ICCJ. Decizia nr. 873/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 873/2010
Dosar nr. 2526/30/2007
Şedinţa publică de la 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 6214 din 17 iunie 2005 reclamanta SC G. SRL Timişoara a chemat in judecată pârâta SN R. Bucureşti ca prin sentinţa ce se va pronunţa, tribunalul să oblige pârâta să încheie cu reclamanta SC G. SRL Timişoara contract de vânzare cumpărare in forma autentică pentru imobilul situat in Timişoara, adresa administrativă Calea Aradului, înscris in CF 36 Timişoara, topo 1723/2/1/1/1/1/c „teren cu construcţii in str. Demetriade compus din subsol, parter şi mansardă in suprafaţa de 452,58 mp suprafaţa construită şi 165,69 mp suprafaţa de teren la preţul prevăzut in actele de aprobare a vânzării din cadrul Adunării Acţionarului Unic a SN R. SA cu nr. 15 din 28 iunie 2004, iar in cazul în care pârâta se opune ca instanţa să dea o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare in condiţiile stabilite de lege şi prevăzute de Hotărârea 15/2004 a SN R. SA.
Reclamanta a solicitat ca instanţa să dispună O.C.P.I., Biroul de Carte Funciară Timişoara să opereze în coala CF 36 Timişoara menţiunea privind transferul de proprietate, cu motivarea că sunt îndeplinite cerinţele Legea nr. 133/99 iar conform Hotărârii nr. 15/2004 a Acţionarului Unic pentru pârâtă a aprobat vânzarea stabilind preţul şi obiectul contractului.
Reclamanta a anexat la dosar CF nr. 36 Timişoara, memoriu justificativ, Hotărârea nr. 23/04 şi nr. 15/04 a acţionarului unic, acte şi documente prin care îşi susţine pretenţiile.
La dosar a depus cerere de intervenţie in nume propriu SC T.V. SA TIMIŞOARA, prin care a solicitat să fie admisă cererea si să se constate drepturile sale asupra imobilului, astfel cum au fost stabilite de către instanţele de judecată, urmând ca aceste drepturi să fie respectate de părţi, invocând faptul că SN R. Timişoara, la vânzarea către intervenientă a imobilului din CF 36 Timişoara, reclamanta ocupând spaţiul, orice pretenţii ale acesteia fiind opozabile şi intervenientei.
Ulterior reclamanta a precizat acţiunea solicitând obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta SC G. SRL un contract de vânzare cumpărare in formă autentică pentru imobilul situat in Timişoara, adresa administrativă Calea Aradului, înscris in CF 36 1, compus din demisol cu rampa acces şi parter înalt in suprafaţă de 436,56 mp suprafaţa construită şi 328,85 mp reprezentând 1/2 din terenul aferent clădirii la preţul prevăzut în actele de aprobare a vânzării din cadrul Adunării Acţionarului unic a SN R. SA cu nr. 15 din 28 iunie 2005 şi Hotărârea Acţionarului unic nr. 23 din 04 noiembrie 2004 determinate astfel: demisol in suprafaţă utilă 204,27mp, rampa acces auto demisol in suprafaţă utilă 25,56mp, parter înalt in suprafaţă utilă 206,03 mp şi teren aferent, suprafaţa totală a terenului aferent 657,70 mp X ½ % respectiv 328,85mp, iar in cazul in care pârâta se va opune, a solicitat instanţei să dea o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare in condiţiile stabilite de lege şi prevăzute de Hotărârea 15/2004 şi 23 din 04 noiembrie 2004 a SN R. SA şi să dispună O.C.P.I., Biroul de Carte Funciară să opereze în coala CF 36 Timişoara menţiunea privind transferul de proprietate. Reclamanta a menţionat că cererea sa este conformă cu Hotărârea acţionarului unic nr. 23 din 04 noiembrie 2004 care modifică în parte Hotărârea nr. 15 din 28 iunie 2004, de asemenea, respingerea cererii de intervenţie, pentru că intervenienta nu figurează ca proprietar tabular nu prezintă interes legitim în cauză, obiectul acţiunii şi cererii de intervenţie nu este suprapus, nu are calitate procesuală, demisolul clădirii nu este parte comună, cererea de intervenţie nu este compatibilă cu acţiune.
