ICCJ. Decizia nr. 1085/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1085/2011
Dosar nr.6415/1/2010
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
La data de 27 iulie 2010 SC S.I. SRL Craiova a formulat contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 2377 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, precizând că temeiul de drept al acestei căi de atac îl constituie prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
A susţinut în motivarea sa că instanţa a cărei hotărâre a atacat-o, a omis a se pronunţa asupra motivului de nelegalitate descris la pct. 1 din motivele de recurs sub aspectul aplicării greşite a legii privind rezilierea contractului de leasing imobiliar referitoare la pactul comisoriu de grad III, susţinând că în mod nelegal a fost constatată intervenţia rezilierii fiind aplicate în mod greşit dispoziţiile art. 1020, art. 1073 şi art. 1074 alin. (1) art. 970 C. civ. şi ca o consecinţă a constatării nelegale a intervenţiei rezilierii instanţa de apel a respins în mod nelegal, prin aplicarea dispoziţiile art. 1073 C. civ., cererea reconvenţională, făcând şi în acest caz o aplicare greşită a legii.
De asemenea a arătat că din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă împrejurarea că instanţa s-a aplecat asupra analizei motivului de recurs invocat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele invocate în contestaţia în anulare contestatoarea a făcut aprecieri asupra greşitei soluţionări a cauzei întrucât rezilierea nu putea interveni decât în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor la un anumit termen şi notificării prealabile privind neachitarea preţului, motiv ce a fost omis a fi cercetat, precum şi neîndeplinirii condiţiei existenţei celor două redevenţe consecutive neplătite, expertiza efectuată în cauză relevând neîndeplinirea acestei din urmă condiţii.
Contestaţia în anulare este nefondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Art. 318 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Textul de lege mai sus menţionat reglementează contestaţia în anulare specială, în această reglementare fiind încadrată contestaţia în anulare formulată de SC S.I. SRL Craiova şi în acest context Curtea urmează a o analiza sub aspectul celor două ipoteze prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Chiar dacă contestatoarea nu a făcut referire strictă la prima ipoteză, având în vedere că aceasta a criticat Decizia prin perspectiva existenţei la dosarul cauzei a unor dovezi care contrazis soluţia, respectiv textul contractului şi expertiza administrată în litigiu, Curtea reţine că dezlegarea pricinii nu este rezultatul unei erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi că toate criticile contestatoarei sunt critici care privesc greşeli de judecată, astfel că deşi a fost indicat în întregime art. 318 alin. (1) C. proc. civ., prima ipoteză a acestuia nu se regăseşte în cauză.
Analizând Decizia nr. 2377 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, se constată că instanţa a luat în discuţie invocarea de către recurentă a art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că argumentele aduse în dezvoltarea recursului nu pot fi încadrate acestuia, iar faţă de susţinerea cum că instanţa de recurs a aplicat greşit dispoziţiile art. 1020, art. 1074, art. 970 C. civ. urmează a se reţine că aceste texte de lege nu au fost menţionate în recurs, recurenta motivând recursul doar pe motive de netemeinicie şi nu pe motive de nelegalitate.
Este adevărat că în motivele de recurs a fost invocat art. 1073 C. civ. dar recurenta nu a motivat care a fost greşeala instanţei în aplicarea acestui articol, astfel că nu putea fi reţinut ca un motiv de legalitate în atacarea deciziei instanţei de apel.
Ca urmare nu se justifică susţinerea contestatoarei nici în sensul că instanţa de recurs a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de recurs şi nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Constatând că intimata a solicitat cheltuieli de judecată, depunând la dosarul cauzei copiile conforme cu originalul ale facturii din 19 noiembrie 2010 şi OP din 22 noiembrie 2010 reprezentând contravaloare asistenţă juridică, Curtea va admite cererea şi o va obliga pe contestatoare la plata către intimata SC P. SA Tulcea a sumei de 4.300 Ron reprezentând cheltuieli de judecată.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A.I. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC BNP C. SPRL Brăila împotriva deciziei nr. 2377 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, ca nefondată.
Obligă contestatoarea la plata către intimata SC P. SA Tulcea a sumei de 4.300 Ron reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1084/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1138/2011. Comercial → |
|---|
