ICCJ. Decizia nr. 1778/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1778/2011
Dosar nr. 2796/115/2009
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin Sentinţa civilă nr. 1344 din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Reşiţa, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local Obreja prin Primar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. 2796/115/2009, reclamanta SC A. SRL Reşiţa, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local Obreja prin Primar, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 155.751,10 RON inclusiv TVA, reactualizată la data efectuării plăţii şi obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta nu şi-a întemeiat în drept acţiunea.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Între părţi a existat un contract de prestări servicii prin care reclamanta s-a angajat să întocmească documentaţia pentru accesarea unui fond SAPARD, documentaţie alcătuită din cerere de finanţare, studiu de fezabilitate şi studii de teren, valoarea contractului fiind de 186.766 RON.
Termenul de executare al contractului a fost de 60 de zile de la data primirii informaţiilor necesare întocmirii documentaţiei.
Contractul a fost încheiat la 24 martie 2006, iar la 23 iulie2007 pârâta beneficiară a atenţionat scris că reclamanta nu a respectat termenul de predare a unei părţi din documentaţia de finanţare (măsurători topo în format digital, stereo 70 vizate de către ANCPI şi studii de teren), iar la 24 iulie2007 printr-o altă adresă este somată reclamanta că nepredarea documentelor reprezintă acord de reziliere al contractului.
La 1 august2007 reclamanta a fost din nou atenţionată că nu a depus o parte din documentaţie şi că plata serviciilor deja prestate va fi făcută numai după depunerea documentelor necesare în vederea efectuării plăţii.
S-a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă prin procedura concilierii, însă părţile nu au reuşit să ajungă la o înţelegere. Pârâta a plătit 39.000 RON pentru partea din contract deja executată şi a fost de acord să mai plătească încă 20.000 RON pentru restul de contract executat, însă nu întreaga suma solicitată de către reclamantă.
Reclamanta nu este îndreptăţită să solicite plata preţului înainte de a fi făcut dovada îndeplinirii propriei ei obligaţii deoarece potrivit art. 970 C. civ. convenţiile trebuie executate cu bună credinţă şi nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a i se recunoaşte un drept. În contractul dintre părţi nu este prevăzută o posibilitate de executare fragmentată deoarece toate cele trei elemente înscrise în obiectul contractului făceau parte din documentaţia necesară accesării unui fond SAPARD pentru amenajare drum forestier Var. Din contract a rezultat că plata preţului urma să se facă în 2 tranşe, prin urmare nu se plăteau separat fiecare dintre cele 3 elemente ale obiectului contractului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel creditoarea SC A. SRL, solicitând admiterea apelului şi modificarea în totalitate a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamanta arată că instanţa de fond a respins în mod netemeinic acţiunea comercială, reţinând în cuprinsul considerentelor, că "creditoarea nu şi-a întemeiat în drept acţiunea", deşi din cuprinsul cererii de chemare în judecată, antepenultimul aliniat, rezultă clar temeiul de drept al acţiunii (mai puţin art. 1 Cod Com.).
De asemenea, apelanta arată că prima instanţă a reţinut în cuprinsul considerentelor un motiv care nu are nici o legătură cu cauza şi un fapt care nu încadrează nici un motiv invocat în acţiune şi anume că „nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a i se recunoaşte un drept", prima instanţa neanalizând absolut niciunul dintre motivele invocate prin acţiune cu privire la existenta creanţei, exigibilitatea si lichiditatea ei.
Se mai arată de către apelantă că instanţa de fond a reţinut două considerente pentru care a respins acţiunea şi anume că „reclamanta nu este îndreptăţită să solicite plata preţului înainte de a fi făcut dovada îndeplinirii propriei ei obligaţii, deoarece potrivit art. 970 C. civ.….”, deşi condiţia reţinută de instanţă rezultă din interpretarea art. 1020 şi 1021 C. civ. şi nu din art. 970 C. civ.
Apelanta arată că instanţa de fond a reţinut această condiţie fără a arăta cum a ajuns la această concluzie şi fără a analiza nici un mijloc de probă.
Creditoarea apelantă susţine că instanţa de fond a mai reţinut în considerentele sentinţei atacate că „în contractul dintre părţi nu este prevăzută o posibilitate de executare fragmentară, deoarece toate cele trei elemente înscrise în obiectul contractului făceau parte din documentaţia necesară accesării unui fond SAPARD pentru. Din contract rezultă că plata preţului urma să se facă în 2 tranşe, prin urmare nu se plăteau separat fiecare dintre cele 3 elemente ale obiectului contractului”, acesta fiind cel de-al doilea considerent pentru care a fost respinsă acţiunea.
