ICCJ. Decizia nr. 1550/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința arbitrală nr. 12 din 22 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta SC A.C.N. SRL, împotriva pârâtei A.D.S. și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: 86.198,25 RON reprezentând contravaloare lucrări agricole efectuate în perioada 01 august - 01 octombrie 2007, aferente unei suprafețe de teren de 172,25 ha, predată la cererea pârâtei; 14.272,73 RON reprezentând contravaloare sămânță rapiță pentru 28 ha. cultură și 17.356,60 RON reprezentând ajutor de stat neîncasat pentru înființarea aceleiași culturi de rapiță; 16.633,05 RON reprezentând contravaloare sămânță grâu achiziționată pentru însămânțarea unei părți din terenul de 172,25 ha, restituit la cererea pârâtei; 764,77 RON reprezentând redevență nedatorată încasată de pârâtă pentru teren neagricol pe ultimii trei ani înainte de introducerea acțiunii; 1.849.130,49 RON reprezentând contravaloare investiții în sisteme de irigații pentru terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune din 10 aprilie 2002, urmare a restituirilor către Comisiile locale de aplicare a fondului funciar din județul Tulcea; 242.498 RON reprezentând despăgubiri datorate ca urmare a reducerii suprafețelor de teren cu încălcarea obligațiilor contractuale; s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata redevenței de 23.191,20 RON aferente unei suprafețe de teren de 20,62 ha, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la punerea în posesie a reclamantei pentru suprafața concesionată de 1502 ha. teren agricol, ca neîntemeiat și a fost obligată pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 93.325 RON reprezentând: 66.697 RON taxă arbitrală, 24.500 RON onorarii experți și 2.128 RON alte cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare pârâta A.D.S. înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în motivarea căreia se reiau toate susținerile din întâmpinarea depusă la soluționarea cauzei în fond.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 101 din 15 septembrie 2010 a respins ca nefondată acțiunea de anulare a sentinței arbitrale nr. 12 din 22 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României formulată de petenta A.D.S..
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a înlăturat susținerea A.D.S. în sensul că motivarea instanței arbitrale este ambiguă și că nu relevă culpa sa, câtă vreme întreaga motivare a Tribunalului este deosebit de amplă și demonstrează cu prisosință culpa pârâtei A.D.S., tocmai prin încălcarea repetată a obligațiilor contractuale asumate.
Prejudiciul fiind deci născut, actual, cert și stabilit cu exactitate - pentru fiecare capăt de cerere - prin expertizele realizate în cauză, în mod întemeiat instanța arbitrală a admis acțiunea în parte.
Tot judicioasă este și soluția de respingere a capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei de a o pune pe reclamantă în posesia terenurilor ce constituie obiect al contractului de concesiune, sub sancțiunea plății de daune cominatorii, având în vedere că părțile au convenit, prin acte adiționale succesive reducerea suprafeței de teren, prevăzând deci această posibilitate, motiv pentru care reclamanta nu poate fî repusă în posesie pentru suprafața contractată inițial. De asemenea și dezlegarea dată capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii investițiilor în sistemul de irigații este temeinic motivată.
împotriva acestei sentințe, pârâta A.D.S. București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentințe recurate în sensul admiterii acțiunii în anulare.
La termenul de dezbateri în fond, înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.
Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I din C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă care se exercita numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege.
în acest sens, art. 302 C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea de recurs.
Printre aceste mențiuni, la lit. c), s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ..
Examinând recursul pârâtei A.D.S. București, înalta Curte constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale, prevăzute de art. 3021lit. c) C. proc. civ., întrucât relatarea faptelor procesului nu este suficientă pentru examinarea recursului, art. 304 C. proc. civ. stabilind expres că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, cu respectarea condițiilor de exercițiu a acestei căi de atac.
Din cuprinsul cererii de recurs formulată de aceasta, recurenta a invocat nelelgalitatea sentinței atacate în raport de prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., însă argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a dat eficienta prevederilor art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a constatat nulitatea cererii de recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1551/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1549/2011. Comercial → |
|---|
