ICCJ. Decizia nr. 1083/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1083/2011
Dosar nr.10344/1/2010
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Neamţ, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile a concilierii, a admis acţiunea precizată a reclamantei SC C.C. SNC Grinţieş şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 148.690,12 Ron din care 38.690 Ron reprezentând contravaloarea lipsei materialului lemnos şi 110.000 Ron reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a imposibilităţii valorificării vârfului de brad ca pom de Crăciun, precum şi la cheltuieli de judecată în sumă de 15.893 Ron.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin adresa din 20 decembrie 2005 reclamanta a încercat soluţionarea litigiului pe calea concilierii directe, primind şi răspuns de la pârâtă în acest sens, motiv pentru care a fost respinsă excepţia lipsei procedurii prealabile.
Pe fondul litigiului a reţinut că raportul de expertiză a stabilit cantitatea lipsă a materialului lemnos, instanţa dispunând în baza acestui probatoriu, obligarea pârâtei la plata contravalorii materialului lemnos şi că prin acelaşi raport de expertiză a fost cuantificat prejudiciul rezultat ca urmare al refuzului nejustificat al pârâtei de a permite valorificarea vârfurilor de brad ca pom de Crăciun.
Cheltuielile de judecată au fost analizate de către instanţă în temeiul art. 274 C. proc. civ. şi acordate conform dispozitivului.
Apelul declarat de pârâta RN P.R., prin D.S. Piatra Neamţ, împotriva sentinţei instanţei de fond, a fost soluţionat de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 84 din 12 octombrie 2010, potrivit căreia a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca nefondată, fiind menţinute dispoziţiile privind respingerea excepţiei lipsei procedurii prealabile şi a fost obligată intimata să plătească apelantei 34.356 Ron cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că primul capăt de cerere a fost analizat în primul ciclu procesual ca fiind o acţiune în antrenarea răspunderii contractuale a pârâtei iar Decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a stabilit o altă natură a raportului juridic dedus judecăţii, limitându-se doar a arăta că raportul de expertiză este lovit de nulitate, împrejurare care a impus rejudecarea, context în care precizarea intimatei reclamante în faza rejudecării apelului prin care a arătat că daunele solicitate pentru lipsa de masă lemnoasă s-ar întemeiat pe dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ., nu pot fi avute în vedere, faţă de dispoziţiile art. 294 alin. (1) şi art. 295 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte soluţionarea celui de-al doilea capăt de cerere, instanţa de apel a reţinut că fapta ilicită a pârâtei nu s-a dovedit întrucât nu există o obligaţie legală a pârâtei de a elibera aviz pentru valorificarea vârfurilor de brad ca şi pomi de Crăciun.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC C.C. SNC Grinţieş a declarat recurs prin care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.
A motivat recursul prin reiterarea situaţiei de fapt şi a fazelor procesuale, arătând că soluţia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică întrucât a fost interpretat în mod eronat actul juridic dedus judecăţii, faţă de împrejurarea că fapta pârâtei de a nu soluţiona obiecţiunile reclamantei şi însuşirea lipsei de masă lemnoasă reprezintă tocmai premisa contractuală care a stat la baza cererii de chemare în judecată, aceasta, neputând constitui un motiv de respingere a acţiunii iar reţinerea culpei contractuale a pârâtei în ceea ce priveşte lipsa de material lemnos şi cantitatea tăiată ilegal, atrage şi răspunderea delictuală a acesteia în ceea ce priveşte prejudiciul cauzat prin lipsa avizului de comercializare.
Conform art. 137 C. proc. civ., Curtea se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menţionate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conţine motive de nelegalitate a deciziei atacate, recurenta contestând soluţia instanţei de apel prin reiterarea situaţiei de fapt şi a motivelor din cererea introductivă, precum şi prin invocarea nelegalităţii şi netemeiniciei deciziei atacate conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., fără a preciza însă în ce constă nelegalitatea soluţiei, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin .(1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC C.C. SNC Grinţieş împotriva deciziei nr. 84 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1079/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1084/2011. Comercial → |
|---|
