ICCJ. Decizia nr. 2412/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 47/CC din 23 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâții SC A.V.I.D. SRL Giarmata și F.A. în consecință s-a anulat hotărârea adunării generale a asociaților SC A.V.I.D. SRL din data de 3 aprilie 2009, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâta nu a probat faptul că acțiunea înregistrată la data de 5 iunie 2009 s-a făcut cu încălcarea termenului legal de 15 zile, raportat la împrejurarea că nota de transport invocată de pârâtă nu poartă semnătura reclamantului, iar înscrisurile nu conțin nici o mențiune legată de documentul livrat, astfel că nu s-a dovedit comunicarea de către pârâtă a hotărârii care face obiectul acțiunii.
Pe fond, cu privire la motivul de nulitate invocat, respectiv nelegala convocare a adunării generale extraordinare care a adoptat hotărârea a cărei nulitate se solicită, prima instanță a reținut că, în speță, s-a încălcat termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, deoarece nu s-a făcut dovada că reclamantul a fost convocat și i s-a adus la cunoștință data adunării generale, precum și ordinea de zi.
S-a reținut că, prin aceasta, reclamantul a suferit o vătămare, în contextul în care, hotărârea de suplimentare a capitalului social prin finanțarea societății de către fiecare asociat, presupune o serie de evaluări de oportunitate și de identificare de fonduri din partea asociatului, care presupun un interval de timp rezonabil.
Apelul declarat de pârâta SC A.V.I.D. SRL împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 14 din 18 ianuarie 2011.
în considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, a interpretat în același mod actul juridic dedus judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, criticile apelantei privitoare la aprecierea eronată a probelor administrate în cauză, precum și cele referitoare la adăugarea la lege fiind nefondate.
Curtea a reținut că prevederile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 au fost încălcate, prin nerespectarea termenului de 10 zile cuprins între data primirii convocării și data adunării generale, apreciindu-se, în esență, că, intenția legiuitorului în reglementarea acestui text de lege a fost în sensul protejării atât a interesului individual al asociaților, pentru protejarea consimțământului lor, în vederea exercitării votului în deplină cunoștință de cauză, cât și al terților care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu entitatea în cadrul căreia funcționează organul deliberativ, și care, astfel sunt protejați de actele acestuia contrare legii, care ar pune în pericol securitatea,, siguranța și stabilitatea raporturilor juridice și mediul de afaceri.
S-a mai reținut că, prima instanță nu a adăugat la lege atunci când i-a cerut pârâtei să facă dovada documentelor expediate reclamantului, în condițiile în care legea nu cere decât scrisoarea recomandată, deoarece pârâta este ținută de a proba acest fapt, în condițiile în care reclamantul a negat primirea hotărârii, iar pe de altă parte, în cadrul serviciilor de curierat există posibilitatea transmiterii unor scrisori cu conținut certificat.
împotriva deciziei pronunțată în apel, pârâta SC A.V.I.D. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului, pârâta invocă dispozițiile art. 195 din Legea nr. 31/1990 care nu pretind întocmirea unui borderou sau alt document special în care să se menționeze conținutul scrisorii recomandate cu care se face comunicare, ori, din acest punct de vedere se apreciază că instanța a adăugat la lege.
De asemenea, se invocă faptul că instanța s-a aflat în eroare când a analizat tardivitatea completării de acțiune, care nu a fost invocată, întrucât excepția a vizat doar acțiunea introductivă. Astfel, se arată că, deși hotărârea i-a fost comunicată la data de 18 mai 2009, reclamantul a promovat acțiunea la data de 24 noiembrie 2009, cu depășirea termenului legal de 15 zile, iar această excepție cuprinsă într-un motiv de apel nu a fost analizată.
O altă critică se referă la aplicarea greșită a legii cu privire la data de la care curge termenul de convocare a adunării generale, respectiv a dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 care instituie un termen de 10 zile, ce curge de la data expedierii/comunicării scrisorii recomandate, și nu de la data primirii acesteia, cum nelegal s-a reținut.
