ICCJ. Decizia nr. 2362/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2362/2011
Dosar nr. 1320/111/2007
Şedinţa publică de la 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bihor prin sentinţa nr. 270/COM din 9 martie 2010 a respins cererea formulată şi precizată de reclamanta SC I.O. SA Oradea în contradictoriu cu pârâţii SC N.I. SRL Oradea şi SC S. SA Bucureşti având ca obiect rectificare C.F..
A fost obligată reclamanta SC I.O. SA să plătească pârâtei SC N.I. SRL suma de 2.407 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ce priveşte susţinerea pârâtei SC N.I. SRL că acţiunea este inadmisibilă raportat la dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., s-a reţinut că aceasta este neîntemeiată având în vedere că în cauză, reclamanta prin acţiunea sa tinde la realizarea dreptului său, respectiv ca şi consecinţă a constatării nelegalităţii actelor care au stat la baza întocmirii contractului de vânzare cumpărare, instanţa să dispună modificarea obiectului contractului şi rectificarea în mod corespunzător a cărţii funciare privind imobilul obiect al contractului. Sub acest aspect instanţa a constatat că acţiunea este una în realizare şi nu în constatare.
În fapt, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1440 din 17 octombrie 2002 reclamanta SC I.O. SRL Oradea a cumpărat de la SC S. SA cota de 740/1791 părţi din nr. top. 5136/5 care în natură reprezintă suprafaţa de 740 mp teren cu următoarele active amplasate pe acesta şi anume: cabina poartă, staţie benzină şi 6 rezervoare de carburant situat în Oradea, jud. Bihor, din imobilul reprezentând construcţii şi 4054 mp teren aferent, înscris în C.F. nr. 70882 Oradea nr. top. 5136/5 şi nr. top 5157/26 întabulat sub B2 â€" filele 7-9 dosar iniţial.
Prin actul de parcelare şi sistare a indiviziunii autentificat sub nr. 3343 din 25 octombrie 2002 de BNP L.F., părţile contractante au consimţit la intabularea operaţiunii de parcelare, respectiv au fost de acord ca numărul cadastral nou 2683 ce reprezintă imobilele cumpărate de reclamantă să se înscrie pe numele reclamantei - filele 13-16 dosar.
Conform raportului de contraexpertiză întocmit în cauză s-a constatat că obiectivele la care se face referire (cabină poartă, staţie de benzină, 6 rezervoare carburanţi), sunt situate astfel: cabina poartă - C.4, este situată pe nr. cadastral 4065, care este proprietatea pârâtei SC N.I. SRL, obiectiv ce este situat pe nr. top. vechi 5157/37.
Staţia de benzină şi cele 6 rezervoare de carburanţi, sunt situate pe nr. cadastral 2683 - proprietatea reclamantei SC I.O. SRL - filele 82-86 dosar.
După cum se poate observa şi din raportul de expertiză întocmit în cauză nr. cadastral 2683 aparţinând reclamantei are o suprafaţă de 740 mp, iar nr. cadastral 4065 aparţinând pârâtei N.I. are o suprafaţă 3314 mp â€" fila 22 dosar ataşat.
Prin constituirea unui nou nr. top. cu nr.5157/37-b în suprafaţă de 21 mp cât corespunde obiectivului cabină poartă s-ar crea o mărire a suprafeţei de teren cumpărată de reclamantă, şi în consecinţă o diminuare a suprafeţei de teren dobândită de către pârâtă, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi art. 480 C. civ.
Instanţa a reţinut că, într-adevăr cabina poartă, cumpărată de reclamantă se află pe terenul pârâtei de rd.1, dar acest lucru reclamanta l-a cunoscut şi acceptat la momentul încheierii contractului cu pârâta de rd.2. Acelaşi lucru l-a cunoscut şi pârâta de rd.1 când a cumpărat imobilul de la pârâta de rd. 2, ca atare convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante astfel cum s-a reţinut mai sus.
