ICCJ. Decizia nr. 2368/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2368/2011
Dosar nr.30939/3/2009
Şedinţa publică de la 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 24 iulie 2009, reclamanta C.N.C.F.C.F.R. SA Regionala Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC R.M.G. SRL Chiajna, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 115.438,60 lei, actualizată la data plăţii efective, reprezentând chirie şi penalităţi, pretinse în temeiul contractului de închiriere nr. C/82 din 19 iulie 2006-P2.
Pârâta a formulat o cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 16.238 lei, achitată cu titlu de garanţie de asigurare şi a sumei de 53.080 lei, achitată cu titlu de chirie în perioada iulie 2006 â€" ianuarie 2007, sumele urmând a fi actualizate conform indicelui de inflaţie, la care a solicitat să se adauge dobânda comunicată de Banca Naţională a României.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 1743 din 19 februarie 2010, a respins atât cererea principală a reclamantei, cât şi cererea reconvenţională a pârâtei.
Instanţa de fond, pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că la data de 19 iulie 2006, între reclamantă, în calitate de locator şi pârâtă, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere evocat mai sus, privind terenul în suprafaţă de 2.300 mp, situat în zona antestaţiei CF Bucureşti Cotroceni (Pasaj Lujerului), pe care urma a se amenaja un minicomplex comercial; a luat act că la data de 26 iulie 2006, părţile au semnat procesul-verbal de predare-primire, iar pârâta a făcut demersuri în vederea obţinerii documentaţiei necesare construirii minicomplexului comercial.
Instanţa de fond, examinând adresa nr. 3677/2008 a Primăriei Sectorului 6 a constatat că suprafaţa de 1.500 mp din terenul închiriat se suprapune peste sistemul arterelor de circulaţie ale Pasajului rutier Lujerului, iar suprafaţa de 800 mp, este cuprinsă în zona destinată parcajelor. În aceste condiţii, Tribunalul a notat că pârâtei nu i s-au eliberat autorizaţiile necesare construirii minicomplexului comercial, motiv pentru care la data de 25 ianuarie 2008, locatarul a solicitat locatorului sistarea chiriei.
S-a apreciat că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura pârâtei folosinţa liniştită şi utilă a lucrului închiriat, deoarece pârâta nu a putut construi minicomplexul comercial în considerarea căruia încheiase contractul. Prin urmare, a considerat că atitudinea pârâtei, de a nu continua să achite chiria, este justificată prin excepţia neexecutării contractului, motiv pentru care a respins cererea principală.
A respins şi cererea reconvenţională, apreciind că nu pot fi restituite prestaţii efectuate în temeiul unui contract, care nu a fost reziliat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 501 din 9 decembrie 2010 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta C.N.C.F.C.F.R. SA Regionala Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 1743 din 19 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, păstrând aceiaşi motivare.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta C.N.C.F. C.F.R. S.A. Regionala Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, admiterea apelului şi admiterea acţiunii sale.
 În criticile formulate, recurenta reclamantă a susţinut în esenţă că i-a asigurat intimatei pârâte folosinţa terenului închiriat, în baza contractului de închiriere nr. 82/2006, semnat de ambele părţi şi că aceasta îi datorează chirie şi penalităţi conform art. 5 alin. (2) din contract şi nu a făcut demersuri pentru obţinerea autorizaţiilor necesare construirii minicomplexului comercial pe terenul închiriat.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Deşi recurenta reclamantă formulează critici se reţine că acestea nu fac referire la dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltările motivelor de recurs făcute nu indică în mod concret dispoziţia legală încălcată sau greşit aplicabilă, astfel că acestea nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, şi nici nu pot face obiectul controlului de legalitate.
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres la pct. 1-9, iar potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cum din criticile dezvoltate în scris în motivarea recursului nu rezultă greşita aplicare şi interpretare a vreunei dispoziţii legale de către instanţa de apel, mărginindu-se să reia apărările şi criticile formulate în faza apelului şi relatarea situaţiei de fapt, aserţiuni a căror încadrare din oficiu într-unul din motivele prevăzute de legea procedurală este imposibilă, cu aplicarea art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. urmează a se constata nulitatea recursului reclamantei C.N.C.F. C.F.R. S.A. Regionala Bucureşti.
Analizând recursul reclamantei şi din perspectiva prevederilor art. 3041 C. proc. civ. nu se constată existenţa altor aspecte de natură a conduce la casarea sau modificarea hotărârii din apel.
Cum în cauză nu se justifică nici motive de ordine publică de natura celor prevăzute la art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nul recursul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. S.A. Regionala Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. S.A. REGIONALA BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 501 din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucuresti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2363/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2373/2011. Comercial → |
|---|
