Obligarea la plata de despăgubiri bănești şi a cheltuielilor de judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECȚIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4315/2010
Dosar nr. 2161/121/2008
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 2161/121/2008 reclamanta SC R.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC S. SRL Galaţi pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 241.400 lei cu titlu de despăgubiri şi cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat instanţei că SC R.C. SRL desfăşoară activitate comercială constând în vânzarea unor produse alimentare şi nealimentare, în două standuri situate în incinta depozitului en gross din Galaţi.
Marfa destinată comercializării se află in incinta acestor două standuri. În imediata vecinătate a standurilor aflate în folosinţa societăţii reclamante, SC S. SRL Galaţi are în folosinţă un stand asemănător destinat desfacerii de produse.
În ziua de 18 februarie 2008, in jurul orei 19,30, la standul în care-şi desfăşoară activitatea comercială societatea pârâtă, a izbucnit un incendiu, care s-a extins şi asupra standurilor folosite de societatea reclamantă.
Întregul fond de marfă aflat în standurile societăţii reclamante a fost distrus în incendiu.
Valoarea mărfii astfel distruse a fost de 241.400 lei.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 1000 alin. (1) C. civ. şi dispoziţiile art. 998-999 C. com.
În conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta a formulat în cadrul aceluiaşi dosar o cerere modificatoare (fila 14) prin care a solicitat ca alături de societatea pârâtă SC S. SRL Galaţi să fie obligaţi în solidar cu aceasta şi administratorii acesteia, B.M. şi B.V., la plata prejudiciului produs, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 şi art. 1003 C. civ.
În legătură cu această cerere modificatoare, pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 82), a solicitat a fi respinsă motivat de faptul că nu s-a dovedit raportul de cauzalitate între fapta pretins ilicită şi prejudiciul invocat de reclamantă, precum şi vinovăţia administratorilor în producerea incendiului.
Prin sentinţa civilă nr. 1917 din 15 decembrie 2009 pronunţată în cauză de Tribunalul Galaţi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R.C. SRL Galaţi împotriva pârâţilor SC S. SRL Galaţi, B.M. şi B.V. şi s-a dispus, pe cale de consecinţă, obligarea pârâţilor în solidar către reclamantă la plata sumei de 253.835,47 lei reprezentând contravaloare marfă distrusă, reactualizată şi 31.442,32 lei cu titlu de beneficiu nerealizat.
Totodată, au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata către reclamantă a sumei de 17.205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut în principal următoarele:
La data de 18 februarie 2009 a avut loc un incendiu şi care potrivit procesului verbal întocmit de Detaşamentul de Pompieri din cadrul I.S.U. Galaţi a reieşit faptul că acest incendiu de la societatea pârâtă, propagandu-se la societatea reclamantei.
Totodată din acest proces-verbal, cauza incendiului a fost un scurt circuit electric, ce ar fi putut fi produs de la aparatele electrice lăsate sub tensiune.
În legătură cu locul izbucnirii incendiului, apărările pârâtei sunt nefondate, fiind combătute de proba testimonială administrată în cauză coroborată cu răspunsurile date la interogator de cei doi administratori ai societăţii pârâte şi raportul întocmit în legătură cu cauzele producerii incendiului şi cele ale expertizei pirotehnice.
În legătură cu valoarea prejudiciului ce a fost contestat în această cauză de către pârâţi, în sensul că ar fi fost mult prea ridicat, în cauză a fost dispusă a se efectua o expertiză contabilă, care a concluzionat care a fost valoarea mărfurilor distruse de incendiu, în raport de listele de inventar întocmite la finele anului 2007, şi intrările şi ieşirile de mărfuri după data inventarului şi până la producerea incendiului.
Expertiza a calculat valoarea mărfurilor şi bunurilor distruse în cele două depozite afectate de incendiu şi care a fost la 19 ianuarie 2008 de 241.400 lei şi care reprezintă astfel cum însăşi consilierul pârâtei arată la menţiunea de la pag. 6 a expertizei, doar 19,21% din valoarea totală a mărfurilor şi bunurilor societăţii, care era la 31 decembrie 2007 de 1.127.631,93 lei.
Împotriva menţionatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs (calificat ulterior apel) ambele părţi.
Prin Decizia comercială nr. 40 din 19 mai 2010 s-au admis apelurile declarate de pârâta SC S. SRL Galaţi şi pârâții B.M. şi B.V.
Pentru a se pronunţa astfel Curtea de Apel Galaţi a reţinut în principal că raportul juridic izvorât din producerea incendiului este prin excelenţă civil şi nu poate împrumuta natura comercială a profilului de activitate al celor două părţi ale raportului (reclamanta şi pârâţii), cu atât mai mult cu cât între părţile din cauză nu se poate pune problema unui raport juridic comercial direct.
Împotriva Deciziei comerciale nr. 40 din 19 mai 2010 pronunţată de Secţia comercială, maritimă şi fluvială a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs SC R. SRL Galaţi arătând că: 1. hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe (art. 304 pct. 3 C. proc. civ.); 2. hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a legii.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat în principal că obiectul judecăţii îl constituie obligaţia de dezdăunare în sarcina pârâţilor, ce au calitate de comercianţi în sensul art. 7 C. com., obligaţie ce-şi are izvorul într-un quasi - delict produs în cadrul şi în legătură cu activitatea comercială a acestora şi în consecinţă îşi găsesc aplicare dispoziţiile art. 1, 4 şi 890 C. com., iar obligaţia de dezdăunare în sarcina pârâţilor fiind un fapt de comerţ subiectiv este supus jurisdicţiei comerciale.
Intimaţii SC S. SRL Galaţi, B.M. şi B.V. au formulat fiecare întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea deciziei recurate, în sensul trimiterii spre rejudecare a cauzei instanţei competente, Judecătoria Galaţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 4 C. com. „se socotesc afară de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul”.
Cu alte cuvinte sunt considerate ca fapte de comerţ orice obligaţiuni ale unui comerciant în care intră şi acelea care nasc din quasi - delicte, când acele obligaţiuni izvorăsc din fapte pe care legea le consideră comerciale.
Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia faptul că art. 4 C. com. are în vedere nu doar contractele încheiate de un comerciant, altele decât cele prevăzute la art. 3 C. com., dar şi toate celelalte obligaţiuni ale unui comerciant.
Este de reţinut că prevederile art. 4 C. com. nu disting între izvoarele obligaţiilor la care se referă (fapt sau act juridic) ceea ce înseamnă că orice obligaţie a unui comerciant, indiferent că îşi are izvorul în act juridic sau fapt juridic, îmbracă caracter de comercialitate, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Art. 7 C. com. prevede că sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită şi societăţile comerciale.
Faţă de obiectul litigiului împrejurările de fapt şi nu în ultimul rând la calitatea de comercianţi a părţilor raportate la dispoziţiile legale menţionate reiese că prezenta cauză aparţine jurisdicţiei comerciale.
Având în vedere considerentele arătate Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Galaţi împotriva Deciziei nr. 40 din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Casează decizia recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru judecarea apelului pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← Nulitate cerere de revizuire decizie ICCJ | Restituirea cauţiunii depusă în dosarul de apel. Restituire... → |
|---|