De asemenea, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu SC R. SRL Timişoara prin care a solicitat admiterea în principiu şi să se constate dreptul său de proprietate asupra mansardei imobilului, cu respectarea dreptului de proprietate a intervenientei şi cheltuieli de judecată invocând faptul că a realizat lucrări de construcţii reprezentând mansardarea imobilului „punct control” aparţinând SC R. Timişoara conform CF 36 Timişoara în baza înţelegerii din 17 iunie 1994 cu T.V. şi D.R.T.V. Timişoara, al cărui patrimoniu a fost preluat de T.V. SA, lucrări executate pe cheltuiala proprie privind supraetajarea imobilului în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. J52J2/PI/OJL07.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 2526/30/2007, s-a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamantul SC G. SRL Timişoara în contradictoriu cu pârâţii SN R. Bucureşti prin D.R. Timişoara şi intervenienţii SC T.V. SA Timişoara şi SC R. SRL Timişoara.
S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF 36 Timişoara, compus din teren şi construcţii, din parcela cu nr. topo 1723/2/1/1/1/1/C în suprafaţă totală de 3508 mp a două imobile parcele cu nr. topo 1723/2/1/1/1/1/C/1 - teren in suprafaţă de 2655 mp cu construcţii în str. Demetriade şi cu nr. topo 1723/2/1/1/1/1/C/2 teren cu clădire formată din demisol, parter, etaj şi mansardă in suprafaţă de 853 mp terenul, aşa cum este evidenţiat in raportul de expertiză, prin apartamentarea construcţiei menţionate in SAD 1 compusă din 19 cu părţi comune indivize corespunzătoare şi 328,85 mp teren aferent, SAD 2 compusă din 18 încăperi şi balcon situate la etaj cu părţi comune indivize şi SAD 3 compuse din 12 încăperi situate la mansardă cu părţi indivize aferente.
S-a dispus înscrierea intr-o nouă CF a parcelei nr. top 1723/2/1/1/1/1/C/2 compusă din teren in suprafaţă de 853 mp şi construcţia compusa din demisol, parter, etaj şi mansardă.
S-a dispus ca pârâta SN R. SA Bucureşti să încheie cu reclamanta un contract de vânzare cumpărare in formă autentică pentru imobilul situat in Timişoara, Calea Aradului, urmare a dezmembrării conform raportului de expertiză prin crearea unei noi parcele, înscrisă intr-un nou CF, respectiv parcela cu topo 1723/2/1/1/1/1/C/2 teren cu construcţii situat in Timişoara str. Demetriade, imobil compus efectiv din parcela SAD 1 cu 19 încăperi la demisol, 18 încăperi la parter, cu cota indiviză şi aferentă de 328,85 mp teren la preţul de 130.000 Euro iar hotărârea pronunţată va ţine loc de contract de vânzare cumpărare.
S-a dispus ca Biroul de Carte Funciară Timişoara să opereze in CF 36 Timişoara dezmembrat, menţiunile privind transferul dreptului de proprietate conform expertizei in parcela dezmembrată nr. topo 1723/2/1/1/1/1/C/2.
S-a respins în rest acţiunea precizată cu privire la pretenţiile referitoare la etajul şi mansarda imobilului construcţie şi la suprafaţă de teren solicitată ca aferentă, cu un nou CF creat din această parcelă.
S-a respins cererea de intervenţie in nume propriu formulată de intervenienta SC T.V. SA Timişoara .
S-a admis cererea de intervenţie in nume propriu formulată de intervenienta SC R. SRL Timişoara.
S-a constatat dreptul de proprietate al intervenientei SC R. SRL Timişoara, asupra imobilului dezmembrat conform expertizei şi din parcela dezmembrată cu nr. topo 1723/2/1/1/1 /1/C/2, respectiv imobilul clădire SAD 3 compus din mansardă cu părţile indivize.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Raportat la pretenţiile reclamantei şi ale intervenienţilor, ale căror cereri au fost admise în principiu, având în vedere obiectul acestora şi complexitatea cauzei, prima instanţă a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice.