Apelanta susţine că acest considerent este neîntemeiat deoarece nu are nicio legătură modul în care părţile au înţeles să se facă plata preţului contractului cu principiul indivizibilităţii plăţii pe care prima instanţă l-a reţinut, deşi acest principiu funcţionează în favoarea creditorului şi nu al debitorului.
Se mai arată de către apelantă că prima instanţă trebuia să analizeze şi aliniatul anterior celui reţinut, în care s-a arătat valoarea fiecărei lucrări şi din a cărui analiză coroborată cu analiza aliniatului reţinut de către instanţă, rezultă că pârâta are obligaţia de a plăti 3 lucrări (în cazul în care reclamanta le execută), fiecare lucrare cu preţul arătat, în 2 tranşe. Din interpretarea acestor două clauze contractuale nu rezultă nicidecum exonerarea pârâtei de la plata primelor două lucrări în cazul în care reclamanta nu o realizează şi pe cea de-a treia lucrare.
În plus, apelanta susţine că foarte importantă era şi analizarea înscrisului ce conţine o adresă a pârâtei către reclamantă care conţine o exprimare de voinţa în sensul rezoluţiunii clauzei contractuale ce conţine obligaţia reclamantei de efectuare a celei de-a treia lucrări „studii de teren" şi obligaţia corelativa a pârâtei de a plăti această lucrare. Faptul luării la cunoştinţă de către reclamantă, acela al acceptării şi al neexecutării lucrării „studii de teren", echivalează cu o rezoluţiune bilaterale a acestei clauze. Nemaiexistând obligaţia de efectuare a acestei lucrări, nici prima instanţa nu putea lua în considerare faptul că „în contractul dintre părţi nu este prevăzută o posibilitate de executare fragmentară deoarece cele trei elemente înscrise în." şi faptul că „nu se plăteau separat fiecare dintre cele trei elemente ale obiectului contractului".
În probaţiune, creditoarea apelantă a depus la dosar extras din proiectul de finanţare şi anume foaia de capăt care face dovada că SC A. SRL a realizat proiectul „Amenajare drum forestier, sat Var, comuna Obreja, judeţ Caraş Severin”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în baza art. 294 şi urm. C. proc. civ., raportat la motivele de apel invocate, precum şi la susţinerile intimatei din concluziile scrise depuse la dosar, Curtea a constatat că apelul de faţă este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Între părţi s-a încheiat la data de 24 martie 2006 un contract de prestări servicii care avea ca obiect întocmirea documentaţiei necesare pentru accesarea unui fond SAPARD în vederea realizării unui drum forestier în localitatea Var din comuna Obreja, jud. Timiş. Documentaţia necesară era alcătuită din trei faze distincte şi anume cerere de finanţare, studiu de fezabilitate şi studii de teren.
Cu privire la cea de-a treia fază a documentaţiei şi anume studiu de teren părţile au reziliat de comun acord contractul, respectiv această clauză a fost practic înlăturată din obligaţiile contractuale ale reclamantei, rămânând în litigiu doar clauzele privind realizarea cererii de finanţare şi a studiului de fezabilitate.
Cu privire la realizarea cererii de finanţare se constată că ambele părţi susţin că această cerere a fost într-adevăr realizată de către reclamantă şi contravaloarea acestei faze a documentaţiei necesare accesării fondului SAPARD a fost achitată de către pârâta Primăria Obreja.
Cu privire la realizarea celei de-a doua faze a documentaţiei şi anume realizarea studiului de fezabilitate susţinerile părţilor sunt contradictorii,respectiv reclamanta susţine că şi-a îndeplinit obligaţia contractuală şi a întocmit documentaţia referitoare la studiul de fezabilitate deşi nu în nume propriu ci subcontractând această obligaţie contractuală către o altă societate SC A.E. SRL, iar pârâta susţine că această fază a documentaţiei nu a fost întocmită de către reclamantă ci de către o altă societate cu care s-a încheiat un nou contract deoarece datorită neîndepliniri obligaţiilor contractuale de către reclamantă la termenul stabilit în contract exista pericolul pierderii fondurilor SAPARD.
Pârâta nu a precizat cu care societate a efectuat cea de-a doua fază a proiectului intitulată studiu de fezabilitate depunând însă la dosar două contracte diferite, unul la dosar încheiat între Consiliul Local Obreja şi SC C.C. SRL Craiova, având ca obiect realizarea de studii fotogrametrice şi topografice pentru proiectul tehnic Amenajare drum forestier Var şi cel de-al doilea încheiat între Consiliul Local Obreja şi SC A. SRL Drobeta Turnu Severin având ca obiect servicii de proiectare - elaborarea de studiu geologo tehnic Amenajare drum forestier Var, depunându-se la dosar şi copia facturilor fiscale cu care a fost achitată contravaloarea serviciilor prestate de către cele două societăţi menţionate mai sus.
