ICCJ. Decizia nr. 2647/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 7552/C/2006, reclamanții O.N. și O.M. au chemat în judecată pe pârâta SC E.O. SA solicitând instanței să dispună desființarea postului de transformare amplasat pe proprietatea reclamanților situată în Craiova. în subsidiar au solicitat obligarea pârâtei la plata unei chirii lunar de 100 Euro, inclusiv pe ultimii trei ani.
Prin sentința nr. 18324/2007 pronunțată de Judecătoria Craiova a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamanții O.N. și O.M.
Tribunalul Dolj, prin decizia 449/2008 a respins apelul apelanților O.N. și O.M. formulat împotriva sentinței civile nr. 18324/2007 iar Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 313/2009 pronunțată de Tribunalul Dolj.
A fost admis recursul formulat, modificată în tot decizia recurată, în sensul că a fost admis apelul formulat de reclamanții O.N. și O.M., a fost anulată sentința nr. 18324/2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, cauza fiind trimisă pentru judecata în primă instanță către Tribunalul Dolj, secția comercială.
în urma casării cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4647/63/2009, iar prin sentința nr. 342/2010 a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții O.N. și O.M. în contradictoriu cu SC C.D. SA Craiova ținând cont de faptul că la data de 4 noiembrie 2010 reclamanții au precizat acțiunea în sensul că înțeleg să se judece cu pârâta SC C.D. SA în loc de SC E.O. SA.
în motivarea sentinței, instanța a reținut că transformatorul electric figurează în evidențele pârâtei din anul 1963 iar reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului ulterior, respectiv în anul 1966.
Prin edificarea postului de transformare pârâta a dobândit un drept de servitute legală asupra terenului, opozabil reclamanților cumpărători ai terenului, iar potrivit art. 41 alin. (4) din Legea 13/2007, terenurile pe care se situează rețelele electrice sunt și rămân în proprietatea publică a Statului.
împotriva sentinței nr. 343 din 3 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj au formulat apel reclamanții O.N. și O.M.
Prin decizia nr. 241 din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul formulat de reclamanții O.N. și O.M. împotriva sentinței nr. 342/2010 a Tribunalului Dolj, sentința a fost schimbată în sensul admiterii în parte a acțiunii, pârâta fiind obligată să-și demoleze construcția PT CZ 21 din Craiova, și a fost respins capătul de cerere vizând despăgubirile.
în motivarea deciziei, instanța a reținut că pe parcursul judecății s-a schimbat situația avută în vedere de către instanța de fond, în sensul că pârâta și-a mutat echipamentele energetice, iar menținerea unei clădiri nefuncționale pe terenul proprietatea apelanților reclamanți nu are o justificare legală.
Din moment ce intimata pârâtă și-a mutat echipamentul electric, apărarea unui interes general, prevăzut de art. 41 din Legea 13/2007, nu mai subzistă, iar construcția ce afectează terenul reclamanților nu mai servește scopului prevăzut de legiuitor.
Apelanții reclamanți nu pot pretinde despăgubiri, intimata pârâtă beneficiind de o servitute legală, gratuită în baza dispozițiilor art. 41 alin. (4) din Legea 13/2007.
împotriva deciziei 241/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova au formulat recurs reclamanții O.N. și O.M.
în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate formal pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. recurenta nu arată în ce constă nelegalitatea deciziei din perspectiva motivelor de recurs evocate enunțând doar actele normative aplicabile și decizia Curții Constituționale nr. 874/2008 prin raportare la dreptul de proprietate asupra terenului și dreptul la despăgubiri.
Analizând decizia recurată în raport motivele de recurs enunțate, se constată că recursul este nefondat.
Dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează nemotivarea hotărârii judecătorești atunci când nu arată motivele pe care se sprijină dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii dar decizia recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanța de apel a analizat în mod real problemele ce i-au fost supuse atenției ținând cont și de actele noi depuse în apel, argumentând care au fost motivele pentru care a apreciat că se impune ridicarea construcției de pe terenul apelanților în condițiile în care intimata pârâtă și-a mutat echipamentele electrice.
Punctul de transformare figurează în evidențele pârâtei din anul 1963, iar reclamanții au dobândit terenul în anul 1966, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (5) din Legea 13/2007.
Ca urmare, folosința terenului de către pârâtă (nu de către reclamantă așa cum greșit a reținut instanța de apel) datează din anul 1963, înaintea actului de vânzare-cumpărare al recurenților reclamanți și apariția Legii 13/2007.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în cauza de față, recurenții invocând formal textul de lege fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege evocat.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținut întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente.
Este de necontestat că recurenții reclamanți sunt proprietarii terenului conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 636 din 28 ianuarie 1966 dar postul de transformare PTCZ 21 a fost construit pe terenul în discuție înainte ca recurenții reclamanți să devină proprietarii terenului și ca urmare dispozițiile art. 16 alin. (5) din Legea 13/2007 care reglementează acordarea de despăgubiri nu sunt incidente.
Potrivit art. 41 alin. (4) din Legea 13/2007, terenul pe care se situează rețelele electrice de distribuție la data intrării în vigoare a legii, sunt și rămân în proprietatea publică a statului.
Prin edificarea postului de transformare, intimata pârâtă a dobândit un drept de servitute legală asupra terenului, aspect reținut corect de ambele instanțe.
Nu trebuie omis nici faptul că la data dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, pe acest teren era amplasat postul de transformare, reclamanții dobândind terenul afectat de o servitute opozabilă cumpărătorului.
Ca urmare, criticile recurenților nu au un fundament legal, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. , înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții O.N. și O.M. împotriva deciziei nr. 241 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2709/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2520/2011. Comercial → |
|---|
