Recurs la încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2067/2010
Dosar nr. 30837/3/2005
Ședința publică de la 3 iunie 2010
La data de 21 ianuarie 2010, apelanta CN A.P.M. SA Constanţa a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 280 şi art. 7208 C. proc. civ., învederând instanţei că aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României, iar excepţia este admisibilă în raport cu prevederile art. 29 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, fiind cuprinse într-o lege, au legătură cu cererea de suspendare şi nu au fost declarate neconstituţionale.
Prin încheierea de şedinţă de la 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a comercială, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu motivarea că, deşi părţilor li se recunoaşte dreptul de a solicita verificarea de către Curtea Constituţională a conformităţii cu legea fundamentală a unor prevederi legale care au legătură cu cauza, acesta trebuie exercitat cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege, conform art. 723 alin. (1) C. proc. civ.
A mai reţinut Curtea de Apel Bucureşti că autoarea excepţiei pare să urmărească doar efectul suspendării judecării cererii de suspendare, urmărind astfel să prelungească efectele suspendării provizorii a executării sentinţei, în condiţiile în care, în recursul declarat împotriva încheierii de suspendare provizorie, aceeaşi parte a invocat aceeaşi excepţie, scopul urmărit fiind acelaşi; instanţa a apreciat că apelanta nu şi-a exercitat dreptul cu bună - credinţă şi potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege, ci că săvârşeşte un abuz de drept, motiv pentru care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei încheieri, CN A. P.M. SA Constanţa a declarat recurs, solicitând admiterea recuruslui, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, invocând ca motiv de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 304 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, CN A.P.M. SA Constanţa a arătat că textul de lege invocat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate are legătură cu cauza atât timp cât obligaţia plăţii cauţiunii este o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare, iar cele două excepţii de neconstituţionalitate sunt diferite, în fata înaltei Curţi fiind criticată constituţionalitatea prevederilor art. 582 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 280 alin. (5) din acelaşi act normativ, iar excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşi vizează înlăturarea dispoziţiilor care conferă character executoriu hotărârilor pronunţate în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, precum şi a dispoziţiilor care impun obligaţia achitării unei cauţiuni, ca şi o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare a executării vremelnice.
La data de 2 iunie 2010, prin Serviciul Registratură, CN A.P.M. SA Constanţa a depus note scrise, solicitând să ia act de faptul că recursul a rămas fără obiect, faţă de faptul că prin Decizia comercială nr. 207 de la 22 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a comercială, a admis apelul CN A.P.M. SA Constanta, a anulat sentinţa comercială nr. 10619 din 08 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI- a comercială, şi a trimis cauza spre competentă soluţionare, în primă instanţă, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul a rămas fără obiect pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa comercială nr. 10169 din 8 iulie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI- a comercială, a admis acţiunea reclamantei SC V. SA şi a dispus obligarea pârâtei CN A.P.M. SA Constanţa la plata echivalentului în lei a sumei de 5.000.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri pentru profitul nerealizat de către reclamantă, precum şi la plata dobânzii legale aferente, cu începere de la data pronunţării hotărârii şi până la plata efectivă a debitului principal.
Prin sentinţa comercială nr. 131 din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a admis cererea de suspendare a executării sentinţei comerciale nr. 10169 din 8 iulie 2009 până la soluţionarea cererii de suspendare formulate de CN A.P.M. SA Constanţa în cadrul apelului.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, SC V. SRL a declarat recurs, în cadrul căruia CN A.P.M. SA Constanţa a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 280 şi 582 C. proc. civ., iar, prin încheierea de la 19 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus suspendarea dosarului având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei 10169 din 8 iulie 2009.
În cadrul apelului declarat împotriva sentinţei nr. 10169 din 8 iulie 2009, anterior punerii în discuţie a cererii de suspendare formulate în cadrul apelului, CN A.P.M. SA Constanţa a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor întregului art. 280 C. proc. civ., cât şi a prevederilor art. 7208 din acelaşi act normativ.
Prin încheierea de la 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, considerând cererea CN A.P.M. SA Constanta ca fiind un abuz de drept, hotărâre atacată cu recurs de CN A.P.M. SA Constanţa ce face obiectul prezentei cauze.
Înalta Curte, faţă de Decizia comercială nr. 207 din 22 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a comercială, care a admis apelul declarat de CN A.P.M. SA Constanţa, a anulat sentinţa nr. 10619 din 8 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI- a comercială, şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a de contencios administrativ şi fiscal, constată că prezentul recurs a rămas fără obiect, întrucât instanţa de apel s-a dezinvestit odată cu soluţionarea apelului, fiind de prisos analizarea fondului recursului.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat de CN A.P.M. SA Constanţa ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul CN A.P.M. SA Constanţa împotriva încheierii din 21 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a comercială, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2010.
| ← Obligare la predarea bunului mobil (staţie sortare mobilă) sau... | Nulitate cerere de revizuire decizie ICCJ → |
|---|
