ICCJ. Decizia nr. 2822/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2822/2011
Dosar nr. 1176/59/2010
Şedinţa publică din 27 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa Arbitrală nr. 182 din 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara în dosarul arbitral nr. 154/2009 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC Z.P. SRL, fiind obligată pârâta SC T.I.A.B. SA la plata sumei de 191.654 EURO cu titlu de penalităţi de întârziere şi la plata sumei de 30.046,45 RON cu titlu de refacturare costuri; s-a reţinut în sarcina pârâtei obligaţia de plată a cheltuielilor de arbitrare în cuantum de 11.034,57 RON şi a onorariului avocaţial de 11.000 RON.
Împotriva sentinţei arbitrale a formulat acţiune în anulare SC T.I.A.B. SA TIMIŞOARA, solicitând desfiinţarea sentinţei pronunţate de tribunalul arbitral şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca neîntemeiată cu motivarea sentinţa arbitrală a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului, în sensul art. 364 lit. e) C. proc. civ., totodată fiind încălcate ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii, în sensul art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Astfel, raportându-se la art. 364 lit. e) C. proc. civ., reclamanta a precizat că a invocat în faţa tribunalului arbitral caducitatea arbitrajului, respectând dispoziţiile art. 3533 C. proc. civ. şi art. 33 alin. (6) din Regulamentul de procedură arbitrală;
În ceea ce priveşte incidenţa art. 364 lit. i) C. proc. civ., a arătat reclamanta că au fost încălcate dispoziţiile art. 137 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul arbitral unind cu fondul excepţia nulităţii actului de sesizare a instanţei şi excepţia prematurităţii cererii de arbitraj, excepţiile fiind soluţionate greşit;
A mai arătat reclamanta că s-au încălcat prevederile art. 201 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., întrucât expertul desemnat nu avea competenţe pentru a efectua expertiza, împrejurare ce rezultă din raportul de expertiză întocmit superficial, neargumentat şi contradictoriu, fără a se face trimitere la documentele existente în dosar; concluziile expertului au mai mult o natură juridică, că nu tehnică; că cererea de efectuare a unei contraexpertize a fost nejustificat respinsă.
A mai precizat reclamanta SC T.I.A.B. SA TIMIŞOARA că, soluţia pronunţată pe fondul cauzei a contrazis probatoriul administrat şi clauzele contractului de subantrepriză nr. 1045 din 19 iunie 2007, ale actului adiţional nr. 1 din 21 mai 2008 şi anexei 1; ca atre fiind încălcate dispoziţiile art. 969 C. civ.;
În drept s-au indicat dispoziţiile art. 364-3661 C. proc. civ., art. 3533 C. proc. civ., art. 46, art. 47 Legea nr. 85/2006, art. 340 şi urm. C. proc. civ., art. 969 C. civ., art. 43 C. com., prevederile contractului de subantrepriză nr. 1045 din 19 iunie 2007.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin sentinţa nr. 5 din 11 februarie 2011 a respins acţiunea în anulare, reţinând în esenţă, următoarele considerente:
- reclamanta-pârâta arbitrală nu a formulat nicio notificare anterior primului termen de înfăţişare, fixat în cauză la data de 01 februarie 2010 astfel că la data de 02 februarie 2010 pârâta arbitrală era decăzută din dreptul de a invoca caducitatea arbitrajului, în conformitate cu prevederile art. 3533 alin. (6) C. proc. civ.;
- argumentaţia ce susţine neobservarea acordului contractual real de către tribunalul arbitral nu se circumscrie unei norme imperative, astfel că sunt indiferente considerentele reclamantei privind concludenţa raportului de expertiză, necesitatea administrării unor probe suplimentare ori pretinsa necoroborare a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, criticile reclamantei cu privire la stabilirea situaţiei de fapt, pe larg prezentate, neputând fi primite în temeiul art. 364 C. proc. civ.
- în ce priveşte normele de procedură, acestea au într-adevăr, de regulă, un caracter imperativ, justiţia fiind un serviciu public; cu toate acestea, nulitatea nu intervine decât condiţionat de existenţa unei vătămări, chiar şi atunci când norma încălcată apără ordinea publică. Vătămarea, definită ca atingerea adusă drepturilor procesuale ale părţilor, se deduce din împrejurările cauzei şi din importanţa şi finalitatea formei de procedură încălcate.
- în ce priveşte neregularitatea actului de sesizare, cererea de arbitrare a fost formulată prin avocat, aşadar prin reprezentant convenţional, fără a fi precizat reprezentantul legal, iar ulterior invocării neregularităţii, mandatul a fost ratificat de administratorul judiciar, astfel cum rezultă din înscrisul depus la termenul din 10 februarie 2010, astfel că, în mod corect nu s–a reţinut sancţiunea nulităţii cererii de arbitrare, lipsurile fiind complinite în temeiul art. 161 alin. (1) C. proc. civ.;
- soluţia pronunţată de tribunalul arbitral asupra excepţiei decurgând din neparcurgerea concilierii prealabile nu are a fi analizată în acţiunea în anulare, normele cuprinse de art.7201 C. proc. civ. nefiind de ordine publică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. T.I.A.B. S.A. TIMIŞOARA solicitând admiterea lui, şi, în baza art. 304 pct. 9, art. 3041 şi art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. casarea sentinţei recurate şi trimiterea acesteia spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Recurenta – reclamantă îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. şi vizează următoarele aspecte:
1. Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 9 în sensul greşitei interpretări a prevederilor art. 364 lit. e) C. proc. civ.;
În dezvoltarea acestei critici recurenta reproşează instanţei de anulare interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 342, art. 3533 şi ale art. 33 alin. (6) din Regulamentul de procedură arbitrală precizând că a făcut dovada că a notificat atât cealaltă parte, cât şi tribunalul arbitral, până la primul termen de înfăţişare, care in opinia sa a fost termenul din 04 octombrie 2010 (datorită prelungirii dispuse de tribunalul arbitrai pentru efectuarea expertizei).