S-a motivat de către instanţă că potrivit concluziilor expertizei, imobilul ce face obiectul litigiului este situat în zona centrală a Municipiului Timişoara, fiind înscris în Cf 36 Timişoara, sub nr. top 1723/2/1/1/1/1/c, la data efectuării expertizei pe acest teren erau edificate mai multe construcţii, printre care şi o clădire in regim de înălţime D+P+E+M, în care îşi desfăşoară activitatea reclamanta, respectiv SC G. SRL. În urma identificărilor efectuate la faţa locului a rezultat faptul că reclamanta foloseşte spaţiile de la demisol, parter şi etaj, în timp ce pârâtele SC R. SRL şi SC T.V. SA folosesc mansarda, spaţiul folosit de către reclamantă la demisol este compus din 18 încăperi + rampa de acces, la parter din 18 încăperi iar la etaj din 18 încăperi+balcon, suprafaţa utilă totală a spaţiului folosit de reclamantă este de 622,97 mp, in timp ce suprafaţa utilă a spaţiului folosit de către pârâte este e 196,14 mp, în urma analizării situaţiei juridice şi evidenţiate in CF 36 Timişoara, reiese că pentru a înscrie in CF clădirea ce face obiectul prezentului litigiu, este necesar dezmembrarea parcelei cu nr. top 1723/2/1/1/1/l/c, in suprafaţă de 3508mp după cum urmează: parcela cu nr. top 1723/2/1/1/1/1/c/1 teren cu c-ţii în str. Demetriade, în suprafaţă de 2655 mp şi parcela cu nr. top 1723/2/1/1/1/1/c/2 teren cu clădire D+P+E+M în str. Demetriade, în suprafaţă de 853 mp. După înscrierea clădirii in Cf expertul a întocmit propuneri de apartamentare a acesteia conform folosinţei faptice, rezultând trei spaţii cu altă destinaţie. Astfel la SAD 1 (ce urmează se revină reclamantei) cuprinde încăperile situate la demisol li parter, SAD 2 (ce urmează se revină reclamantei) cuprinde încăperile situate la etaj, iar SAD 3 (ce rămâne in proprietatea pârâtei SN R. SA) cuprinde încăperile de la mansardă.
În concluzie expertul a arătat că a identificat şi măsurat imobilul în cauză, stabilind că acesta este o clădire în regim de înălţime D+P+E+M, clădire în care reclamanta foloseşte spaţiile situaţie la demisol (18 încăperi + rampa de acces), parter (18 încăperi) şi etaj (18 încăperi + balcon), în timp ce pârâtele SC R. SRL şi SC T.V. SA folosesc spaţiile la mansardă. Expertul a mai arătat, de asemenea, că în vederea înscrierii construcţiei in CF, este necesară mai întâi dezmembrarea parcelei cu nr. top 1723/2/1 /1/1/1/c, edificarea construcţiei pe parcela u nr. top nou 1723/2/1/1/1/1/c/2 şi ulterior apartamentarea imobilului situat pe parcela cu nr. top 1723/2/1/1/1/1/c/2insemnate, propunând stabilirea la SAD 1 demisol şi parter, a suprafeţei de teren aferentă clădirii de 443/853 iar la SAD 2 etaj şi SAD3 mansardă suprafaţa aferentă de 205/853 mp teren.
Urmare a întocmirii suplimentului la expertiză după obiecţiunile părţilor, expertul a precizat că din eroare în cuprinsul Raportului de expertiză depus la dosarul cauzei a menţionat că etajul 1 al imobilului este folosit de către reclamantă şi urmează să revină acesteia, întrucât la data efectuării expertizei, parcela cu nr. top 1723/2/1/1/1/1/2 înscrisă in CF 36 Timişoara nu era dezmembrată, varianta de dezmembrare prezentată in raportul de expertiză depus la dosar ţinând seama de situaţia din teren (se asigură accesul la drum public in condiţiile în care parcela cu nr. top 1723/2/1/1/1/1/b/3 are un alt proprietar tabular).
