ICCJ. Decizia nr. 2811/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2811/2011
Dosar nr. 493/40/2009
Şedinţa publică din 27 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T. SA Botoşani a chemat în judecată pârâta Asociaţia de proprietari nr. Botoşani, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 106.017,12 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, calculate pentru perioada 31 decembrie 2005 - 30 iunie 2006 şi a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în baza contractului de furnizare a energiei termice nr. 61 T/2003 încheiat cu pârâta, a livrat acesteia agent termic, pentru care a întocmit facturi ce au evidenţiat valoarea de plată şi care au fost însuşite de beneficiar prin achitare, dar după scadenţa plăţii, că, pentru neachitarea în termen a facturilor, a emis facturi separate pentru penalităţile de întârziere solicitate în acţiune, pe care le-a calculat în baza art. 15 din contract, prin aplicarea procentului de 0,06 % /zi întârziere şi că, pârâta a realizat plăţi parţiale care au semnificaţia recunoaşterii datoriei, aceasta evidenţiind în contabilitatea proprie documentele de plată ce i-au fost transmise.
Prin sentinţa nr. 491 din 27 aprilie 2010, Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 14.994,13 lei, cu titlu de daune, precum şi suma de 710,34 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; de asemenea, a respins, ca prescrise, restul pretenţiilor reclamantei, până la concurenţa sumei de 106.012,02 lei.
În pronunţarea acestei soluţii prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pentru toate facturile analizate, cu scadenţa plăţii înainte de data de 29 ianuarie2006 şi pentru care nu s-a realizat vreo plată parţială, termenul general de prescripţie de trei ani, stabilit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, se împlinise înainte de data introducerii acţiunii, respectiv 29 ianuarie2009 şi, prin urmare, pentru recuperarea debitelor principale corespunzătoare acestor facturi, dreptul la acţiune s-a stins prin prescripţie, iar în baza art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, aceeaşi sancţiune a prescripţiei poartă şi asupra creanţelor accesorii, respectiv asupra penalităţilor de întârziere cerute de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel atât reclamanta SC „T." SA Botoşani, cât şi pârâta Asociaţia de Proprietari Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune faţă de situaţia de fapt existentă în cauză.
Apelanta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI BOTOŞANI, motivându-şi apelul, a reproşat instanţei de fond faptul că, în mod eronat a obligat-o la plata penalităţilor de întârziere întrucât dreptul la acţiune era prescris pentru toate facturile invocate de recurentă.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2011, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins acţiunea SC T. SA BOTOŞANI ca rămasă fără obiect şi a respins apelul reclamantei.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a făcut aplicarea art. II alin. (1) din Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari potrivit căruia proprietarii care îşi achită integral cotele de contribuţii la cheltuielile asociaţiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi scutite de la plata penalităţilor generate de suma restantă cu titlu de bază şi totodată a apreciat ca incident în cauză alin. (4) al aceluiaşi articol potrivit căruia sumele cu titlu de penalităţi datorate către asociaţiile de proprietari vor fi anulate şi din obligaţiile contractuale existente între asociaţiile de proprietari şi societatea furnizoare de servicii.
În ceea ce priveşte apelul reclamantei instanţa de apel a reţinut caracterul nefondat al criticilor invocate de această parte.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC T. SA BOTOŞANI, solicitând admiterea recursului şi în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea obligării ASOCIAŢIEI DE PROPRIETARI Botoşani la plata sumelor de:
- 106.017,12 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 31 decembrie 2005 – 30 iunie 2006 calculate în baza art. 15 din Contractul de furnizare a energiei termice de sistemul de alimentare centralizată către asociaţiile de proprietari nr. 61T/2/2003, conform prevederilor Legii nr. 51/2006 – Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi Legii nr. 326/2001 – Legea serviciilor publice de gospodărie comunală.
- 5248,04 lei reprezentând taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă în vederea promovării cererii de chemare în judecată şi a apelului împotriva sentinţei civile nr. 491 din 27 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. 493/40/2009.
Recurenta-reclamantă îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
- instanţa de apel a făcut o interpretare incorectă a prevederilor Legii nr. 175/2010, făcând doar o aplicare parţială a acesteia respectiv având în vedere doar prevederile art. II alin. (4) din legea menţionată, fără a ţine cont şi fără a face aplicarea textului de lege în ansamblul lui;
- respingerea ca rămasă fără obiect a acţiunii constituie o soluţie greşită a instanţei de apel, ea fiind rezultatul ignorării dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 175/2010 potrivit căruia prevederile legii menţionate sunt aplicabile familiilor al căror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al unei persoane singure nu depăşeşte 1.000 lei;
- instanţa de apel a reţinut greşit că împrejurările de fapt ale cauzei atrag incidenţa prevederilor legale sus menţionate, deoarece prevederile Legii nr. 175/2010 nu pot viza o sumă globală pe care asociaţia o datorează societăţii furnizoare.
Înalta Curte, examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
Instanţa de apel în pronunţarea deciziei recurate a făcut aplicarea numai a alin. (1) şi (4) ale art. II din Legea nr. 175/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari nesocotind însă alin. (3) al aceluiaşi articol, potrivit căruia prevederile alin. (1) şi (2) se aplică familiilor al căror venit lunar pe membru de familie respectiv al persoanei singure, nu depăşeşte suma de 1000 lei.
Astfel, din interpretarea sistematică a articolului II din evocata lege rezultă cu evidenţă condiţionarea pe care legea o face cu privire la acordarea facilităţii având ca obiect scutirea de la plata penalităţilor, constând în întrunirea cumulativă a două condiţii – achitarea integrală a cotelor contribuţie la asociaţie şi dovedirea de către fiecare proprietar în parte a faptului că venitul net pe membru de familie nu este mai mare de 1000 lei.
În speţă, cea din urmă condiţie a fost complet ignorată de instanţa de control judiciar.
În aceste condiţii, necoroborarea de către instanţa de apel a tuturor dispoziţiilor cuprinse în art. II din Legea nr. 175/20910 a determinat greşita soluţionare a apelului pârâtei motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia recurată, va respinge apelul pârâtei ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI BOTOŞANI, menţinând celelalte dispoziţii cu privire la apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă SC T. SABOTOŞANI prin administrator judiciar D.C.L. împotriva deciziei nr. 14 din 18 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI BOTOŞANI împotriva sentinţei nr. 491 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului Botoşani. Menţine dispoziţiile deciziei cu privire la apelul reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2810/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2816/2011. Comercial → |
|---|
