ICCJ. Decizia nr. 1724/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1724/2011
Dosar nr. 319/1/2011
Şedinţa publică din 4 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată că prin Încheierea de şedinţă din 3 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş a fost admisă cererea reclamantei şi, în conformitate cu art. 136 din Legea nr. 131/1990, s-a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective identificarea şi analiza operaţiunilor de gestiune efectuate începând cu anul 2004 şi până în prezent, între pârâtă şi SC T.S.T SRL Piteşti, A.S.T.96, membrii conducerii executive, administratori, acţionari, numind ca expert contabil pe M.I., cu un onorariu provizoriu de 1.000 RON.
Instanţa de fond a constatat că prin acţiunea înregistrată la data de 10 decembrie 2009, reclamanta SIF O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC I.T. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie desemnat un expert în vederea identificării şi analizării unor operaţiuni de gestiune, efectuate începând cu anul 2004, până în prezent, între pârâtă şi următoarele persoane fizice şi juridice implicate: SC T.S.T SRL Piteşti, A.S.T.96, membrii conducerii executive, administratori, acţionari.
Instanţa de fond a reţinut că din Adresa nr. 12251 din 17 aprilie 2009, eliberată de Depozitul Central din cadrul societăţii pârâte, ce cuprinde structura sintetică consolidată a deţinătorilor de instrumente financiare, simbol INTR la data de 15 aprilie 2009 (deţineri peste 10% inclusiv), rezultă că reclamanta se află înscrisă în tabel, alături de alte persoane fizice şi juridice, cu un număr de 47.232 instrumente financiare.
Potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, „Unul sau mai mulţi acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 10% din capitalul social vor putea cere instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi, însărcinaţi să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport, care să le fie înmânat şi, totodată, predat oficial consiliului de administraţie, respectiv directoratului şi consiliului de supraveghere, precum şi cenzorilor sau auditorilor interni ai societăţii, după caz, spre a fi analizat şi a se propune măsuri corespunzătoare”.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a motivat că instituind dreptul acţionarilor semnificativi de a cere efectuarea unei expertize judiciare de gestiune, legea a creat o măsură de protecţie a acestora, şi cum verificările solicitate se referă la operaţiunile efectuate de organele de gestiune, reclamanta îşi justifică interesul în promovarea acţiunii, în calitate de acţionar ce deţine peste 10% din acţiunile reprezentând capitalul social.
Apelul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 100/A-C din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990: Unul sau mai mulţi acţionari reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 10% din capitalul social vor putea cere instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi, însărcinaţi să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport, care să le fie înmânat şi, totodată, predat oficial consiliului de administraţie, respectiv directoratului şi consiliului de supraveghere, precum şi cenzorilor sau auditorilor interni ai societăţii, după caz, spre a fi analizat şi a se propune măsuri corespunzătoare.
(2) Onorariile experţilor vor fi suportate de societate, cu excepţia cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credinţă.
Instanţa de apel, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele textului evocat, a considerat că instanţa de fond în mod corect a admis acţiunea reclamantului şi a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile, care să identifice şi analizeze operaţiunile de gestiune efectuate începând cu anul 2004 şi până în prezent, între pârâtă şi persoanele indicate în dispozitiv.
Critica din apel referitoare la perioada ce urmează să fie verificată de expert nu a fost primită, apreciindu-se ca fiind inexact că se încalcă dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, din acest punct de vedere motivându-se corect că, protecţia acţionarilor impune verificarea operaţiunilor efectuate în gestiunea societăţii, care pentru a fi concludente trebuie să se întindă pe o perioadă de timp suficient de întinsă.
Analiza aspectelor formulate prin obiectivele raportului de expertiză nu a fost interpretată ca o critică generală a gestiunii şi activităţii societăţii pârâte sau o substituire în atribuţiile adunării generale, aşa cum s-a susţinut, dispoziţiile legale prezentate neimpunând o restricţie de termen, în interiorul căruia să se facă verificările.