S-a constatat că prin Hotărârile nr. 15/04 şi 23/04 ale Acţionarului unic al pârâtei, s-a aprobat vânzarea către reclamantă a imobilului demisol si parter, corespunzător SAD 1, din expertiză, dar cu cota aferentă de teren de 151 mp şi 25,26 mp, preţul fiind de asemenea real stabilit la 130.000 Euro cu TVA.
Referitor la cererea de intervenţie formulată de SC 3 TV SRL instanţa a reţinut că intervenienta a invocat o hotărâre judecătorească menţionată care nu este definitivă, soluţia din apel şi eventual recurs, nefiind probată, iar în această situaţie pretenţiile sale puteau fi exercitate prin punerea în executare, conform dreptului comun, a hotărârii judecătoreşti, iar dovezi şi acte sau documente, din care să rezulte justeţea pretenţiilor sale nu au fost ataşate la dosar de către intervenienta, astfel că faţă de cele expuse, instanţa conform art. 969, 1737, 1742 C. civ. art. 49, 50 C. proc. civ. şi 274 C. proc. civ., a respins cererea de intervenţie in nume propriu ca neîntemeiată.
Referitor la cererea de intervenţie formulată de SC R. SRL s-a constatat că din actele dosarului respectiv înscrisul numit înţelegere, notificări, procese verbale de recepţie şi recepţia lucrării la terminarea lucrărilor, a rezultat că aceasta a edificat mansarda clădirii în litigiu, cu materialele sale şi manopera proprie, având in vedere că datorită deteriorării produse de starea hidroizolaţiei clădirii, mansarda era unica soluţie viabilă, deci intervenienta, de bună credinţă a edificat practic mansarda, care reprezenta o cheltuială utilă şi strict necesară, în calitate de investitor să constructor, în acelaşi timp, situaţie asimilabilă construirii de către un proprietar de bună credinţă a unui imobil, cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia, deci unui drept de superficie, situaţie care îi conferă prerogative de a dispune şi in baza privilegiului constructorului de dobândirea unui drept de proprietate asupra mansardei.
Chiar dacă există o înţelegere de închiriere pe durata construcţiei cu eventuala deducere a chiriei către intervenienta din însăşi concluziile scrise ale pârâtei SN R. Bucureşti rezultă că imobilul clădirii in totalitate, va intra intr-un program de sistematizare, în mod cert şi inevitabil, astfel încât, obligaţiile şi drepturile intervenientei, privitoare la închiriere, apar ca fiind condiţionate şi nu se mai pot exercita pe durata existenţei construcţiei, iar in această situaţie dobândirea efectivă a unui drept de proprietate asupra mansardei s-a considerat că se impune.
Împotriva acestei soluţii au promovat apel SN R. Bucureşti prin D.R. Timişoara.
Însuşindu-şi criticile formulate de pârâta Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia nr. 38 din 24 februarie 2009, a admis apelul a schimbat în parte hotărârea criticată în sensul că, în caz de opoziţie a SN R. Bucureşti la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică pentru imobilul situat în Timişoara Calea Aradului urmare a dezmembrării conform raportului de expertiză prin crearea de noi parcele înscrisă într-un nou CF hotărârea pronunţată va ţine loc de contract de vânzare cumpărare.
Menţine în rest hotărârile apelate, obligând intimatele la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că examinând apelul declarat de pârâta SN R. Bucureşti prin D.R. Timişoara prin prisma motivelor de apel invocate, a dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., cât şi din oficiu, se reţine că este întemeiat urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Este neîntemeiată critica pârâtei apelante, în sensul că deşi prima instanţă ar fi admis în întregime acţiunea reclamantei, în dispozitivul hotărârii s-a menţionat că o admite numai în parte, ceea ce în interpretarea sa ar constitui un „extra petit”.
Se reţine că reclamanta intimată era singura parte din proces care putea fi lezată de admiterea acţiunii în parte.
În mod corect prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantei astfel cum a fost precizată prin concluziile formulate în urma întocmirii raportului de expertiză tehnică, de expert ing. A.C. cât şi a răspunsului la obiecţiunile pârâtei SN R. Bucureşti prin D.R. Timişoara.