Referitor la capătul de cerere, prin care se solicita rectificarea situaţiei de carte funciara nr.70882 Oradea, nr. topografic 5136/ 5 în suprafaţa de 1791 şi nr. topografic 5157 / 26, în suprafaţa de 2263 mp, în sensul de a radia înscrierile de la B 3, 4, 5, 6 si în consecinţa sa se dispună sistarea C.F. nedefinitiv nr. 1822 Oradea, nr. cadastral 2683 si C.F. nedefinitiv nr. 2446 Oradea, nr. cadastral 4065, instanţa a reţinut că înscrierea de sub B3, reprezintă de fapt intabularea însuşi a contractului prin care reclamanta a dobândit dreptul sau de proprietate, contract pe care îl considera perfect valabil, atâta vreme cât, pe de o parte nu l-a atacat cu o acţiune în anulare, sau de reziliere iar pe de altă parte, înţelege chiar să se prevaleze de acesta ca izvor al dreptului său de proprietate.
Instanţa a reţinut că, încheierea prin care judecătorul delegat de la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Oradea, a pronunţat-o nu a fost atacată de către reclamantă cu apel, o dovadă în plus a acceptării situaţiei de drept şi de fapt create de acest contract.
Înscrierea de la B4, reprezintă de fapt notarea actului de parcelare si sistare a indiviziunii autentificat, ca efect al exprimării acordului de voinţa manifestat in mod expres de părţi. Prin actul de parcelare menţionat mai sus părţile au consimţit la intabularea operaţiunii de parcelare arătate mai sus, in C.F. Prin urmare înscrierea de sub B4 este o înscriere valabilă filele 8-9 dosar.
Înscrierea de la B5, este o consecinţă directă a parcelării, înscriere prin care numai suprafaţa de 740 mp, se constituie in număr cadastral 2683, restul de 1051 mp rămânând în proprietatea vechiului proprietar.
Înscrierea de sub B6, reprezintă intabularea contractului de vânzare cumpărare al pârâtei, contract perfect valabil, pe care de altfel reclamanta nu l-a atacat, fapt pentru care nu ne aflăm în prezenţa vreuneia din situaţiile prevăzute în mod expres şi limitativ la art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Fiecare dintre înscrierile atacate de reclamantă s-au făcut în baza încheierilor pronunţate de Judecătoria Oradea - Cartea Funciară, încheieri care în condiţiile Legii nr. 7/1996, puteau fi atacate cu apel de partea nemulţumită, neexercitarea căii de atac reprezentând acceptarea situaţiei de carte funciară create.
În conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată, poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară, numai dacă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Faţă de cele reţinute instanţa a apreciat că înscrierile din cartea funciară corespund actelor care au stat la baza acestora şi nu sunt motive de anulare, respingând ca nefondată acţiunea.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 122/A-C din 14 decembrie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.O. SRL Oradea, prin administrator judiciar P.L.G. SPRL Oradea, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi SC N.I. SRL Oradea şi SC S. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 270/COM din 9 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care a menţinut-o în totalitate, păstrând aceiaşi motivare.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta SC I.O. SA Oradea prin administrator judiciar P.L.G. SPRL Oradea a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând repunerea în termenul de recurs, conform art. 103 alin. (2) C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Recurenta reclamantă a solicitat repunerea în termenul de recurs, conform art. 103 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că hotărârea din apel i-a fost comunicată administratorului judiciar în Oradea prin afişare în perioada sărbătorilor de iarnă când acesta a fost în concediu, încălcându-se dispoziţiile art. 921 C. proc. civ., Decizia nefiind primită nici de societate, nici de administratorul judiciar.
Recurenta reclamantă a precizat că a intrat în posesia deciziei pronunţate de instanţa de apel la data de 24 ianuarie 2011 şi că această situaţie reprezintă un motiv întemeiat pentru admiterea cererii sale de repunere în termenul de recurs.
În criticile formulate în recurs, recurenta reclamantă a susţinut în esenţă, după o prezentare amănunţită a situaţiei de fapt, că din eroare activele respective au fost vândute ca figurând toate pe nr.topo 5136/5, când în realitate, obiectivul cabină poartă este amplasat pe un alt nr. topo 5157/37, astfel cum reiese din concluziile raportului de contraexpertiză din dosarul cauzei, că acest nr. topo este încă în proprietatea SC C.P.S. SA, deşi în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC S. SA şi SC C.P.S. SA, obiectivul cabină poartă se află inclus pe lista bunurilor vândute (fila 5 din dosarul de fond).
