ICCJ. Decizia nr. 1036/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1036/2011
Dosar nr.10206/1/2010
Şedinţa publică din 9 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin Decizia nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a respins cererea petentului I.P. prin care solicită suspendarea executării deciziei nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea recursului declarat împotriva aceleiaşi decizii.
Împotriva deciziei nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a formulat contestaţie în anulare I.P. nemulţumit fiind de obligarea lui la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către T.G.
Contestatorul nu a motivat în drept cererea, dar a solicitat „respingerea executării deciziei nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, referitoare la cheltuielile de judecată.
Analizând, cu precădere excepţia invocată, conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii civile a intimatului M.N. şi va respinge faţă de acesta contestaţia în anulare, motivat de producerea decesului şi aplicând dispoziţiile art. 7 din Decretul nr. 31/1954 potrivit cărora:
„Capacitatea de folosinţa începe de la naşterea persoanei şi încetează cu moartea acesteia."
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru următoarele considerente.
Motivele invocate de contestator nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 317 şi art. 318 pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. In fapt, prin criticile formulate se reiterează motivele de cererii de suspendare a executării deciziei nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, referitoare la cheltuielile de judecată.
Mai mult decât atât, motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc. civ., are în vedere situaţia în care instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare. Partea care se poate prevala de acest motiv de contestaţie nu poate fi decât recurenta, pentru că numai ea ar putea justifica un interes şi reclama un prejudiciu prin omisiunea instanţei de a analiza vreunul din motivele de casare sau modificare invocate de către aceasta. Analizând Decizia a atacată, rezultă că ea nici măcar nu a fost pronunţată în recurs.
In consecinţă, nu se justifică admiterea contestaţiei, deoarece temeiurile invocate de către contestator nu corespund prevederilor textului citat, nefiind vorba de absenţa punctului de vedere al instanţei, ca rezultat al omisiunii cercetării unuia dintre motivele de casare invocate. Contestatoarea nu face decât să repună în discuţie soluţia însăşi a instanţei de apel, ceea ce este inadmisibil pe calea contestaţiei în anulare.
Dispoziţiile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanţă, calea unui veritabil recurs la recurs.
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 318 teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestaţiei în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului. Textul legal vizează greşeli de fapt. involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural, dar în legătură cu soluţionarea recursului. In prezenta contestaţie în anulare nu este atacată o decizie pronunţată în recurs.
Astfel, pentru considerentele reţinute şi nefiind întrunite cerinţele art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. se va respinge contestaţia in anulare formulată de contestatorul I.P. împotriva deciziei nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei capacităţii civile a intimatului M.N. şi respinge faţă de acesta contestaţia în anulare.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.P. împotriva deciziei nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1032/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1075/2011. Comercial → |
|---|
