ICCJ. Decizia nr. 1153/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1153/2011
Dosar nr. 10445/1/2010
Şedinţa publică din 16 martie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 1553/C, pronunţată la data de 17 noiembrie 2010, în dosarul nr. 1242/1259/2010, Tribunalul Comercial Argeş a admis cererile formulate de petenta SC T.M. SA Piteşti, intervenienţi fiind V.I. şi C.E.; a admis cererea de înregistrare menţiuni de punere în funcţia de administrator, privind pe T.I., şi revocarea din funcţie a administratorilor V.I., P.C., M.C.E., I.N., C.V.D., în baza Hotărârii A.G.A. nr. 3 din 4 iunie 2010 a SC T.M. SA Piteşti; a admis cererea de înregistrare menţiuni a încheierii din 16 august 2010, în dosarul nr. 2979/109/2010, rămasă irevocabilă, ce are ca obiect numirea administratorului judiciar a lui I.T., şi a respins cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii V.I. şi C.E.
La data de 20 decembrie 2010, intervenientul V.I. a formulat cerere de revizuire cu privire la această sentinţă, motivele cererii de revizuire fiind depuse în termen, la aceeaşi dată, şi întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că această sentinţă vine în contradicţie cu Decizia nr. 1455/R-COM din 27 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 881/1259/2010.
Constatând că nu se poate cerceta calea de atac decât în situaţia în care instanţa de judecată este legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, faţă de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., şi va constata că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evoca fondul" se poate cere în cele nouă cazuri expres şi limitativ prevăzute de acest text, art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevăzând drept condiţii cumulative de admisibilitate a cererii de revizuire următoarele: existenta unor hotărâri judecătoreşti definitive; hotărârile judecătoreşti în cauză trebuie să fie potrivnice; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, şi, în cel deal doilea proces, să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Prin urmare, pe de o parte, din textul citat, rezultă că, în sfera hotărârilor susceptibile a fi atacate cu revizuire, trebuie incluse atât hotărârile date în apel, cât şi cele rămase definitive prin neapelare, şi prin care se rezolvă fondul pricinii, întrucât acestea se bucură de atributul de a fi definitive, ca şi cele pronunţate în primă instanţă, împotriva cărora nu se poate exercita decât recurs.
Pe de altă parte, se poate cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri numai atunci când este îndeplinită condiţia esenţială a triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, respectiv, când hotărârile potrivnice au fost pronunţate „în una şi aceeaşi pricină", „între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Aşadar, hotărârile despre care se susţine că se contrazic au fost pronunţate în soluţionarea a două sau mai multor cauze distincte, dar, deoarece acestea au avut acelaşi obiect şi s-au purtat între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, trebuie privite ca fiind una şi aceeaşi pricină.
Prin „una şi aceeaşi pricină" se înţelege, astfel, întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinţa, în acest caz, fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de-a doua hotărâri.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte în speţa de faţă, între sentinţa nr. 1553/C, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, şi cealaltă hotărâre invocată de revizuent neexistând contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, obiectul litigiilor fiind diferit.
Astfel, litigiul soluţionat de Tribunalul Comercial Argeş prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect cererea de înregistrare menţiuni de punere în funcţia de administrator privind pe I.T. şi revocarea din funcţie a administratorilor V.I., P.C., M.C.E., I.N., C.V.D., în baza Hotărârii AGA nr. 3 din 4 iunie 2010 a SC T.M. SA Piteşti, şi cererea de înregistrare menţiuni a încheierii din 16 august 2010, în dosarul nr. 2979/109/2010, rămasă irevocabilă, având ca obiect numirea administratorului judiciar, a lui I.T.
In cauza în care s-a pronunţat hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea de hotărâri (dosarul nr. 881/1259/2010 al Curţii de Apel Piteşti), obiectul litigiului l-a constituit opoziţia la cererea de înregistrare în registrul comerţului nr. 38599, prin care s-a solicitat înregistrarea în registrul comerţului a Extrasului din Hotărârea A.G.O.A. nr. 03 din 04 iunie 2010.
Pe de altă parte, cele două hotărâri arătate fac referire la cereri d înregistrare menţiuni distincte (nr. 51623 din 18 august 2010 şi nr. 56502/27.09.2010 dosarul Tribunalului Comercial Argeş; nr. 38599 din 04 iunie 2010- dosarul Curţii de Apel Piteşti), privind, deci, cauze diferite ale formulării acţiunilor.
Aşadar, între cele două pricini există identitate de părţi, dar nu şi identitate de obiect şi de cauză, nefiind întrunită condiţia cerută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, în această ipoteză calea de atac extraordinară fiind inadmisibilă.
Faţă de cele mai sus, văzând şi cerinţele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire de faţă va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul V.I. cu privire la sentinţa nr. 1553/C din 17 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, în dosarul nr. 1242/1259/2010, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1149/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1807/2011. Comercial → |
|---|
