ICCJ. Decizia nr. 2360/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2360/2011
Dosar nr.5264/100/2009
Şedinţa publică de la 16 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în 04 noiembrie 2005, reclamanţii S.M.I.L., S.F. şi SC P.R.C. SRL Baia Mare au chemat în judecată pârâţii T.C.I., T.M.M. şi SC Q. SRL Şomcuta Mare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că actul sub semnătură privată din 21 ianuarie 2002 este cel real, iar cel autentificat la 09 aprilie 2002 este simulat. S-a cerut desfiinţarea contractului autentic, restabilirea situaţiei anterioare în sensul radierii dreptului de proprietate al cumpărătorului, cu penalităţi de întârziere de 1000 Euro/zi de întârziere începând din 25 ianuarie 2003. S-a formulat şi un capăt de cerere subsidiar prin care, pentru eventualitatea în care nu se va reţine existenţa simulaţiei, să se pronunţe o hotărâre prin care să se constate revânzarea bunurilor de către pârâţi în favoarea cumpărătorilor.
Tribunalul Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1729 din 19 iunie 2006 a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.M.I.L., S.F. şi SC P.R.C. SRL Baia Mare prin lichidator judiciar SC P.C. SRL şi cererea de intervenţie promovată de lichidatorul judiciar SC P.C. SRL.
Prin Decizia civilă nr. 177 din 10 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul reclamanţilor persoane fizice, a admis acţiunea în sensul că a constatat cu privire la convenţia sub semnătură privată că aceasta este cea care exprimă voinţa reală a părţilor, a dispus desfiinţarea contractului autentificat şi restabilirea situaţiei anterioare, în sensul radierii din cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de SC Q. SRL.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2543 din 26 iunie 2007, a admis recursul pârâţilor declarat împotriva deciziei 177 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, pe care a casat-o şi a trimis cauza pentru judecarea recursului la Curtea de Apel Cluj. În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 1193 din 20 mai 2008 a admis recursul pârâţilor, a casat sentinţa civilă nr. 1729 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Maramureş şi a trimis cauza spre soluţionare la secţia comercială a tribunalului.
Prin sentinţa civilă nr. 1932 din 9 iunie 2010 Tribunalul Maramureş a respins acţiunea precizată şi modificată la 21 iulie 2008 formulată de reclamanţii S.M.I.L. şi S.F. împotriva pârâţilor SC Q. SRL Şomcuta Mare, T.C.I. şi T.M.M., P.C.M., SC P.R.C. SRL în faliment prin lichidator L.G.I. SPRL Baia Mare, precum şi cererile de intervenţie formulate de intervenienţii L.G.I. SPRL fostă P.C. SRL şi D.G.F.P. Maramureş â€" Baia Mare.
 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 164 din 2 noiembrie 2010 a respins apelurile declarate de reclamanţii S.F. şi S.M.I.L., de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş şi de SC P.R.C. SRL prin lichidator L.G.I. SPRL împotriva sentinţei comerciale nr. 1932 din 9 iunie 2010 şi a respins cererea de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată..
Recurenta reclamantă S.F. prin recursul declarat, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică Decizia menţionată pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost precizată.
Recurenta reclamantă, a susţinut că se impunea analizarea ambelor acte, atât a celui secret cât şi a celui public; că instanţa de apel, faţă de faptul că executarea s-a făcut în baza unui act juridic nul, trebuia să dispună restabilirea situaţiei anterioare, prin repunerea lui S.M.I.L. şi S.F. în dreptul de proprietate, restabilirea situaţiei juridice reale a imobilelor şi a stării tabulare existente cu privire la acestea prin radierea înscrierilor din foaia de proprietate a pârâţilor SC Q. SRL şi P.M.C.
Recurenta reclamantă prin cererea înregistrată la 15 iunie 2011 a precizat că înţelege să renunţe la judecata capătului de cerere privind plata penalităţilor de întârziere, potrivit art. 246 C. proc. civ.
Înalta Curte, deliberând, ia act de renunţarea recurentei reclamante S.F. la judecata motivului de recurs privind plata penalităţilor de întârziere, întrucât conform art. 246 C. proc. civ.. partea poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Intervenienta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş Baia Mare a declarat recurs, împotriva deciziei nr. 164 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei şi constatarea existenţei Convenţiei încheiate la data de 21 ianuarie 2002 între reclamant şi pârâţi şi obligarea pârâţilor la predarea liniei de îmbuteliere înstrăinată prin convenţie către lichidatorul desemnat pentru SC P.R.C. SRL, pentru următoarele motive:
Recurenta intervenientă a precizat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele legale ale simulaţiei, că pentru existenţa simulaţiei nu era necesară o clauză de nulitate a contractului încheiat ulterior, în condiţiile în care părţile s-au obligat să efectueze transferul invers al proprietăţii (pct. 3 din actul încheiat sub semnătură privată la data de 22 ianuarie 2002; că greşit instanţa a indicat că reclamanţii ar fi avut ca mijloc de valorificare a dreptului acţiunea pentru îndeplinirea obligaţiei de a face şi nu acţiunea în simulaţie fără să ţină cont de faptul că au calitate procesuală activă atât terţii prejudiciaţi, cât şi părţile, care pot invoca fie actul aparent, public, fie actul secret, că acţiunea în simulaţie poate fi exercitată de orice persoană interesată, aceasta fiind imprescriptibilă.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepţiile nulităţii recursurilor declarate de reclamanta S.F. şi de intervenienta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş Baia Mare.
Se constată că recurenta reclamantă şi recurenta intervenientă, deşi formulează critici indicând în mod generic dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea acestora nu se arată în mod concret dispoziţia legală încălcată sau greşit aplicabilă, astfel că acestea nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, şi nici nu pot face obiectul controlului de legalitate.
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres la pct. 1-9, iar potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cum din criticile dezvoltate în scris în motivarea recursurilor nu rezultă greşita aplicare şi interpretare a vreunei dispoziţii legale de către instanţa de apel, mărginindu-se să reia apărările şi criticile formulate în faza apelului şi relatarea situaţiei de fapt, aserţiuni a căror încadrare din oficiu într-unul din motivele prevăzute de legea procedurală este imposibilă, Înalta Curte va aplica art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi în consecinţă va constata nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanta S.F. şi de intervenienta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanta S.F. şi de intervenienta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 164 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2268/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2362/2011. Comercial → |
|---|
