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 99 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, sentinţa de fond fiind desfiinţată iar cauza trimisă spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că societatea pe care reclamanţii au chemat-o în judecată şi care a fost citată în cauză, a încetat să mai existe încă din anul 1999 când a fuzionat prin absorbţie cu apelanta, fiind radiată din Registrul Comerţului.
În consecinţă, constatând că pârâta rezultată în urma fuziunii – apelanta – nu a fost citată legal de instanţa de fond, sentinţa pronunţată a fost desfiinţată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Cât priveşte tardivitatea apelului invocată de intimaţii reclamanţi, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă nu numai că a citat o societate comercială care nu mai exista din 1999, dar a citat-o şi a comunicat şi sentinţa pronunţată la o altă adresă, respectiv în Piaţa Victoriei şi nu în str. Cermena, unde-şi are sediul apelanta rezultată în urma fuziunii, aşa încât, având în vedere dispoziţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 287 alin. ultim C. proc. civ., s-a apreciat că s-a formulat în termen legal apelul, acesta neîncepând să curgă încă, apelanta fiind chiar la data depunerii notelor scrise în termenul legal de a motiva apelul declarat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii Municipiul Timişoara, prin Primar, şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenţii critică respingerea tardivităţii apelului învederând că sentinţa de fond a fost comunicată la 12 februarie 2008, că la 9 decembrie 2008 această sentinţă s-a legalizat cu menţiunea definitivă şi irevocabilă şi a şi fost contestată executarea ei în dosarul nr. 582/30/2009 al Tribunalului Timiş, instanţă ce şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Timişoara care la 24 iunie 2009 a respins contestaţia formulată.
Cum instanţa de fond a reţinut că procedura de citare a fost legal îndeplinită pe tot parcursul judecăţii, recurenţii apreciază că apelul trebuia declarat în termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termen nerespectat de apelantă, aşa încât apelul ar fi trebuit respins ca tardiv.
Prin întâmpinarea formulată intimata pârâtă SC P.A. SA a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Deşi recurenţii şi-au întemeiat criticile pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., din motivarea recursului şi criticile de nelegalitate dezvoltate rezultă că acestea vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. motiv pentru care Curtea apreciază că recursul declarat se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu şi în cel prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurenţi, dar neregăsit în criticile invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speţă sentinţa de fond a fost comunicată la 3 martie 2008 către SC A.N. SRL, la sediul din Timişoara, iar apelul a fost formulat de SC P.A. SA la 30 ianuarie 2009, făcându-se dovada că la 29 ianuarie 2009 a fost somată de executorul judecătoresc pentru punerea în executare a sentinţei.
Or abia la data somării ea a aflat de existenţa sentinţei, probând totodată cu actul aflat la dosar apel că încă din 1999 a fuzionat prin absorbţie cu SC A.N. SRL şi că are sediul în str. Cermena.
În consecinţă, instanţa de apel corect a apreciat că nefiind legal citată şi necomunicându-i-se sentinţa la sediul său legal, apelul declarat de pârâtă, ca societate rezultată în urma fuziunii prin absorbţie, a fost formulat în termen legal, criticile recurenţilor fiind neîntemeiate sub acest aspect.
Chiar dacă recurenţii au obţinut legalizarea sentinţei cu menţiunea definitivă şi irevocabilă, aşa cum susţin, această sentinţă nu este opozabilă pârâtei, ca societate absorbantă rezultată în urma fuziunii, ea nefiind citată în cauză, nici cu denumirea rezultată în urma fuziunii, nici la sediul său social.
În consecinţă, Curtea apreciază recursul ca nefondat motiv pentru care îl va respinge în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii Municipiul Timişoara, prin Primar, şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, împotriva deciziei nr. 99 din 12 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 85/2010. Comercial → |
|---|