De asemenea, la dosar a fost depus de către reclamantă Contractul de prestări servicii nr. 13 din 29 martie 2006 încheiat între SC A.E. SRL şi SC A. SRL având ca obiect realizarea de către SC A.E. SRL a documentaţiei necesare pentru accesarea fondului de finanţare SAPARD pentru proiectul Amenajare drum forestier Var, documentaţie alcătuită din studiu de fezabilitate şi studiu de teren.
Având în vedere că aceste contracte depuse în probaţiune nu au făcut dovada cu privire la persoana juridică care a întocmit cea de-a doua fază a documentaţiei necesare accesării fondurilor SAPARD şi anume studiu de fezabilitate, instanţa a întocmit o adresă către Agenţia de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit, Centrul regional Timiş, pentru a se comunica dacă s-a aprobat şi s-a finanţat proiectul Amenajare drum forestier Var, comuna Obreja, dacă cererea de finanţare a fost redactată de către SC A. SRL şi dacă studiul de fezabilitate pentru acest proiect a fost întocmit de către SC A.E. SRL.
La această adresă s-a răspuns în sensul că într-adevăr Consiliul Local Obreja a beneficiat de finanţare nerambursabilă SAPARD, cererea de finanţare a fost depusă în sesiunea mai 2006, însă nu există nici un document din care să reiasă cine a redactat cererea de finanţare, iar studiul de fezabilitate a fost întocmit de către SC A.E. SRL.
În continuare părţile au susţinut următoarele:
Reclamanta a susţinut, pe de o parte, că şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile contractuale astfel că i se cuvine plata în totalitate a sumelor stabilite prin contract, iar pârâta a susţinut că din cauza neîndeplinirii la timp a obligaţiilor asumate de reclamantă prin contract a fost nevoită să apeleze la alte societăţi care să finalizeze documentaţia necesară şi în acest fel să acceseze la timp fondurile nerambursabile SAPARD pentru amenajarea drumului forestier.
Cu privire la depunerea în termen a documentaţiei la care s-a obligat reclamanta nu a făcut nicio dovadă potrivit art. 1169 C. civ. conform căruia cel care face o susţinere în faţa instanţei trebuie să o dovedească, însă a arătat că pârâta a recunoscut faptul că are de plătit întreaga sumă solicitată de către reclamantă prin înscrisul depus la dosar în care se arată următoarele: Consiliul Local Obreja recunoaşte că are să plătească suma de 155.751,10 RON inclusiv TVA conform Contractului de prestări servicii nr. 571 din 24 martie 2006. Debitorul Consiliul Local Obreja a oferit suma de 20.000 RON, SC A. SRL nefiind de acord cu propunerea Consiliului Local Obreja astfel că „soluţionarea litigiului rămâne în competenţa Tribunalului Reşiţa”.
Acest înscris intitulat „concluzii cu privire la fondul cauzei” a fost întocmit la 21 mai2009 şi este contrazis de un alt înscris cu acelaşi titlu încheiat la aceeaşi dată între părţi şi depus la dosar în care se arată că debitorul Consiliul Local Obreja recunoaşte că are să plătească suma de 155.751,10 RON conform Contractului de prestări servicii nr. 571 din 24 martie 2006, dar consideră că nu au fost respectate toate condiţiile din contract, iar SC A. SRL susţine că toate condiţiile contractuale au fost respectate şi nu este de acord cu propunerea Consiliului Local Obreja prin care i s-a oferit suma de 20.000 RON.
Înscrisul invocat de reclamantă în dovedirea pretenţiilor sale nu poate constitui o recunoaştere în faţa instanţei, aşa cum a susţinut reclamanta apelantă, deoarece a fost încheiat între reclamantă şi Consiliul Local Obreja reprezentat prin secretar, ori secretarul primăriei nu este reprezentantul legal al consiliului local.
Totodată, în virtutea rolului activ, instanţa a pus în vedere reclamantei să depună la dosar acte din care să rezulte îndeplinirea obligaţiilor sale contractuale, precum şi facturile pe care le-a emis pe seama pârâtei pentru sumele pe care le pretinde de la aceasta.
Reclamanta a comunicat instanţei prin înscrisul de la dosar că pentru întreaga valoare a contractului s-a emis o Factură proforma nr. 54 din 6 august2007 însă a emis o singură Factură fiscală nr. 54 din 1 decembrie 2007 pentru suma de 20.000 RON pe care pârâta a şi achitat-o reprezentând întocmire documentaţie SAPARD conform Contractului de prestări servicii nr. 571 din 24 martie 2006 întrucât a doua factură pentru suma solicitată prin prezenta acţiune urma să o emită în momentul plăţii creanţei solicitate.
