ICCJ. Decizia nr. 964/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 964/2010
Dosar nr. 6774/1285/2006
Şedinţa publică de la 10 martie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj, în data de 21 decembrie 2006, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti, prin D.R.D.P. CLUJ i-a chemat în j udecată pe pârâţii C.L. APAHIDA şi SC B.B. SA, având sediul în Cluj-Napoca, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligaţi aceştia, în solidar, la plata cu titlu de pretenţii a sumei de 4.923.537,61 lei, reprezentând daune pricinuite reclamantei prin execuţia canalizării şi a căminelor de canalizare de-a lungul DN 1C î n localităţile Apahida şi Sânnicoară, între Km 9+950 şi Km 14+950, cu nerespectarea autorizaţiei de amplasare a utilităţilor în zona drumului eliberată de către reclamantă. S-a solicitat şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin extinderea de acţiune depusă la dosar la termenul din data de 22 ianuarie 2007, reclamanta le-a chemat în judecată şi pe pârâtele SC S. SRL, cu sediul în Apahida, judeţul Cluj şi SC E.T.P. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, în calitate de proiectanţi ai lucrării de canalizare în localităţile Apahida şi Sânnicoară.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul C.L. APAHIDA a solicitat respingerea cererii reclamantei, iar reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare.
Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC S. SRL Apahida, invocate de aceasta prin întâmpinare, instanţa s-a pronunţat la termenul din data de 12 martie 2007, admiţând-o, cum la fel a admis şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC E.T.P. SRL Cluj-Napoca, invocate, de asemenea, prin întâmpinare, la termenul din data de 28 ianuarie 2008.
În ceea ce-o priveşte pe pârâta SC B.B. SA Cluj-Napoca, faţă de aceasta, reclamanta a renunţat la judecată la termenul din data de 1 octombrie 2007, instanţa luând act de manifestarea de voinţă a reclamantei.
Prin sentinţa comercială nr. 2824 din 27 octombrie 2008, Tribunalul Comercial Cluj a respins acţiunea formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj, împotriva pârâtului C.L. APAHIDA, ca neîntemeiată, fiind compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Aşa cum cere art. 998 C. civ., pentru a putea fi admisă o acţiune având ca obiect plata unor despăgubiri întemeiate pe antrenarea răspunderii delictuale, trebuie sa fie întrunite cumulativ condiţiile săvârşirii unei fapte, a vinovăţiei celui care a săvârşit fapta şi a existenţei unui prejudiciu în dauna reclamantei.
Starea de fapt invocată de către reclamantă în acţiunea principală, constând în aceea că pârâta a efectuat lucrările de canalizare pe raza localităţilor Apahida şi Sânnicoară pe DN 1C, între km 9+950 şi 14+950, prin poziţionarea a 46 de cămine la distanţe mai mici de 7,2 metri de axul drumului, nu a fost contestată de către pârâtă. Ea a reieşit şi din raportul de expertiza tehnică judiciară întocmită de către expertul tehnic judiciar C.Şt. Datorită acestui fapt, lucrările de lărgire a axului carosabil pe care reclamanta dorea să le efectueze au devenit imposibile.
Este indiscutabil că pârâta nu a respectat condiţiile impuse de autorizaţia eliberată de către reclamantă având nr. 2039 din 29 iunie 2005.
Chestiunea care se ridică este aceea a existenţei prejudiciului actual al reclamantei, în condiţiile în care ea nu a efectuat lucrările de repoziţionare a canalizării, aşa cum trebuia să fi fost făcute de la început. Solicitarea reclamantei se bazează pe fapte viitoare şi anume a întocmirii unui nou proiect de lărgire a carosabilului şi efectuarea unor lucrări suplimentare care să pornească de la actuala stare de fapt produsă din culpa pârâtei. Or, în aceste condiţii, prejudiciul nu este actual, el nefiind născut. Nu se poate şti cu certitudine că dacă acţiunea ar fi admisă şi banii încasaţi de la pârâtă, aceştia ar fi folosiţi pentru ceea ce a susţinut reclamanta în acţiune că doreşte să facă. În aceste condiţii prejudiciul nu există şi acţiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. În fine, tocmai faptul că în prezent drumul a fost reparat fără să mai fi fost lărgit, nu poate duce decât la concluzia că lucrările efectuate sunt mai puţin costisitoare decât cele care ar fi trebuit făcute în varianta iniţială.
Prin decizia civilă nr. 39 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a menţinut-o în întregime.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că:
Reclamanta îşi întemeiază cererea pe prevederile art. 998 C. civ., învederând faptul că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Pornind de la reglementarea cuprinsă în art. 998 – art. 999 C. civ., doctrina a statuat că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- fapta ilicită
- prejudiciul cert, respectiv determinat, sau determinabil şi actual
- raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu
- culpa sau vinovăţia.