Referitor la critica pârâtei apelante în sensul că reclamanta nu şi-a precizat după intervenţia abrogării Legii nr. 133/1999 prin efectul Legii nr. 346/2004, temeiul de drept al acţiunii, se reţine că în art. 12 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, s-a menţionat aceeaşi dispoziţie de vânzare a activelor disponibile la solicitarea locatarului.
Cât priveşte critica hotărârii cu privire la motivarea în drept, aceasta este nefondată întrucât în considerentele acesteia instanţa a indicat dispoziţiile art. 969 şi 970 C. civ., care se referă la executarea cu bună credinţă a convenţiilor dintre părţi, în speţă convenţia reprezentând-o promisiunea de vânzare - cumpărare dintre părţi materializată în Hotărârile Acţionarului Unic al pârâtei nr. 15/2004 şi nr. 23/2004.
Referitor la cel de-al treilea motiv al apelului pârâtei, în sensul că instanţa a preluat în mod nejustificat valoarea de 853 mp şi că preţul de 130.000 Euro de care instanţa nu s-a ocupat considerându-l necontestat, a fost stabilit având în vedere o suprafaţă mult mai mică, se reţine că aceste critici sunt nefondate.
Astfel, în mod corect prima instanţă a avut în vedere la pronunţarea hotărârii raportul de expertiză tehnică întocmit de expert A.C., suprafaţa de teren de 853 mp fiind stabilită prin raportul de expertiză prin care s-a propus dezmembrarea imobilului cât şi apartamentarea construcţiei în vederea înscrierii în CF.
Referitor la cererea de intervenţie a intervenientei în nume propriu SC R. SRL se reţine că în mod neîntemeiat pârâta apelantă a susţinut că se impunea a fi respinsă întrucât intervenienta nu a făcut nici o probă în sensul că ar fi edificat mansarda la imobilul în litigiu.
Se constată că prima instanţă în mod corect a procedat la admiterea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de SC R. SRL stabilind că din actele dosarului respectiv Înscrisul numit înţelegere, notificări, procesele verbale de recepţie si recepţia lucrării la terminarea lucrărilor, rezulta ca acesta a edificat mansarda clădirii in litigiu, cu materialele sale si manopera proprie, având in vedere ca datorita deteriorării produse de starea hidroizolaţiei clădirii, mansarda era unica soluţie viabila, deci intervenienta, de buna credinţa a edificat practic mansarda, care reprezintă o cheltuială utilă si strict necesară. Din întreg materialul probator a rezultat faptul ca situaţia dedusă judecaţii este asimilabila construirii de către un proprietar de buna credinţa a unui imobil, cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia, deci un drept de superficie, situaţie care îi conferă prerogative de a dispune si in baza privilegiului constructorului de dobândirea unui drept de proprietate asupra mansardei.
Apelul pârâtei SN R. Bucureşti prin D.R. Timişoara este întemeiat sub un singur aspect.
Prima instanţă a dispus ca hotărârea judecătorească să ţină loc de contract de vânzare - cumpărare fără a face precizarea dacă acest fapt depinde sau nu de opoziţia pârâtei SN R. Bucureşti prin D.R. Timişoara încheierea contractului de vânzare - cumpărare între părţi trebuia să se realizeze în condiţiile legii, cu plata preţului de către reclamanta intimată în sumă de 130.000 Euro stabilit prin hotărârea apelată şi doar în caz de opoziţie a pârâtei SN R. Bucureşti prin D.R. Timişoara la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, în formă autentică pentru imobilul din litigiu, hotărârea pronunţată în cauză va ţine loc de contract de vânzare – cumpărare.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs SN R. Bucureşti prin D.R. SA, criticile vizând aspecte de nelegalitate conform art. 304 pct. 6,7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, instanţa de apel, schimbând numai în parte hotărârea fondului a menţinut dispoziţiile acesteia referitoare la dezmembrarea imobilului în litigiu în suprafaţă de 3.508 mp în două parcele distincte şi crearea unei noi cărţi funciare în care să fie înscrisă construcţia în litigiu compusă de D+P+E+M.
Or, niciuna dintre interveniente nu au solicitat instanţei dezmembrarea şi nici apartamentarea construcţiei în cele trei unităţi stabilite de raportul de expertiză.