Recurenta mai arată că a probat atât efectuarea convocării reclamantului, cât și faptul comunicării hotărârii adoptate, însă dovezile administrate în acest sens au fost ignorate de către instanță.
împotriva deciziei instanței de apel a exercitat recurs și pârâtul F.A., pentru aceleași motive expuse anterior.
Intimatul B.I. nu a formulat întâmpinare.
1. în ceea ce privește recursul pârâtului F.A., acesta se va respinge ca inadmisibil, reținându-se că partea în cauză nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței primei instanțe. Or, fiind o cale extraordinară de atac, recursul nu poate fi exercitat omisso medio, trecând peste calea de atac a apelului. Din coroborarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., rezultă că hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel nu mai pot fi atacate nici cu recurs, în speță, pentru acest pârât, hotărârea devenind irevocabilă.
2. Cu privire la recursul declarat de pârâta SC A.V.I.D. SRL, din analiza acestuia prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele:
Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la comunicare.
Sub acest aspect, pârâta a invocat atât în prima instanță, ca apărare, cât și sub forma criticilor în apel, faptul că acțiunea a fost tardiv depusă de reclamant, cu depășirea termenului legal de 15 zile.
Chiar dacă instanța de apel a analizat tardivitatea completării de acțiune, prin prisma dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., problema tardivității cererii de chemare în judecată a fost corect soluționată în prima instanță, în sensul respingerii acestei excepții, reluate ca și critică în recurs.
Astfel, în mod corect s-a reținut că nota de transport nr. CGS15761476A din 15 mai 2009 prin care recurenta susține că i-a comunicat reclamantului hotărârea adoptată, și care a fost primită de către acesta la data de 18 mai 2009, și în raport de care se susține că înregistrarea acțiunii la data de 24 noiembrie 2009 este tardivă, nu face dovada documentelor care au fost expediate și nu reprezintă o comunicare valabilă, în condițiile în care aceasta se contestă.
întrucât pârâta a invocat excepția tardivității, iar reclamantul susține că nu i-a fost comunicată hotărârea, sarcina probei revine pârâtei, care, fără a reprezenta o adăugare la lege, este ținută să dovedească comunicarea valabilă, prin probarea tipurilor de documente expediate pe adresa reclamantului, expediere atestată printr-o notă de transport.
în ceea ce privește legalitatea convocării reclamantului la adunarea generală se vor avea în vedere dispozițiile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și respectiv modul în care acestea au fost interpretate și aplicate de către instanțele de fond.
Potrivit legii, administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților la sediul social, cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar, convocarea adunării urmând a fi făcută în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.
în speță, comunicarea convocatorului s-a realizat la data de 19 martie 2009 cu nota de expediție depusă la fila 31 din dosarul primei instanțe, iar prima adunare generală a avut loc la data de 2 aprilie 2009.
Termenul de 10 zile, care este unul minim și de la care se poate deroga prin actele constitutive, curge de la data expedierii convocării și nu de la data primirii acesteia, prin raportare la fiecare asociat în parte, astfel cum au reținut instanțele de fond. Astfel, se va reține că, convocarea trebuie emisă cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru întrunire.
Sub acest aspect recursul este fondat și, în temeiul art. 312 alin. (1), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite, cu consecința admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 47/CC din 23 aprilie 2010 a Tribunalului Timiș, care va fi schimbată în parte, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul B.I.
Dispozițiile sentinței privitoare la respingerea excepției prescripției acțiunii vor fi menținute.
De asemenea, prin aplicarea art. 274 C. proc. civ., intimatul B.I. va fi obligat să suporte cheltuielile de judecată ocazionate în recurs pârâtei SC A.V.I.D. SRL cu plata taxelor de timbru și a onorariului avocațial, în cuantum de 3.885,28 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2520/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2372/2011. Comercial → |
|---|
