ICCJ. Decizia nr. 1075/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1075/2011
Dosar nr. 1846/257/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 764/C/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 1846/257/2009 a fost obligată pârâta SC G.P.A. SA Mediaş să plătească reclamantei SC T.H.T. SA Mediaş suma de 180.180,3 lei cu titlu de daune rezultate din contractul de brokeraj, consultanţă şi reprezentare în domeniul asigurărilor nr. 10 din 22 decembrie 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în ceea ce priveşte pârâta de rang 2, reclamanta a depus la dosar înscrisul de la fila 25, din care rezultă că a adus la cunoştinţa acestei părţi existenţa unei posibile daune pe CMR aparţinând auto cu nr. şi semiremorca, telefonic la data de 29 noiembrie 2007, iar în format scris în 30 noiembrie 2007 (adresa înregistrată sub nr. 1264 din 30 noiembrie 2007). Acest înscris nu a fost contestat de niciuna dintre părţi.
În ceea ce o priveşte pe pârâta de rang 1, din înscrisul depus la fila 22 din dosar rezultă că aceasta a fost informată, în format scris, prin fax, asupra producerii evenimentului asigurat, în vederea obţinerii de despăgubiri la data de 5 decembrie 2007. Din probatoriul testimonial administrat în faţa instanţei, elocventă în această privinţă este declaraţia martorului P.L., care a arătat instanţei, că a fost contactat telefonic de către reprezentantul societăţii reclamante cu privire la acest eveniment, imediat după producerea acestuia, cu toate că nu poate preciza cu exactitate data la care a fost contactat.
Instanţa a apreciat declaraţia martorului în sensul producerii de către reclamantă a probei respectării termenului în care a adus la cunoştinţa societăţii de asigurări producerea evenimentului asigurat, respectiv 24 de ore, conform art. 5 din contractul părţilor.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel societatea de asigurări SC G.P.A. SA Bucureşti solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Prin Decizia comercială nr. 106/A din 8 octombrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de pârâtă şi a obligat apelanta să plătească intimatei R.H.T. SRL Mediaş suma de 10.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut în ceea ce priveşte informarea telefonică a societăţii de asigurare prin intermediul martorului P.L., angajat al societăţii de asigurare, în calitate de inspector de daune, că este fără relevanţă împrejurarea că acesta avea sau nu, la acel moment, competenţa de a instrumenta un asemenea eveniment, aceasta deoarece, pe de o parte, anunţarea evenimentului nu constituie un document component al dosarului de daune, ci o simplă informare, formală, asupra producerii evenimentului pe care martorul, în calitatea sa de angajat al societăţii de asigurare ar fi putut în mod firesc să o aducă la cunoştinţa organelor abilitate ale societăţii, iar pe de altă parte, de vreme ce dispoziţiile art. 5 lit. b) din Condiţiile generale precitate nu prevăd vreo anume modalitate de aducere la cunoştinţă, a unei persoane anume, ci doar a asigurătorului cu titlu general, este evident că anunţarea oricărei persoane care ar răspunde la un număr de telefon al societăţii de asigurare trebuie considerată valabilă, fiind prezumată, în lipsa unei dispoziţii contrare în contractul de asigurare, ca fiind o persoană competentă a prelua mesajul şi de a-l transmite organelor reprezentative ale societăţii de asigurare.
Cât priveşte informarea scrisă a societăţii de asigurare despre bunurile sustrase cu ocazia evenimentului, s-a reţinut că prin Adresa nr.1264 din 30 noiembrie 2007, reclamanta a înştiinţat pe pârâta E.B. SRL, în calitate de broker de asigurări a societăţii de asigurare SC G.P.A. SA Bucureşti despre dauna suferită, lucru ce se coroborează cu procesul-verbal din data de 30 noiembrie 2007 şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 29 noiembrie 2007.
Dispoziţia prevăzută de art. 5 lit. b) din Condiţiile Generale de contractare nu trebuie interpretată în mod absolut în prezenta cauză, întrucât societatea de asigurare nu era străină de producerea evenimentului, iar situaţia bunurilor sustrase şi a valorii acestora nu depindea în mod direct de atitudinea reclamantei, ci de aceea a organelor de cercetare de la faţa locului şi a beneficiarului mărfurilor de la care reclamanta a primit totalul daunei produse.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.P.A. SA Bucureşti invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate şi pe fond respingerea acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţa de apel a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., art. 977 C. civ. Instanţa nu putea trece peste voinţa clar exprimată a părţilor;
- Instanţele au reţinut şi interpretat greşit dispoziţiile art. 5 lit. b) coroborate cu art. 6 din Condiţii Generale privind asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuş, pentru mărfurile transportate cu autovehicule (CMR). În condiţiile de asigurare părţile au stabilit de comun acord să anunţe telefonic sau prin fax SC G.P.A. SA Bucureşti în maximum 24 de ore producerea evenimentului asigurat şi în maximum 24 de ore de la sosirea în ţară să înştiinţeze în scris SC G.P.A. SA Bucureşti, obligaţie care nu a fost respectată de reclamantă.
Intimata R.H.T. SRL Mediaş a formulat note de şedinţă, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziţii întrucât instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia pe raportul juridic dintre părţi născut ca urmare a încheierii contractului de brokeraj şi reprezentare în domeniul asigurator nr. 10 din 22 decembrie 2006 şi contractului de asigurare nr.Q007254 şi s-a pronunţat în raport de acesta când a respins apelul pârâtei SC G.P.A. SA Bucureşti, neschimbând natura şi înţelesul clauzelor contractuale, a clauzelor cuprinse în Condiţiile generale de asigurare, care au fost interpretate conform voinţei părţilor şi principiilor statornicite în art. 977 şi urm. C. civ.
Instanţa de apel a reţinut corect, în raport de starea de fapt stabilită necenzurabilă în recurs, că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de informare a asigurătorului prevăzută de art. 5 lit. b) Cap. IX din Condiţiile Generale privind asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuş CMR.
În mod întemeiat instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 5 lit. b) din Condiţiile Generale nu prevăd vreo anume modalitate de aducere la cunoştinţă, a unei persoane anume, ci doar a asigurătorului cu titlu general şi că acestea nu trebuie interpretate în mod absolut în prezenta cauză întrucât societatea de asigurare nu era străină de producerea evenimentului, iar situaţia bunurilor sustrase şi a valorii acestora nu depindea în mod direct de atitudinea reclamantei, ci de aceea a organelor de cercetare de la faţa locului şi a beneficiarului mărfurilor.
Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată se apreciază că în raport de munca îndeplinită de avocatul intimatei, care constă în redactarea unor note scrise onorariul de avocat nu se justifică în cuantumul solicitat încât în raport de prevederile art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli parţiale de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G.P.A. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 106/A din 8 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei R.H.T. SRL Mediaş suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1036/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1093/2011. Comercial → |
|---|