Cele 4 condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, ori este evident că, condiţia existenţei unui prejudiciu cert nu este îndeplinită în cauză, astfel că face inutilă examinarea celorlalte condiţii.
Astfel, un prejudiciu este cert atunci când existenţa lui este sigură, neîndoielnică şi totodată, poate fi evaluat în prezent.
Apelantul a solicitat obligarea intimatului C.L. Apahida la plata unei sume de bani, reprezentând daune pricinuite apelantei prin execuţia canalizării şi a căminelor de canalizare în localităţile Sânnicoara şi Apahida.
Din actele de la dosar rezultă că apelantei nu i-a fost produs nici un prejudiciu prin execuţia canalizării şi a căminelor de canalizare în localităţile Sânnicoara şi Apahida.
Din adresa apelantei, rezultă că „în urma şedinţei de avizare din cadrul C.N.A.D.N.R. din 6 martie 2007 şi soluţiile tehnice alternative pentru reabilitarea DN 1 C pe secţiunea Km 8+300 la km 38+000, s-a emis documentul de avizare nr. 2665 din 6 martie 2006”.
Prin acest document se avizează soluţia nr. 1 prezentată de proiectantul I.N.O.C.S.A. pentru realizarea reabilitaţii DN 1 C pe secţiunea menţionată, ceea ce presupune renunţarea la soluţia tehnică din proiectul iniţial, iar din documentul de avizare nr. 2665 din 6 martie 2007 emis de apelantă rezultă că prin reducerea lăţimii drumului reabilitat şi evitarea mutării utilităţilor se reduc cheltuielile cu cca. 50.000.000 lei.
Deci, urmare reducerii cuantumului, nu se poate vorbi de un prejudiciu cert şi actual pretins în dauna apelantei.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti prin D.R.D.P. Cluj, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei tribunalului, în sensul obligării intimatei-pârâte C.L. APAHIDA la plata sumei de 4619300 lei, reprezentând daune pricinuite C.N.A.D.N.R. SA, prin execuţia canalizării şi a căminelor de canalizare de-a lungul DN 1C din localităţile Apahida şi Sânnicoară, cu nerespectarea autorizaţiei de amplasare a utilităţilor în zona drumului şi a avizului din 2007, eliberat de D.R.D.P. Cluj.
În motivarea recursului, reclamanta, reiterând susţinerile formulate în apel, arată următoarele:
Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ. Prejudiciul cauzat C.N.A.D.N.R. SA este cert şi actual, aşa cum rezultă din expertiza tehnică judiciară întocmită de expert C.Şt., respectiv suma de 4.619.300 lei; fapta ilicită, executarea lucrărilor de pozare şi subtraversare conductă canalizare cu nerespectarea condiţiilor prevăzute în autorizaţia nr. 2039/2005; raportul de cauzalitate, prejudiciul este cauzat de lucrările efectuate fără respectarea condiţiilor impuse în autorizaţie de către administratorul drumului; culpa - faptele ilicite cauzatoare de prejudiciu au fost săvârşite cu intenţie directă.
Datorită instalării canalizării principale a căminelor pe sectorul de drum DN 1 C, km 9+950 - 14+950 fără a fi respectate distanţa cerută de la axul drumului, lucrările de lărgire a drumului nu au putut fi executate. În documentul de avizare nr. 1665 16 martie 2006, se prevede că asfaltarea pe acest sector se va face după ce se va asigura compactarea lucrărilor de către primărie. Aşa cum rezultă din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, „umplutura executată peste conducta de canalizare nu corespunde gradului de compactare şi a capacităţii portante cu valorile impuse pe cea 70 % din lungimea incriminată”.
Drept urmare, nu s-au putut executa lucrările de lărgire a părţii carosabile care trebuia să aibă 7 m lăţime, iar pe ambele părţi să fie două acostamente de 2,5 m lăţime fiecare.
Este evident faptul că această soluţie provizorie nu corespunde cerinţelor de trafic pe această porţiune a drumului naţional. La această dată, traficul se desfăşoară cu foarte mare dificultate, existând o singură bandă pe sensul de mers. Aceasta duce la numeroase blocaje rutiere, iar orice eveniment rutier duce la blocarea circulaţiei pe ambele sensuri de mers.
De asemenea, pe sectorul de drum DN 1 C km 0+000 - 1+225 datorită instalării canalizării principale a căminelor prin zona noii variante Apahida care nu se conformează cu distanţa de la axul drumului prin autorizaţie, aceste cămine trebuind să fie ridicate la cota noului drum.
