ICCJ. Decizia nr. 165/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 165/2011
Dosar nr. 4426/23/2009
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 687/PI din 15 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş, s-a respins excepţia de necompetenţă teritorială, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, s-a trimis spre soluţionare la regulatorul de competenţă, Curtea de Apel Timişoara.
În considerentele sentinţei, s-a reţinut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 4426/233 din 19 noiembrie 2009, cât şi prin cererea conexă înregistrată sub nr. 5268/325 din 15 octombrie 2009, contestatorii SC C.M. SA şi S.C.C. au solicitat în contradictoriu cu intimata SC B.I. SA TIMIŞOARA, întoarcerea executării din dosarul execuţional nr. 849/EX/2008 al BEJ J.C. & C.I. şi restituirea sumelor ce au fost executate în acest dosar, cu aplicarea dobânzii şi actualizarea cu rata inflaţiei până la data executării efective a hotărârii ce se va pronunţa.
Cererile au fost înregistrate iniţialla Judecătoria Timişoara sub nr. 5268/325 din 25 martie 2009 (SC C.M. SA) şi la Judecătoria Galaţi sub nr. 4426/233 din 24 martie 2009 (S.C.C.), instanţe care au declinat soluţionarea cererii de întoarcere a executării silite în favoarea Tribunalului Timiş.
Prin sentinţa civilă nr. 12073 din 30 septembrie 2009 a Judecătoriei Timişoara, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea SC C.M. SA, în favoarea Tribunalului Timiş, motivat de faptul că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 4042 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., având în vedere că titlul executoriu a fost pronunţat de către Tribunalul Timiş şi tot această instanţă este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei sau netemeiniciei unei cereri de întoarcere a executării silite şi chiar dacă textul nu prevede în mod expres, este de reţinut că sintagma „instanţa competentă potrivit legii" face trimitere la competenţa materială de soluţionare a litigiului în primă instanţă, aceasta aparţinând în speţă Tribunalului Timiş.
Prin sentinţa civilă nr. 8470 din 16 octombrie 2009 pronunţată de Judecătoria Galaţi, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de întoarcere a executării silite formulată de contestatorul S.C.C. în favoarea Tribunalului Timiş, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale.
Cererile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 4426/233/2009 şi sub nr. 5268/325/2009, aceasta din urmă fiind conexată la cea dintâi prin încheierea de şedinţă din 13 aprilie 2010, în temeiul art. 164 C. proc. civ.
Referitor la excepţiile invocate de contestatori, a necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Timiş, instanţa a respins excepţia de necompetenţă teritorială motivat de faptul că, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea iar executarea silită a început şi s-a efectuat în Timişoara.
Cu privire la necompetenţa materială a tribunalului, instanţa a reţinut că aceasta este întemeiată, fiind admisă şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza potrivit art. 20 şi urm. C. proc. civ. spre soluţionare, regulatorului de competenţă – Curtea de Apel Timişoara, tribunalul apreciind că întoarcerea executării silite este reglementată de art. 4041 - 4043 C. proc. civ.
Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului (cazul din speţa de faţă) şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul.
Completul sesizat cu rejudecarea pricinii şi căreia i s-a trimis spre soluţionare cererea de întoarcere a executării silite, a respins-o prin încheierea de şedinţă din 27 aprilie 2010 având în vedere faptul că părţile au ales calea separată reglementată de art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
Tribunalul Timiş a mai reţinut că prevederile legale enunţate anterior prevăd că, în situaţia în care nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, iar prevederea legală citată acordă competenţă instanţei care soluţionează contestaţia la executare să se pronunţe şi asupra întoarcerii executării şi nu instanţei care a soluţionat fondul ca primă instanţă (în speţă Tribunalul Timiş), care nu este instanţă de executare, aşa încât nu ne aflăm în prezenţa unei contestaţii care să vizeze titlul.
S-a mai apreciat de către tribunal că dispoziţiile alineatului final al art. 4042 dau posibilitatea formulării unei acţiuni separate, în faţa instanţei de drept comun, în situaţia în care nu s-a formulat o cerere de întoarcere a executării în faţa instanţei de executare ori aceasta a rămas nesoluţionată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a constatat că este competent să soluţioneze cauza în primă instanţă Tribunalul Timiş, reţinând în esenţă că, atât Tribunalul Timiş, cât şi Judecătoria Timişoara s-au declarat necompetente din punct de vedere material să judece cererea având ca obiect întoarcerea executării, invocând acelaşi temei de drept, respectiv disp. art. 404² alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ.
Cu toate acestea, Tribunalul Timiş, deşi a reţinut corect starea de fapt şi de drept, a dat o interpretare greşită dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, deoarece titlul executoriu a fost pronunţat de către Tribunalul Timiş, care avea competenţa materială să judece cauza în primă instanţă, astfel încât tot Tribunalul Timiş are competenţă materială să dispună asupra unei cereri de întoarcere a executării silite, potrivit art. 404² alin. (3) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 20/PI/CC din 22 iulie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, în baza art. 22 C. proc. civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Timiş, secţia comercială.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs SC B.I. SA TIMIŞOARA, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi stabilirea competenţei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
În argumentarea criticilor formulate, recurenta a arătat, în esenţă, că în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect întoarcerea executării silite, aceasta revine Judecătoriei Timişoara şi nu Tribunalului Timiş, având în vedere dispoziţiile art. 404 ind.2 alin. (3) C. proc. civ. şi împrejurarea că executarea silită s-a pornit în circumscripţia Judecătoriei Timişoara.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În raport de criticile formulate şi analizând Decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., se constată că dezlegarea dată de Curtea de Apel Timişoara s-a fundamentat pe aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
Astfel, în mod corect s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, având în vedere dispoziţiile art. 4042 C. proc. civ., ce reglementează modalităţile procedurale de întoarcere a executării.
Într-o primă modalitate, prevăzută de art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., restabilirea situaţiei anterioare executării se dispune de către instanţa care a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat.
În ipoteza în care instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a pricinii fără a lua măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de către instanţa care rejudecă fondul.
În cea de-a treia ipoteză, pentru a obţine întoarcerea executării, cel îndreptăţit va putea introduce o acţiune separată la instanţa competentă potrivit legii, respectiv instanţa competentă material în soluţionarea litigiului în primă instanţă, aceasta fiind în speţă Tribunalul Timiş, care a pronunţat titlul executoriu şi care are competenţa de a dispune asupra cererii de întoarcere a executării.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul recurentei SC B.I. SA TIMIŞOARA va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta SC B.I. SA TIMIŞOARA, împotriva sentinţei nr. 20/PI/CC din 22 iulie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 313/2011. Comercial → |
|---|