Recurenta reclamantă a precizat că este posibil ca această eroare să fi existat de la data încheierii primului contract de vânzare-cumpărare, respectiv cel dintre SC S. SA şi SC C.P.S. SRL şi să se fi perpetuat prin încheierea celorlalte două contracte şi că acţiunea sa de a solicita rectificarea cărţii funciare este întemeiată şi în consecinţă se impune admiterea acesteia şi casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, urmând ca ulterior să solicite introducerea în cauză şi a societăţii SC C.P.S. SA.
A menţionat că rectificarea cărţii funciare o priveşte în mod direct şi nu este un aspect care interesează relaţiile dintre SC N.I. SRL şi SC C.P.S. SRL, astfel cum precizează Curtea de Apel Oradea în motivarea hotărârii, întrucât subscrisa este proprietara obiectivului cabină poartă, iar folosinţa acestuia precum şi a întregii staţii de combustibil este în mod continuu tulburată din anul 2002, de când pârâta de rd. 1 care a cumpărat restul de teren de la SC S. SA şi că aceasta, după data achiziţionării terenului şi-a stabilit intrarea, inclusiv cea pentru camioane pe porţiunea de teren unde se află amplasată şi cabina poartă, teren înscris în C.F. sub nr. topo 5157/37, deşi a concluzionat expertul prin raportul de contraexpertiză, că acest teren este încă în proprietatea SC C.P.S. SA.
Înalta Curte analizând recursul reclamantei constată următoarele:
Conform art. 129 C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, iar conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va împlini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, urmând ca în acelaşi termen să fie arătate şi motivele împiedicării.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că Decizia nr. 122/A-C din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, i-a fost comunicată reclamantei la data de 24 decembrie 2010, conform dovezii aflată la fila 66 dosar apel, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 10 februarie 2011, fila 2 dosar recurs, deci cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Susţinerea recurentei în sensul că s-au încălcat dispoziţiile art. 921 C. proc. civ., nu poate fi primită întrucât afişarea actelor de procedură este permisă în chiar partea finală a reglementării, respectiv atunci când nici o persoană nu poate fi găsită la sediul persoanei juridice, iar afişarea s-a făcut la sediul administratorului judiciar P.L.G. SPRL Oradea, sediu la care aceasta a fost citată pe tot parcursul judecării apelului.
Cum procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu comunicarea actului de procedură, conţine toate elementele obligatorii prevăzute de art. 100 C. proc. civ., acesta face dovada â€" potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ., până la înscrierea în fals, cu privire la faptele constatate personal de cel ce l-a încheiat, Curtea apreciază această critică ca neîntemeiată, recurenta neînscriindu-se în fals împotriva procesului-verbal întocmit de agentul procedural care a constatat lipsa oricărei persoane de la sediul societăţii.
De altfel nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentei în sensul că, termenul de recurs curge de la data de 24 ianuarie 2011, dată la care a intrat în posesia unei copii a deciziei pronunţate de instanţa de apel, motivat de faptul că practicianul în insolvenţă a fost plecat din ţară, iar biroul acestuia a fost închis pentru efectuarea concediilor de sărbători până la 10 ianuarie 2011, întrucât acest fapt nu echivalează cu un caz de forţă majoră, cum prevăd dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, cum în cauză nu rezultă că partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să exercite în termen calea de atac a recursului, nefiind îndeplinite nici condiţiile expres prevăzute de art. 103 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, şi pe cale de consecinţă, va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamantă.
Avându-se în vedere soluţionarea recursului pe excepţia tardivităţii declarării acestuia, nu se mai justifică analiza motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamanta SC I.O. SRL prin administrator judiciar P.L.G. SPRL Oradea împotriva deciziei nr. 122/A-C din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2360/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2363/2011. Comercial → |
|---|
