ICCJ. Decizia nr. 2372/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială nr. 4.490 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj, pronunțată în dosarul nr. 2348/1285/2007, s-a admis acțiunea reclamantei SC E.O.N.G. România, sucursala Cluj, împotriva pârâtei R.A.T.A.C.F.L. Turda și în consecință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.451.952,21 lei reprezentând contravaloarea gazelor naturale și penalități și la plata sumei de 17.706,32 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentințe a formulat apel chematul în garanție Municipiul Turda solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii atât a acțiunii introductive, cât și a cererii de chemare în garanție.
Prin decizia civilă nr. 224 din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de chematul în garanție Municipiul Turda, schimbându-se în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost obligat chematul în garanție Municipiul Turda să plătească pârâtei R.A.T.A.C.F.L Turda 699.427 lei contravaloare gaz metan folosit pentru producerea agentului termic furnizat populației în perioada decembrie 2004 - martie 2005 și penalități aferente în sumă de 242.343 lei, plus penalități în valoare de 24.464,067 lei aferent unor plăți cu întârziere pentru septembrie - decembrie 2004. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pârâtul R.A.T.A.C.F.L a fost obligat să plătească apelantului Municipiul Turda 10.064,60 lei cheltuieli de judecată în apel.
Prin decizia civilă nr. 2.758 din 5 noiembrie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamanta E.O.N.G. România SA, sucursala Cluj, împotriva deciziei nr. 224 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
S-a admis recursul declarat de chematul în garanție Municipiul Turda prin Primar, împotriva aceleiași decizii.
S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Cu ocazia rejudecării apelului, Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 19 din 17 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2212/33/2009 a admis apelul declarat de chematul în garanție Municipiul Turda prin Primar împotriva sentinței civile nr. 4490 din 13 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 2348/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj, pe care a anulat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.
împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta E.O.N.G. România SA care a fost admis prin decizia 3105 din 5 octombrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia civilă nr. 19 din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj fiind casată, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Prin deciziei civile nr. 6/2011 din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul formulat de chematul în garanție Municipiul Turda împotriva sentinței comerciale nr. 4490 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj pronunțată în dosarul nr. 2348/1285/2007.
A schimbat în tot sentința comercială nr. 4490 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj pronunțată în dosarul nr. 2348/1285/2007 în sensul că:
A suspendat judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E.O.N.G. România SA în contradictoriu cu pârâta R.A.T.A.C.F.L Turda și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta R.A.T.A.C.F.L Turda împotriva chematului în garanție Municipiului Turda, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 până la soluționarea dosarului nr. 2131/1285/2008 al Tribunalului Comercial Cluj.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că măsura suspendării va fi aplicată atât acțiunii principale cât și cererii de chemare în garanție, deoarece aceasta din urmă este indisolubil legată de modul de soluționare a cererii principale.
împotriva deciziei civile nr. 6/2011 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs E.O.N.G. România SA arătând că raportat la efectul suspendării prevăzut de art. 36 din Legea nr. 85/2006 se impunea de îndată oprirea cursului judecății fără ca instanța de apel să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept și fără a mai soluționa cererea de apel.
Intimatul Municipiul Turda prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de critica recurentei încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
O hotărâre este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea dispozițiilor legale aplicabile speței, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit.
Din această perspectivă precum și din critica hotărârii recurate, înalta Curte reține că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței și nu în ultimul rând a recomandărilor înaltei Curți de Casație și Justiție stabilite prin decizia nr. 3105 din 5 octombrie 2010. Astfel, în mod corect instanța de apel a dat eficiență art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin admiterea apelului și schimbarea sentinței comerciale nr. 4490 din 13 decembrie 2007 deoarece o simplă suspendare a judecății cererii de apel nu ar fi produs efectele urmărite de legiuitor din moment ce în materie comercială o hotărâre pronunțată de prima instanță poate fi pusă în executare, așa cum prevede art. 7208C. proc. civ.
Față de faptul că prin decizia nr. 3105 din 5 octombrie 2010 înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia civilă nr. 19 din 17 februarie 2010 a Curtea de Apel Cluj și a trimis aceleiași instanțe pentru aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 și față de faptul că chematul în garanție ar fi fost supus riscului unei executări silite fără ca apărarea sa referitoare la întinderea obligației față de pârâta R.A.T.A.C.F.L Turda să poată fi analizată pe fond de instanța de apel reiese că în mod corect s-a dat eficiență art. 36 din Legea nr. 85/2006 și s-a dispus măsura suspendării acțiunii principale cât și cererii de chemare în garanție.
Având în vedere considerentele arătate înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2412/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2357/2011. Comercial → |
|---|