La momentul realizării canalizării şi a căminelor de canalizare, Consiliul Local Apahida avea cunoştinţă de faptul că administratorul drumului desfăşoară lucrări de reabilitare a drumului naţional DN 1 C, care traversează localităţile Apahida şi Sânnicoară, ceea ce presupune lărgirea drumului naţional în zona respectivă. Aşadar, era imperios necesar ca intimata pârâtă să respecte condiţiile prevăzute de administratorul drumului în autorizaţia emisă, pentru a nu periclita realizarea unui obiectiv de interes naţional.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea susţinerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului, de dispoziţiile legale incidente în speţă şi de hotărârile pronunţate în cauză, se constată următoarele:
În primul rând, se impune a se aprecia că recurenta-reclamantă nu îşi sistematizează susţinerile prin critici de nelegalitate îndreptate împotriva curţii de apel, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., astfel cum prevăd expres aceste dispoziţii legale.
Pe fondul cauzei, se constată că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 998 C. civ., în sensul că pentru antrenarea răspunderii delictuale într-o acţiune având ca obiect despăgubiri, întemeiate pe acest text legal, este necesar a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu în dauna reclamantei care să fie cert, respectiv determinat sau determinabil sau actual, existenţa unui raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi existenţa culpei sau vinovăţiei celui care a săvârşit fapta.
Prejudiciul este cert atunci când existenţa lui este sigură, neîndoielnică şi, totodată, poate fi evaluat în prezent.
În cauza de faţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului C.L. APAHIDA la plata unei sume de bani reprezentând daune, ce susţine că i-au fost pricinuite prin execuţia canalizării şi a căminelor de canalizare de-a lungul DN 1C, în localităţile Apahida şi Sânnicoară, cu nerespectarea autorizaţiei de amplasare a utilităţilor în zona drumului, eliberate de D.R.D.P. Cluj, or, din actele dosarului rezultă că nu i-a fost cauzat reclamantei niciun prejudiciu prin execuţia canalizării şi a căminelor de canalizare, în condiţiile în care nu a efectuat lucrări de repoziţionare a canalizării.
Rezultă, prin urmare, că în speţă, esenţial este a stabili dacă există un prejudiciu cert şi actual al reclamantei, ce poate fi pretins în dauna pârâtului C.L. APAHIDA, or, în această privinţă, ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au apreciat judicios că nu ne aflăm în prezenţa unui prejudiciu cert şi actual, atât timp cât solicitarea reclamantei se bazează pe fapte viitoare şi, anume, a întocmirii unui proiect de lărgire a carosabilului şi efectuarea unor lucrări suplimentare care să pornească de la actuala stare de fapt ce se susţine a fi produsă din culpa pârâtei.
Pe de altă parte, din actele comunicate la solicitarea instanţei de către I.I., rezultă că au fost propuse alte două soluţii tehnice pentru reabilitarea drumului în zona localităţilor Sânnicoară şi Apahida, iar reclamanta a acceptat soluţia nr. 1, renunţând la soluţia iniţială.
Acelaşi aspect rezultă şi din adresele emise de către reclamantă, unde se arată expres că „prin acest document se avizează soluţia nr. 1, prezentată de proiectantul I.N.O.C.S.A., pentru realizarea reabilitaţii DN 1C pe sectorul menţionat mai sus, ceea ce presupune renunţarea la soluţia tehnică din proiectul iniţial”, or, din Documentul de avizare nr. 2665 din 6 martie 2007 rezultă că aplicarea soluţiei nr. 1 propuse de I.N.O.C.S.A. nu conduce la niciun prejudiciu pentru reclamantă, ci dimpotrivă la reducerea costurilor cu cca. 23372211 lei + cca. 50000000 lei.
De asemenea, în completarea raportului de expertiză efectuat la solicitarea reclamantei, care a susţinut că totuşi pârâtul C.L. APAHIDA are obligaţia de a compacta marginile drumului pentru lărgirea drumului naţional (răspunsul la obiecţiuni al expertului tehnic judiciar Şt.C.) se arată că „în acest moment proiectul iniţial nu a mai fost executat pe raza comunei Apahida, renunţându-se la lărgirea drumului naţional şi că prin lucrările efectuate în acest moment a fost rezolvată protecţia sistemului rutier”.
Se poate concluziona, drept urmare, că reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu real şi cert pentru a fi îndreptăţită la daunele solicitate. Mai mult, din actele dosarului, astfel cum s-a arătat mai sus, rezultă că pentru soluţia pusă în aplicare în prezent costurile sunt mult mai mici decât pentru soluţia iniţială, la care s-a renunţat expres.
În fine, în recurs a fost depus P.V. din 5 decembrie 2009 al C.N.A.D.N.R. de punere în funcţiune a soluţiei alternative definitive (variantă ocolitoare) şi care a fost pusă parţial în executare.
Faţă de considerentele mai sus menţionate, întrucât recurenta-reclamantă nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., să conducă la modificarea hotărârilor pronunţate în cauză, acestea vor fi menţinute, ca fiind legale şi se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6080 lei, către intimatul-pârât C.L. APAHIDA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Cluj împotriva deciziei civile nr. 39 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta la 6080 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C.L. Apahida.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 963/2010. Comercial | Constatarea nulităţii absolute a notificării și contractului... → |
|---|
