ICCJ. Decizia nr. 159/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 159/2011
Dosar nr. 3333/115/2007
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC T.M.K. REŞIŢA SA REŞIŢA a chemat in judecată pe pârâta SC M.E.I. SA BUCUREŞTI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 533.966,24 lei, reprezentând 414.982,42 lei contravaloare marfă livrată şi neachitată şi 110.536,82 lei dobânzi comerciale, precum şi plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală a debitului.
Prin sentinţa nr. 620 din 19 iunie 2009, Tribunalul Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 413.166,20 lei contravaloare marfă şi suma de 110.381,88 lei dobânzi comerciale, precum şi la plata dobânzilor până la achitarea efectivă a debitului.
Sentinţa primei instanţe a fost apelată de pârâta SC M.E.I. SA BUCUREŞTI, iar prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a dispus suspendarea judecăţii apelului şi a respins ca prematură cererea intimatei-reclamante privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În argumentarea măsurii dispuse, instanţa a reţinut că prin încheierile din 16 martie 2010 şi 13 aprilie 2010, i s-a pus în vedere reprezentantului apelantei SC M.E.I. SA BUCUREŞTI, să depună la dosarul cauzei, contractele încheiate cu partenerii externi la care se face referire în art. 7 din contractul de comision pentru export pe anul 2003, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. Având în vedere că pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi constatând că desfăşurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina apelantei-pârâte, în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii apelului.
Împotriva încheierii din 11 mai 2010, a declarat recurs pârâta SC M.E.I. SA BUCUREŞTI, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii atacate şi reluarea judecăţii cauzei.
În argumentarea criticilor formulate, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă că, nedepunerea înscrisurilor solicitate de către aceasta în susţinerea apelului, ar fi putut produce consecinţe numai sub aspectul soluţiei care putea fi dată în cauză, în nici un caz asupra bunei desfăşurări a procesului. Pe de altă parte, în materia înscrisurilor, ca mijloc de dovadă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 172 şi urm. C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte condiţiile în care se poate ordona înfăţişarea unui înscris cât şi în ceea ce priveşte sancţiunile pentru refuzul depunerii acestuia.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
În raport de criticile formulate şi analizând încheierea recurată prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză, se constată că în adevăr, instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ.
Astfel, potrivit textului legal menţionat, instanţa poate suspenda judecata atunci când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii. În speţă, se constată că nedepunerea de către apelanta-pârâtă a înscrisurilor în susţinerea motivelor de apel, nu este de natură a împiedica desfăşurarea normală a procesului, ci poate doar influenţa soluţia pronunţată în cauză.
Mai mult decât atât, este de observat că potrivit dispoziţiilor art. 174 C. proc. civ., în cazul în care partea refuză înfăţişarea înscrisului, instanţa va putea socoti ca dovedite pretenţiile părţii care a cerut înfăţişarea, cu alte cuvinte, instanţa avea posibilitatea de a aprecia ca dovedite susţinerile părţii potrivnice referitoare la aceste înscrisuri.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei SC M.E.I. SA BUCUREŞTI, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza Curţii de Apel Timişoara, în vederea continuării judecăţii apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC M.E.I. SA BUCUREŞTI împotriva încheierii din 11 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 289/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 897/2011. Comercial → |
|---|