Cu privire la depunerea de acte din care să rezulte îndeplinirea obligaţiilor sale contractuale reclamanta a învederat instanţei că deţine extras din proiectul de finanţare şi anume foaia de capăt din care rezultă că SC A. SRL a realizat proiectul Amenajare drum forestier şi în cazul în care instanţa consideră că aceste înscrisuri nu fac dovada deplină să solicite din partea SAPARD să i se comunice cine a realizat lucrarea „Amenajare drum forestier sat Var”.
La solicitarea instanţei de a prezenta în dovedire procesul verbal încheiat între părţi cu privire la depunerea documentaţiei întocmite de reclamantă şi a cărei contravaloare o solicită reclamanta a comunicat că nu a întocmit un proces verbal privind depunerea acestei lucrări.
Coroborând toate aceste probe administrate în cauză, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii în totalitate şi la termen a obligaţiilor sale, respectiv nu a făcut dovada cuantumului creanţei pe care o deţine pe seama pârâtei, nedepunând la dosar nici procesul verbal de recepţie a acestei lucrări şi nici factură fiscală cu privire la suma solicitată prin acţiune.
În consecinţă, prin Decizia civilă nr. 149/A din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins apelul formulat de reclamanta SC A. SRL.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Reşiţa, în cadrul termenului legal, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul admiterii apelului şi pe fond admiterea acţiunii.
În susţinerea recursului au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că deşi instanţa de apel reţine faptul că cea de a treia clauză din contractul de prestări servicii a fost reziliată prin acordul părţilor, din considerentele deciziei reiese faptul că acţiunea a fost respinsă pentru neîndeplinirea obligaţiei cu privire la,, studii de teren ” .
Cu privire la realizarea primei faze, instanţa de apel deşi reţine că această fază a fost realizată, suma aferentă acesteia s-a reţinut greşit că a fost achitată. Plata pentru această etapă a fost recunoscută şi achitată parţial de către recurentă.
Cu privire la cea de a doua fază a documentaţiei greşit s-a reţinut că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală, apreciind că au fost efectuate toate dovezile pentru întocmirea studiului de fezabilitate. În continuare face trimitere la actele depuse în susţinerea cererii.
Susţine de asemenea că instanţa de apel nu a dat eficienţă faptului că pârâta a recunoscut plata sumei de 155.751,10 RON, inclusiv TVA, aceasta fiind de acord cu plata sumei de 20.000 RON, în acest sens instanţa nu a cercetat probele aflate în dosar.
În raport de considerentele privind neachitarea preţului de către pârâtă, apreciază că aceasta avea la îndemână acţiunea în rezoluţiunea contractului, nefiind în situaţia invocării excepţiei de neexecutare a contractului.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente .
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sprijinul criticii potrivit căreia instanţa de apel a realizat o motivare contradictorie a deciziei atacată.
În raport de acest motiv de nelegalitate, recurenta în realitate a făcut trimitere la probatoriile administrate şi la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, aspect care scapă controlului de legalitate în această fază procesuală.
Din punct de vedere al îndeplinirii cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, acestea susţinând dispozitivul deciziei pronunţată.
Nu pot fi analizate în această fază procesuală susţinerile recurentei cu privire la necercetarea probelor din dosar, care în opinia sa ar fi condus la o altă situaţie de fapt, întrucât o asemenea reapreciere a dovezilor nu poate fi circumscrisă vreuneia dintre motivele arătate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Singura chestiune de nelegalitate care poate fi analizată este cea legată de semnificaţia procesului verbal de conciliere pentru serviciile neîndeplinite.
În cauză, hotărârea instanţei de apel nu este susceptibilă de critică sub aspectul dispoziţiilor legale care conferă deplină valabilitate şi efecte juridice recunoaşterii părţilor făcute cu ocazia concilierii prealabile directe prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., procedură al cărui scop declarat a fost de încercare de soluţionare amiabilă a litigiilor dintre comercianţi anterior introducerii acţiunii în justiţie.
În cauză, înscrisul însuşit de pârâtă sub semnătura secretarului Consiliului Local Obreja, nu poate constitui o probă, cu o valoare juridică relevantă, întrucât procesul verbal de conciliere nu poartă semnătura reprezentantului legal al Consiliului Local Obreja. Caracterul expres şi incontestabil al recunoaşterii datoriei nu poate fi pus în discuţie în lipsa semnăturii reprezentantul legal al intimatei.
Or, instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile legale privind valoarea probatorie a înscrisului mai sus examinat.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL Reşiţa, împotriva Deciziei civile nr. 149/A din 27 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1728/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2703/2011. Comercial → |
|---|
