Obligare la predarea bunului mobil (staţie sortare mobilă) sau contravaloarea în bani
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2867/2010
Dosar nr. 1188/91/2009
Ședința publică de la 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată că:
Judecătoria Focşani, prin sentinţa civilă nr. 878 din 24 noiembrie 2008, a admis acţiunea civilă pentru pretenţii formulată de reclamanta SC N. SRL Tecuci, în contradictoriu cu pârâtele SC R. SRL Gorăşti şi SC M. SRL Săcele, a obligat pârâtele să-i predea reclamantei bunul mobil staţie sortare mobilă M.E. DH sau contravaloarea acesteia în sumă de 125.375 lei actualizată la momentul plăţii şi a obligat pârâta SC R. SRL la despăgubiri materiale în valoare de 3.000 lei/lună, începând cu data introducerii acţiunii şi până la momentul plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Vrancea, prin Decizia civilă nr. 52 din 24 martie 2009, a admis recursurile formulate de pârâtele SC R. SRL Gorăşti şi SC M. SRL Săcele, împotriva sentinţei civile nr. 878 din 24 noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Focşani, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre competentă soluţionare a fondului Tribunalului Vrancea.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 266 din 14 octombrie 2009, a anulat cererea formulată de reclamanta SC N. SRL, ca insuficient timbrată şi a obligat reclamanta la 1.878 lei, taxă judiciară de timbru şi 52,5 lei, timbru judiciar, către SC M. SRL.
În considerentele sentinţei, s-a reţinut, că, faţă de solicitarea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata contravalorii staţiei sortare mobilă M.E. DH în sumă de 125.375 lei, reclamanta avea obligaţia de a depune, în completare, taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,117 lei, obligaţie la care nu s-a conformat.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 8 din 29 ianuarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă SC N. SRL, împotriva sentinţei Tribunalului Vrancea nr. 266 din 14 octombrie 2009 şi a obligat apelanta la plata sumei de 3.241 lei, reprezentând onorariu de avocat şi transport.
În considerentele deciziei, s-a reţinut, că instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile Legii nr. 146/1997, mai mult, reclamanta necontestând cuantumul taxei judiciare de timbru stabilit de instanţă.
Împotriva Deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 8 din 29 ianuarie 2010, a formulat recurs reclamanta SC N. SRL, enumerând, doar, motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1, 5, 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a arătat, în esenţă:
- incompatibilitatea judecătoarei fondului, având în vedere că aceasta a fost şi în completul de judecată care a admis recursurile pârâţilor, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în fond Tribunalului Vrancea, numai o instanţă legal constituită putând să fixeze cuantumul taxei de timbru;
- că, în mod nelegal, reclamanta a fost obligată să plătească taxa de timbru, introducerea acţiunii fiind datorată infracţiunii săvârşite de numitul T.M.;
- că, la fond s-au acordat cheltuielile de judecată făcute în recurs şi care nu au fost solicitate la momentul respectiv.
Recursul este nefondat.
Depăşind modalitatea de invocare de către recurentă a motivelor de nelegalitate prevăzute de pct. 1, 5, 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., exclusiv, prin simpla lor enumerare, în lipsa unei punctuale abordări şi dezvoltări corespunzătoare, se constată următoarele:
- Î n adevăr, în compunerea completului de judecată care a pronunţat Decizia nr. 52 din 24 martie 2009 a fost şi judecătoarea care, ulterior, a anulat cererea reclamantei, ca insuficient timbrata, însă, prin menţionata decizie au fost admise recursurile, s-a anulat sentinţa şi cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare în fond Tribunalului Vrancea, astfel că nu există motiv de incompatibilitate în raport cu cerinţele art. 24 C. proc. civ., cu sublinierea că pentru a se reţine motivul de incompatibilitate este necesar ca judecătorul să fi pronunţat în fond o hotărâre, prin care, fie a tranşat fondul dreptului litigios, fie a judecat în temeiul unei excepţii de procedură sau de fond cu efect peremptoriu, împrejurare ce nu se regăseşte în pricina de faţă, aşadar, nu există incompatibilitate în caz de soluţionare a unui recurs în aceeaşi pricină, dacă judecătorul nu s-a pronunţat asupra fondului, cum, în mod eronat, a apreciat recurenta- reclamantă;
- Î n raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, pentru cele evaluabile în bani fiind aplicabile prevederile art. 2 din evocata lege, sub sancţiunea anulării cererii, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit, or, în pricina de faţa, se constată că, în mod corect, instanţa de apel a menţinut sentinţa dată de prima instanţă, reţinând neconformarea reclamantei menţionatei obligaţii.
- Cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., invocată de către recurentă, nici această critică nu poate fi primită, întrucât se constată că, în mod corect, instanţele au făcut aplicaţiunea dispoziţiilor precitatului text de lege în raport cu soluţiile pronunţate.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul formulat în cauză, ca nefondat.
Cu privire la cererea intimatei-pârâte SC M. SRL de obligare a recurentei- reclamante la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte urmează să o admită, în temeiul art. 274 C. proc. civ. şi să oblige recurenta să plătească părţii potrivnice menţionate suma de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta SC N. SRL Tecuci, împotriva Deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 8 din 29 ianuarie 2010, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei - pârâte SC M. SRL Săcele suma de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2010.
| ← Constatarea nulităţii absolute a notificării și contractului... | Recurs la încheierea de respingere a cererii de sesizare a... → |
|---|
