ICCJ. Decizia nr. 2757/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2757/2011
Dosar nr. 5662/2/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea arbitrală, înregistrată sub nr. 174/2008, pe rolul Camerei de Comerţ şi Industrie a României – Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, reclamanta SC S. SA a solicitat în contradictoriu cu SC R. ROMANIA SA constatarea nulităţii absolute a clauzei nr. 6.1.4 din contractul de antrepriză încheiat între reclamantă şi pârâtă la data de 21 decembrie 2006, ca fiind o clauză abuzivă prin care se încalcă dispoziţiile exprese ale legii cu privire la repararea integrală a prejudiciului în cadrul răspunderii contractuale, în subsidiar să se constate că prevederile clauzei nr. 6.1.4. nu limitează răspunderea patrimonială a pârâtei pentru prejudiciul cauzat prin faptele ilicite – neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale, obligarea pârâtei la plata sumei de 450.000 Euro reprezentând repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neexecutarea culpabilă a unora dintre obligaţiile asumate prin contract şi a executării defectuoase a unor lucrări; obligarea pârâtei la predarea cărţii tehnice împreună cu toate documentaţiile complete aferente construcţiei, aşa cum au fost definite în contract; obligarea pârâtei la predarea originalului scrisorii de garanţie de bună execuţie prevăzută de art. 6.1.6 din contract; instituirea unui drept de retenţie în favoarea reclamantei asupra sumei de 200.000 Euro, aflată în posesia sa până la plata integrală a daunelor suferite.
Prin cererea reconvenţională formulată de SC R. ROMANIA SA s-a solicitat tribunalului arbitral, obligarea reclamantei la plata sumei de 709.680 lei reprezentând debit principal, ultima tranşă din preţul contractului şi a penalităţilor în cuantum de 56.064,72 lei, calculate până la data introducerii cererii reconvenţionale şi în continuare până la data plăţii efective şi integrale a debitului principal.
Au fost invocate dispoziţiile art. 4.4.3 din contract şi cele cuprinse în convenţia părţilor din 14 decembrie 2007, prin care reclamanta s-a obligat la achitarea sumei de 185.000 Euro la data de 15 ianuarie 2008, diferenţa de 15.000 Euro urmând a fi achitat la executarea bunurilor prevăzute în convenţie; reclamanta a refuzat la plată factura nr. 66 din 17 decembrie 2007 emisă pentru suma de 709.680 lei reprezentând echivalentul a 200.000 Euro.
Prin sentinţa arbitrală nr. 54 din 15 martie 2010, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii capătului 2 din acţiunea arbitrală; a admis excepţia inadmisibilităţii instituirii unui drept de retenţie în favoarea reclamantei asupra sumei de 200.000 Euro; a admis în parte acţiunea principală şi a obligat pârâta SC R. ROMANIA SA la remedierea lucrărilor executare necorespunzător sau incomplet, aşa cum au fost constatate în raportul de expertiză, cu 8.000 lei cheltuieli de judecată; a respins ca neîntemeiate celelalte capete ale acţiunii principale; a admis cererea reconvenţională şi a obligat pârâta la plata sumei de 709.680 lei debit principal şi 56.064,72 lei penalităţi de întârziere, până la introducerea cererii reconvenţionale şi la plata penalităţilor de întârziere în continuare până la plata integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată 27.427,07 lei.
Împotriva acestei sentinţe arbitrale a formulat acţiune în anulare reclamanta SC S. SA.
Invocând ca temei legal dispoziţiile art. 364 lit. h) şi i) C. proc. civ.
Se susţine că dispozitivul hotărârii conţine dispoziţii ce nu pot fi aduse la îndeplinire, în sensul că, nu au fost cuprinse în mod clar şi neechivoc lucrările ce trebuiau executate, lucrările ce nu au fost executate cu nerespectarea dispoziţiilor art. 1075 C. civ., nu a fost specificată obligaţia corelativă de a da, referitoare la concluziile raportului de expertiză nefiind suficientă pentru a asigura punerea în executare a hotărârii.
În cel de-al doilea motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 304 lit. i) C. proc. civ. s-a susţinut nelegalitatea sentinţei arbitrale pentru încălcarea dispoziţiilor expuse ale art. 999 C. civ., art. 1004, art. 1073-1075 C. civ.
Se fac aprecieri asupra probatoriilor şi aplicarea greşită a legii.
La data de 28 iunie 2010, SC S. SA a solicitat şi suspendarea executării hotărârii invocând ca motiv posibilitatea producerii unui prejudiciu grav care ar conduce, inclusiv la încetarea de plăţi şi intrarea în faliment a acesteia.
Prin sentinţa nr. 151 din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea de suspendare a executării sentinţei arbitrale şi a respins ca nefondată acţiunea în anulare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi.
Recurenta SC R. ROMÂNIA SRL critică soluţia instanţei de apel sub aspectul admiterii cererii de suspendare, atâta timp cât nu au fost îndeplinite condiţiile în vederea luării acestei măsuri respectiv achitarea cauţiunii invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reluând criticile din cadrul acţiunii în anulare, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., SC S. SA, face referire la clauzele contractului încheiat la data de 21 decembrie 2006, că şi-a îndeplinit obligaţia de abţinere a autorizaţiei de construcţie, şi că nerespectarea culpabilă a obligaţiilor asumate a creat grave prejudicii beneficiarului.
Examinând recursul SC S. SA Rudeni se reţine că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat".
Alin. (2) al aceluiaşi text legal stabileşte imperativ că „dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată".
În speţă, pentru primul termen de judecată - 9 iunie 2011 – s-a pus în vedere recurentei să achite taxa de timbru conform art. 11 din legea precitată în cuantum de 17.520, 23 lei şi timbru judiciar 5 lei, dispoziţie asupra căruia nu s-a conformat.
Faţă de cele arătate urmează a se da eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi procedându-se la anularea recursului ca netimbrat.
Criticile recurentei SC R. ROMÂNIA SRL sunt întemeiate, reţinându-se că în adevăr au fost încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel a fost investită şi cu soluţionarea unei cereri de suspendare a executării hotărârii arbitrale în temeiul prevederilor art. 280 C. proc. civ..
Alin. (4) al textului invocat „Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu dare de cauţiune al cărei cuantum îl va fixa instanţa".
În speţă, petenta nu a procedat la achitarea acesteia, iar în şedinţa din 15 noiembrie 2010 apărătorul petentei a arătat că nu înţelege să consemneze suma stabilită cu titlu de cauţiune.
Faţă de cele arătate rezultă că nu se justifică admiterea cererii de suspendare astfel că văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC S. SA Rudeni împotriva sentinţei comerciale nr. 151 din 15 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Admite recursul declarat de pârâta SC R. ROMÂNIA SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 151 din 15 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi împotriva încheierii din camera de consiliu de la data de 7 februarie 2011, modifică în parte sentinţa, în sensul că respinge cererea de suspendare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2742/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2806/2011. Comercial → |
|---|
