ICCJ. Decizia nr. 721/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 721/2011
Dosar nr.17553/63/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Craiova prin sentinţa comercială nr. 15152 din 9 noiembrie 2007 a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanta SC S.H. SRL Craiova împotriva pârâtei CN I.C. SA, Imprimeria Oltenia, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 410.412 lei cu titlu de pretenţii, suma de 166.789,88 lei reprezentând dobândă legală şi suma de 11.280 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2008 a admis apelul formulat de pârâta CN I.C. SA, sucursala Imprimeriei Oltenia, însuşit de CN I.C. SA Bucureşti, a casat sentinţa nr. 15152 din 9 noiembrie 2007 a Judecătoriei Craiova şi a reţinut cauza spre soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Dolj, constatând că au fost nerespectate normele de competenţă materială.
Potrivit art. 2 pct. 1 C. proc. civ., Tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de lei (Rol).
La data de 26 ianuarie 2008 reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată, investind instanţa cu un nou capăt de cerere, respectiv cel al acordării de dobânzi legale care nu constituie o mărire a câtimii obiectului dedus judecăţii.
Reclamanta avea posibilitatea să solicite dobânzile prin cererea de chemare în judecată sau la prima zi de înfăţişare, fiind obligată să le evalueze provizoriu până la data sesizării instanţei. La acel moment, în raport cu evaluarea făcută, contravaloarea chiriilor şi valoarea pretenţiilor ar fi depăşit pragul limită care ar fi atras competenţa judecătoriei.
Chiar dacă dispoziţiile art. 181 C. proc. civ. prevăd că instanţa investită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect, sesizarea unei anumite instanţe nu poate fi făcută cu rea credinţă, în scopul eludării normelor legale referitoare la competentă.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 2152 din 30 octombrie 2009 a respins excepţia puterii lucrului judecat invocată de pârâtă şi a admis acţiunea precizată de reclamanta SC S.H. SRL împotriva pârâtei CN I.C. SA Bucureşti, sucursala Imprimeria Oltenia, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 410.412 lei reprezentând contravaloarea chiriei percepute pentru spaţiul situat în Craiova, a sumei de 166.789,88 lei cu titlu de dobândă legală aferentă şi 11.280 lei cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut în principal, că reclamanta este îndreptăţită la culegerea fructelor civile pentru spaţiul comercial menţionat anterior, în conformitate cu art. 2 pct. 1 din contractul de leasing din 1 noiembrie 2000 astfel cum a fost modificat prin convenţia părţilor prin actul adiţional din 16 decembrie 2004 şi în cuantumul stabilit de raportul de expertiză.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 67 din 14 aprilie 2010 a admis apelul pârâtei CN I.C. SA Bucureşti, sucursala Imprimeria Oltenia, împotriva sentinţei nr. 2152 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Craiova, ca instanţă competentă.
S-a apreciat că potrivit art. 181 C. proc. civ., instanţa investită conform dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămase competentă să judece chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.
În speţă Tribunalul a soluţionat cauza prin nesocotirea dispoziţiilor legale în materie, deoarece la data investirii valoarea pretenţiilor a fost sub cuantumul valorii de 100.000 lei (Ron).
Împotriva deciziei nr. 67 din 14 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, au promovat recurs atât reclamanta SC S.H. SRL Craiova cât şi pârâta CN I.C. SA Bucureşti, sucursala Imprimeria Oltenia, care au criticat aceiaşi hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.
Recurenta - reclamantă SC S.H. SRL a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Craiova pentru judecarea în fond a apelului, cu motivarea că valoarea pretenţiilor în litigiu este peste 100.000 lei, iar cele două capete de cerere se impune a fi soluţionate împreună.
La rândul ei, recurenta - pârâtă a solicitat în temeiul art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea aceleiaşi decizii şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Craiova, având în vedere că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 C. proc. civ., iar competenţa materială în funcţie de valoarea obiectului cererii revine ca primă instanţă Tribunalului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente prin cererile de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite ambele recursuri pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că dispoziţiile legale cu privire la competenţa materială a Tribunalului, vizând competenţa după valoarea obiectului litigiului, aşa cum se regăsesc expres şi limitativ reglementate de art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., au un caracter imperativ şi nu pot fi înlăturate prin acordul sau achiesarea părţilor.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 4 aprilie 2006 sub nr. 5606/C/2006 apare cât se poate de evident că reclamanta SC S.H. SRL a cerut iniţial obligarea pârâtei la plata sumei de 95.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriilor pentru perioada 11 martie 2003 – 18 noiembrie 2004, menţionând că evaluarea este provizorie.
La termenul din 26 ianuarie 2007, reclamanta a depus o cerere de majorare a câtimii obiectului cererii introductive solicitând suma de 410.412,41 lei precum şi dobânda legală de la data de 18 noiembrie 2004 şi până la plata efectivă.
Mai mult, la termenul din 27 aprilie 2007 reclamanta a precizat că solicită dobânda legală calculată pentru fiecare sumă încasată începând cu data emiterii facturii întocmite de societatea pârâtă, instanţa dispunând efectuarea unui supliment al raportului de expertiză pentru efectuarea calcului dobânzii legale.
Din această perspectivă, nu poate fi acreditată teza instanţei de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare la Judecătoria Craiova, în speţă competenţa de soluţionare a litigiului de natură comercială ca primă instanţă revenind Tribunalului.
Aşa cum se susţine în criticile aduse de recurente, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 C. proc. civ., în contextul în care reclamanta prin cererea depusă la termenul din 26 ianuarie 2008 nu numai că şi-a mărit câtimea obiectului cererii, dar a şi investit aceiaşi instanţă cu un nou capăt de cerere, distinct, cu o valoare separată de cea a pretenţiilor iniţiale.
Pentru aceste raţiuni, cauza fiind judecată corect de Tribunal ca primă instanţă, se impune admiterea recursurilor declarate atât de reclamantă cât şi de pârâtă, împotriva deciziei nr. 67 din 14 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, şi în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea pe fond a apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC S.H. SRL Craiova şi de pârâta CN I.C. SA Bucureşti, sucursala Imprimeria Oltenia, împotriva deciziei nr. 67 de la 14 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare pe fond a apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 718/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 724/2011. Comercial → |
|---|
