ICCJ. Decizia nr. 2363/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2363/2011
Dosar nr. 2289/96/2008
Şedinţa publică de la 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Harghita prin sentinţa nr. 2333 din 30 iunie 2010 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC G. SA Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâta SC G.D. C.A. SRL Miercurea Ciuc şi cererea de intervenţie, în interes propriu formulată de Municipiul Miercurea Ciuc.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în baza contractului de închiriere nr. 1068 din 18 martie 2002, reclamanta i-a închiriat pârâtei un spaţiu comercial în suprafaţă de 87,07 mp din imobilul situat în Miercurea Ciuc, judeţul Harghita, pe perioada 1 aprilie 2002 â€" 31 mai 2003, termen care a fost prelungit ulterior printr-un act adiţional până la 31 mai 2008. S-a mai arătat că prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Miercurea Ciuc nr. 156/2009, imobilul a fost preluat de la reclamantă şi dat în administrarea Municipiului Miercurea Ciuc. Ca urmare, chiar dacă reclamanta a avut calitatea de locator, potrivit contractului de închiriere încheiat iniţial cu pârâta, în prezent nu mai are această calitate, nefiind titulara dreptului de proprietate sau de administrare asupra imobilului, astfel că nu poate invoca nici un temei legal pentru a solicita evacuarea pârâtei din imobil, în sensul dispoziţiilor art. 1410 C. civ.
Referitor la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către Municipiul Miercurea Ciuc, s-a reţinut că acţiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locaţiune, iar între intervenient şi pârâtă nu a fost încheiat un astfel de raport care să-i justifice cererea de intervenţie, astfel că în vederea restituirii imobilului în cauză, calea de urmat a intervenientului era acţiunea în revendicare, ca acţiunea reală a proprietarului, neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Curtea de Apel Tg.Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3/A din 17 ianuarie 2011 a respins apelul declarat de intervenientul Municipiul Miercurea Ciuc, împotriva sentinţei civile nr. 2333 din 30 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2289/96/2008.
A respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta SC G. SA, Miercurea Ciuc împotriva aceleiaşi sentinţe.
Instanţa a reţinut cu privire la legalitatea cererii de apel formulată de reclamanta SC G. SA, că potrivit dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă prin lege nu se dispune altfel, acest termen fiind un termen imperativ şi absolut, astfel că nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii.
Verificând data la care i s-a comunicat reclamantei hotărârea apelată, din procesul verbal de comunicare a sentinţei civile â€" fila 86 â€" a rezultat că hotărârea i-a fost comunicată la data de 10 septembrie 2010, iar cererea de apel a fost înregistrată la data de 29 septembrie 2010, deci peste termenul de 15 zile prevăzut de textul legal menţionat.
În ceea ce priveşte apelul formulat de către intervenientul Municipiul Miercurea Ciuc, curtea a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 1410 C. civ. acţiunea în evacuare presupune ca între părţi să fie stabilit anterior un raport privitor la folosinţa bunului, indiferent dacă este vorba de un acord cu titlu oneros sau titlu gratuit.
În condiţiile în care între intervenient şi pârâtă nu s-a încheiat un astfel de acord, iar prin disputa dintre părţi se urmăreşte recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, instanţa de control a apreciat că în mod temeinic şi legal prima instanţă a statuat că modul specific de apărare a dreptului de proprietate este acţiunea în revendicare şi nu cea în evacuare, bazată pe dispoziţiile art. 1410 C. civ.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta SC G. SA Miercurea Ciuc a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În criticile formulate, recurenta reclamantă a susţinut în esenţă, că greşit a reţinut instanţa de apel, tardivitatea apelului său în condiţiile în care sentinţa instanţei de fond i-a fost comunicată la data de 13 septembrie 2010, data înregistrării sentinţei menţionate la societatea sa şi nu la 10 septembrie 2010, cum eronat a reţinut instanţa.
SC G. SA prin cererea de recurs formulată a solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii precum şi a cererii de intervenţie în interes propriu, susţinând că imobilul din litigiu face parte din domeniul privat al Municipiului Miercurea Ciuc, că acest imobil i-a fost dat în administrare în baza HCL nr. 145/1997, privind transformarea RA G. în societate comercială şi în baza contractului de concesiune nr. 2764/1998 încheiat între societate şi Consiliul Local al Municipiului Miercurea Ciuc. În această calitate societatea sa a încheiat contractul de locaţiune pentru administrarea imobilelor predate prin concesiune încheind în acest sens şi contract de închiriere. La data la care s-a introdus acţiunea, termenul de închiriere era expirat, astfel că pârâta ocupa spaţiul în mod abuziv şi fără forme legale.
A menţionat că motivarea instanţei, cum că societatea sa nu poate să invoce dispoziţiile art. 1410 şi urm. C. civ., ca temei legal pentru a solicita evacuarea, avându-se în vedere faptul că nu este titulara dreptului de proprietate sau de administrare a imobilului, este neîntemeiată, deoarece contractul de concesiune oferă concesionarului dreptul de administrare asupra imobilului preluat în acest mod, iar dreptul de administrare îi conferă titularului posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra bunului şi formularea unei acţiuni la instanţa de judecată.
A precizat că societatea avea calitatea şi capacitatea legală de a porni acţiunea în condiţiile în care la data formulării acesteia contractul de concesiune dintre societate şi Consiliul Local Miercurea Ciuc era în derulare şi că, în urma preluării imobilului din administrarea societăţii sale, Municipiul Miercurea Ciuc a preluat şi toate drepturile asupra imobilului, preluând toate contractele încheiate cu diverşi locatari, situaţie în care instanţa putea să respingă cererea de intervenţie, dar nu şi acţiunea principală.
Intimata pârâtă SC G.D.C.A. SRL Miercurea Ciuc prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că sentinţa i-a fost comunicată reclamantei la data de 10 septembrie 2010, conform dovezii de comunicare aflată în dosarul de fond la fila 86, iar cererea de apel a fost înregistrată la 29 septembrie 2010, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Susţinerea recurentei reclamante, că hotărârea instanţei de fond i-a fost comunicată la 13 septembrie 2010 când aceasta a fost înregistrată la registratura societăţii sale, conform înscrisului aflat la fila 7 dosar recurs, este irelevantă, data corectă a comunicării fiind 10 septembrie 2010, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a procesului verbal.
Când legea procesuală stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar partea lasă să expire acest termen fără a beneficia de el, intervine decădea potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ.
Înalta Curte constatând că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., că partea nu a invocat şi nu a probat că a fost împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a ataca cu apel hotărârea pronunţată la fond, printr-o împrejurare mai sus de voinţa sa, urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
Avându-se în vedere soluţionarea apelului pe excepţia tardivităţii declarării acestuia, nu se justifică analiza celorlalte critici formulate de recurenta reclamantă în recurs, care privesc fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G. SA MIERCUREA CIUC împotriva deciziei nr. 3/A din din 17 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Tărgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2362/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2368/2011. Comercial → |
|---|
