ICCJ. Decizia nr. 724/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 724/2011
Dosar nr.97/1259/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Piteşti prin sentinţa civilă nr. 634 din 23 ianuarie 2009 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C.D. şi C.P. şi pârâtele C.B. SA Bucureşti, sucursala Râmnicu Vâlcea, şi SC S. SRL Râmnicu Vâlcea în favoarea Tribunalului Comercial Argeş având în vedere că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Comercial Argeş prin sentinţa comercială nr. 405/C din 10 aprilie 2009 a admis cererea formulată de reclamanţii C.D. şi C.P. împotriva pârâtelor C.B. SA Bucureşti, sucursala Râmnicu Vâlcea, şi SC S. SRL în sensul că a constatat inexistenţa dreptului de ipotecă asupra imobilului apartament situat în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, dispunând radierea ipotecii din cartea funciară a imobilului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut de instanţa de fond, că reclamanţii, în calitatea de proprietari garanţi ipotecari au încheiat contractul de ipotecă din 24 iulie 2006 cu pârâta C.B. SA Bucureşti, sucursala Râmnicu Vâlcea, având ca obiect constituirea ipotecii de rangul 1 în favoarea C.B SA asupra apartamentului proprietate comună devălmaşă situat în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, ipotecă constituită în favoarea debitorului SC S. SRL, în vederea acordării creditului acordat de C.B SA Sucursala Râmnicu Vâlcea, în valoare de 700.000 lei şi a dobânzilor aferente, conform contractului de credit din 25 iulie 2006.
Contractul de ipotecă cât şi contractul de credit, au fost încheiate pe o perioadă de 12 luni, începând cu data de 24 iulie 2006 şi până la data de 23 iulie 2007.
Din conţinutul actelor adiţionale încheiate ulterior, fără consimţământ, a reieşit că ele prin conţinutul lor, sunt noi contracte de credit, având alte sume decât cea iniţial prevăzută, respectiv de 700.000 lei.
Voinţa creditorului şi debitorului a fost de a încheia un nou contract de credit, deoarece s-a vizat acordarea unor alte sume de bani fără consimţământul acestora, ceea ce duce la concluzia că dreptul de ipotecă al băncii creditoare nu mai poate exista pentru noile sume împrumutate.
Stingându-se sau modificându-se datoria garantată se stinge şi garanţia ipotecară iniţială asupra apartamentului, dat fiind caracterul accesoriu al ipotecii.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 120/A-C din 11 decembrie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinţei comerciale nr. 405/C din 10 aprilie 2009 a Tribunalului Comercial Argeş, fiind preluate, în esenţă, argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 120/A-C din 11 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi a respingerii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţele au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv contractul de ipotecă din 24 iulie 2006, prin aceea că nu există niciuna din modalităţile de stingere a ipotecii prevăzută de art. 800 C. civ.
Garanţii ipotecari s-au obligat faţă de bancă să garanteze cu imobilul lor, pentru valoarea creditului acordat debitorului SC S. SRL până la momentul rambursării integrale a împrumutului, numai prin contractul de ipotecă.
În mod greşit s-a reţinut că atât contractul de ipotecă cât şi contractul de credit au ca termen de valabilitate perioada de 12 luni, în realitate ipoteca continuând să deruleze până la rambursarea integrală a creditului acordat în baza contractului de credit din 2006.
De asemenea reclamanţii aveau obligaţia de a efectua procedura prealabilă a concilierii directe, conform dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., neîndeplinind această cerinţă legală.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta pârâtă, constată că acestea nu sunt justificate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanţii C.D. şi C.P. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele C.B. SA Bucureşti, sucursala Râmnicu Vâlcea, şi SC S. SRL să se constate inexistenţa garanţiei reale constând în dreptul de ipotecă înscris în contractul de ipotecă din 24 iulie 2006 şi radierea ipotecii din cartea funciară a imobilului fiind indicat ca temei de drept al acţiunii art. 111 C. proc. civ.
Este de necontestat că reglementările art. 7201 C. proc. civ. au caracter imperativ şi sunt de maximă actualitate, prin aceea că în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea iar convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
De asemenea data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor, finalizând cu rezultatul concilierii ce se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
La rândul său, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede expres că în cazurile anume menţionate de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
În speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., deoarece litigiul de natură comercială dedus judecăţii este neevaluabil în bani, din această perspectivă, fiind admisă şi excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, invocată corect de pârâtă prin întâmpinare, împrejurare care potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a atras competenţa materială ca primă instanţă a Tribunalului.
Din verificarea întregii documentaţii, rezultă că prin contractul de ipotecă din 24 iulie 2006 autentificat la BNP M.A.C.M. din Râmnicu Vâlcea încheiat între C.B. SA Bucureşti, sucursala Râmnicu Vâlcea, în calitatea de creditor şi C.D. şi C.P. în calitatea de proprietari garanţi ipotecari ai apartamentului situat în Piteşti, judeţul Argeş, s-a constituit o ipotecă de rangul I în favoarea C.B. SA asupra apartamentului descris anterior în vederea garantării creditului acordat de C.B.SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, în valoare de 700.000 lei şi dobânzilor aferente debitorului SC S. SRL, în baza contractului de credit din 24 iulie 2006.
Amplu documentat şi bine argumentat instanţa de apel a motivat că cele cinci acte adiţionale ulterioare încheierii contractului de ipotecă, au modificat conţinutul contractului iniţial, în ceea ce priveşte valoarea, obiectul şi garanţiile, lipsind consimţământul reclamanţilor.
De remarcat că cele cinci acte adiţionale sunt încheiate şi semnate numai de C.B. SA Bucureşti, sucursala Râmnicu Vâlcea, şi SC S. SRL iar obiectul lor îl constituie acordarea de credite, fiind conferită cu titlu de garanţie ipoteca asupra apartamentului proprietatea reclamanţilor. Fără a avea consimţământul liber exprimat al reclamanţilor şi având în vedere principiul specializării ipotecii sub aspectul creanţei garantate, apare cât se poate de evident că singura ipotecă valabil încheiată şi care produce efecte juridice o reprezintă numai cea din data de 24 iulie 2006, autentificată la BNP M.A.C.M., contract semnat de garanţii ipotecari C.D. şi C.P., pentru garantarea unui credit de 700.000 lei.
În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga pârâta la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 120/A-C din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.B. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 120/A-C de la 11 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pârâta la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 721/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1148/2011. Comercial → |
|---|