Se mai critică soluţia apelului şi pentru faptul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, considerând că s-a preluat necritic şi fără a oferi nicio motivare celor 853 mp în condiţiile în care acestea au format şi criticile prin obiecţiunile la raportul de expertiză.
Nemotivarea rezultă şi din carenţele hotărârii criticate referitoare la indicarea temeiurilor legale pentru a solicita ca hotărârea instanţei să ţină loc de contract autentic de vânzare cumpărare şi pentru înscrierea menţiunii privind transferul dreptului de proprietate asupra construcţiei. Nu s-au precizat normele juridice pe baza cărora au dispus în sensul admiterii celor două petite.
Hotărârea pronunţată, mai susţine recurenta este lipsită de temei legal în privinţa soluţionării apelului referitor la situaţia cererilor de intervenţie în sensul că nu a existat nicio dezbatere în cursul procesului legată de admisibilitatea respectivelor cereri de intervenţie cu consecinţe legate de legitimarea procesuală a SC T.V. SRL şi SC R. SRL în condiţiile în care motivul de casare şi reluare a ciclului procesual a constatat tocmai în analiza admisibilităţii cererilor de intervenţie.
Ipoteza supraetajării unui imobil nu trebuie asimilată constructorului, ce operează cu materialele sale pe terenul altuia, întrucât edificarea nu se face direct pe teren ci pe o construcţie deja existentă.
Or, pentru existenţa dreptului de superficie este nevoie şi de recunoaşterea unui drept de folosinţă asupra terenului Înscrisul „înţelegere” nu se referă la chestiunea folosinţei terenului şi nici instanţa nu arată în ce constă aşa-zisele părţi indivize.
Recursul este nefondat.
Faţă de cererea formulată în mod corect instanţele anterioare au stabilit natura juridică a actului supus judecăţii o acţiune în prestaţie tabulară.
Prin probele administrate s-a stabilit că acordul de voinţă a avut loc în totalitatea elementelor esenţiale ale contractului de vânzare: părţi obiect, temei juridic, preţ respectiv cererea cumpărătoarei, hotărârile A.G.A. ale SN R. Bucureşti nr. 15/2004 şi nr. 23/2004 cu anexe şi acordul cumpărătoarei comunicat prin executorul judecătoresc că a avut loc o vânzare a spaţiului indicat aşa cum prevede art. 12 din Legea nr. 133/1999.
Recurenta susţine contrariul în mod eronat fără nicio susţinere, iar invocarea nevalidităţii hotărârilor A.G.A. de către aceasta este o încălcare a principiului general de drept prin care nimeni nu poate invoca propria culpă.
Critica privind diferenţele de suprafaţă este nejustificată fiind contrazisă, de expertiza de expertiză topo din dosar. De altfel, asupra terenului s-a transmis doar o cotă indiviză de proprietate un drept de coproprietate asupra terenului reprezentând amprenta clădirii.
De reţinut că prin cele două hotărâri prin care acţionarul unic şi-a exprimat vânzarea respectivului spaţiu s-a mai menţionat că „se împuterniceşte SN R. Bucureşti prin D.R. SA să întreprindă toate demersurile necesare în vederea realizării acestei vânzări.
Cum recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie s-a declanşat prezentul litigiu, iar în scopul realizării acestei finalităţi expertul judiciar A.C. prin raportul său de expertiză a efectuat dezmembrarea terenului şi apartamentarea construcţiei, operaţiuni prin care s-a efectuat individualizarea spaţiilor pe care le deţinea intimata în locaţiune astfel încât nu se justifică critica privind art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
S-a precizat, fără echivoc, că terenul aferent spaţiului rămâne în indiviziune cu restul terenului aferent construcţiei rezultate din dezmembrare edificată în parcela nr. top 1723/1/1/1/1/C/2.
Intimata nu a solicitat o suprafaţă mai mare, respectivul teren rămânând în indiviziune forţată.
Cu privire la cererile de intervenţie instanţa de apel a avut în vedere criticile referitoare la modul de soluţionare a acestora.
În aceste condiţii, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SN R. SA prin sucursala Timişoara împotriva deciziei civile nr. 38 din 24 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 750/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 915/2010. Comercial → |
|---|