Din acest punct de vedere este inexact că prin adresa invocată, purtând data de 7 mai 2010, reclamanta a achiesat pe solicitarea pârâtei, în sensul ca verificarea gestiunii acesteia să se facă numai pentru anul 2009, conţinutul său neoferind o asemenea susţinere.
Nici critica potrivit căreia instanţa nu a stabilit partea căreia îi incumbă plata onorariului de expert şi nu s-a pronunţat pe cererea sa de a fi obligată reclamanta în acest sens, nu a fost primită, faţă de dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care statuează imperativ că onorariile experţilor vor fi suportate de societate, cu excepţia cazurilor în care sesizarea s-a făcut cu rea-credinţă, atitudine ce nu a putut fi reţinută în sarcina reclamantei, şi nici nu a fost invocată de către pârâtă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC I.T. SA, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., solicitând admiterea lui, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se admite în parte acţiunea SIF O. SA, a se dispune expertizarea activităţii societăţii pe o perioada de 3 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ, recurenta învederează că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât s-au încălcat dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, privind termenul de prescripţie, cât si dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 31/1990, în sensul că, atât instanţa de apel, cât şi instanţa de fond, trebuiau sa aibă în vedere (aşa cum s-a solicitat prin întâmpinarea de la fond) prevederile Decretului nr. 167/1958, în sensul de a admite cererea numai pentru o perioadă limitată în timp, maxim 3 ani.
Recurenta a mai susţinut că instanţa de apel motivează în mod nelegal ca protecţia acţionarilor impune verificarea operaţiunilor în gestiunea societăţii pe o perioadă de timp suficient de întinsă.
Recurenta învederează că intimata este de rea-credinţă prin promovarea acestei cereri, astfel că instanţa de fond şi instanţa de apel au încălcat prevederile art. 136, alin. (2) din Legea nr. 31/1990; SIF O. SA deţine 27,08% din capitalul societăţii SC I.T. SA şi a votat, fără nicio rezervă, realegerea ca membru al C.A. şi ca preşedinte al C.A., pe dl.I.E., împotriva activităţii căruia s-a promovat cererea introductivă;
Recurenta a arătat că în şedinţa A.G.A. ordinară din 20 mai 2010, SIF O. SA nu a criticat în niciun mod activitatea societăţii, şi nici nu a cerut lămuriri suplimentare faţă de raportul prezentat în A.G.A. de către preşedintele C.A. - dl.I.E., împrejurare ce atestă, în opinia recurentei că acţiunea a fost făcută fără temei şi cu rea credinţă.
Înalta Curte, analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente.
În cauză nu au fost încălcate dispoziţiile privitoare la prescripţia extinctivă de 3 ani reglementată de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 întrucât prezenta nu este o acţiune patrimonială izvorâtă dintr-un drept de creanţă, ci una întemeiată pe dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
În ceea ce priveşte achitarea onorariului pentru expertiză dispoziţiile legale sunt clare şi nu au fost încălcate de către instanţa de apel în condiţiile în care nu s-a probat reaua credinţă a reclamantei.
Nici celelalte critici nu sunt fondate întrucât prezenta acţiune nu este promovată împotriva consiliului de administraţie ori a conducerii societăţii, ci reprezintă o valorificare a drepturilor reclamantei ce decurg din calitatea sa de acţionar semnificativ al societăţii.
Numirea experţilor pentru exercitarea controlului de gestiune se circumscrie procedurii necontencioase, căci instanţa nu stabileşte un drept potrivnic faţă de o altă persoană, părţile recurgând doar la mijlocirea ei pentru luarea unei măsuri legale de ocrotire a unor drepturi ale acţionarului semnificativ.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.T. SA Piteşti împotriva Deciziei nr. 100/A-C din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.T. SA Piteşti împotriva Deciziei nr. 100/A-C din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1723/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1727/2011. Comercial → |
|---|