2. Instanţa nu s-a pronunţat sau s-a pronunţat greşit asupra aspectelor invocate referitoare la încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii conform dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ.
1. Referitor la prima critică recurenta precizează că instanţele au făcut o greşită aplicare a art. 3533 C. proc. civ. din perspectiva interpretării sintagmei "prima zi de înfăţişare" fixată de către tribunalul arbitral pentru judecarea cauzei, respectiv 01 februarie 2010, în opinia recurentei aceasta fiind 4 octombrie 2010 datorită prelungirii dispuse de tribunalul arbitral.
În dezvoltarea celei de a doua critici recurenta arată că deşi instanţa a reţinut că normele de procedură au caracter imperativ în mod eronat a apreciat că nulitatea intervine condiţionat de existenta unei vătămări, chiar si atunci când norma încălcata apară ordinea publica, apreciind în mod greşit criticile ce vizează fondul cauzei ca nesubscriindu-se temeiului prevăzut de art. 364 C. civ
Arată recurenta – reclamantă că procedând astfel, instanţa a încălcat prevederile imperative ale art. 105 alin. (2) C. proc. civ., vătămarea cauzată constituind-o faptul că nu au fost avute în vedere criteriile încuviinţării atât a probei cu expertiza, cât şi a probei testimoniale.
În continuare se mai precizează că, în ceea ce priveşte actul de sesizare a Tribunalului arbitral, instanţa a reţinut faptul că cererea de arbitrare a fost formulată prin reprezentant convenţional, fără a fi precizat reprezentantul legal, iar ulterior invocării neregularităţii, mandatul a fost ratificat de administratorul judiciar, art. 161 alin. (1) C. proc. civ. neputând înlătura faptul că tocmai prin invocarea nulităţii actului de sesizare reclamanta a împiedicat ratificarea. În aceste condiţii, se mai arată depunerea ulterioară a împuternicirii din partea administratorului judiciar (care nu are înscrisă nici o dată, sau număr de înregistrare) nu poate acoperi nulitatea actului de sesizare al instanţei arbitrale, acest lucru urmând a fi coroborat şi cu modul în care instanţa arbitrală a înţeles să procedeze la unirea cu fondul a excepţiei invocate, cu încălcarea dispoziţiilor exprese ale art. 137 alin. (2) C. proc. civ., pentru a demonstra în acest fel şi vătămarea produsă, care însă nu a fost reţinută de către Curtea de Apel Timişoara.
Prin cererea înregistrată la data de 15 septembrie 2011 recurenta – reclamantă a invocat motive de recurs de ordine publică vizând următoarele aspecte:
- lipsa calităţii procesuale a recurentei – pârâtei sucursala T.I.A.B. SA Timişoara;
- lipsa unei convenţii arbitrale cu societatea mamă SC T.I.A.B. SA.
- neîndeplinirea de către tribunalul arbitral a procedurii de citare cu societatea mamă SC T.I.A.B. SA.
Intimata S.C. Z.P. S.R.L. TIMIŞOARA prin administrator judiciar S.C.P.I.G.S.P.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
În ceea ce priveşte prima critică este de reţinut că instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare a făcut o corectă interpretare şi aplicare a art. 3533 atât din perspectiva stabilirii momentului de la care se naşte dreptul de a invoca caducitatea arbitrajului (înlăuntrul celor 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral 5 ianuarie 2010 – 7 iunie 2010), condiţiilor prealabile necesare pentru ridicarea acestei excepţii, reclamanta nefăcând dovada notificării părţii adverse şi tribunalului arbitral excepţia în conformitate cu art. 3533 alin. (6) C. proc. civ., dat fiind faptul că tribunalul arbitral a fost constituit la 5 ianuarie 2010 iar primul termen de înfăţişare a fost stabilit la 7 iunie 2010.
Întrucât – pârâta arbitrală a înţeles să invoce excepţia caducităţii abia la al treilea termen, respectiv la 4 octombrie 2010, aceasta, în mod legal a fost decăzută din dreptul de a o mai invoca cu respectarea evocatelor dispoziţii legale.
Examinând cea de-a doua critică, Înalta Curte constată că şi acesta este neîntemeiată întrucât în sfera motivului de anulare reglementat de art. 364 lit. i) nu pot fi circumscrise aspecte ce ţin de temeinicia hotărârii arbitrale, respectiv lipsa de specializare a expertului şi aprecierea probelor care nu pot fi analizate prin raportare la reglementări legale care să ocrotească un interes public.
Sentinţa recurată nu se cenzurabilă nici sub aspectul soluţionării legalităţii actului de sesizare a tribunalului arbitral dat fiind faptul că la data sesizării instanţei nu era ridicat dreptul de administrare al administratorului societăţii. Mai mult decât atât, instanţa de anulare a avut în vedere şi faptul că administratorul judiciar al reclamantei din acţiunea arbitrală a confirmat mandatul acordat avocatului pentru continuarea acţiunii arbitrale.
În ceea ce priveşte motivele de ordine publică invocate, acestea sunt nefondate şi implică în mod nemijlocit culpa celui ce le invocă.
Contractul de antrepriză ce constituie temeiul juridic al acţiunii arbitrale este semnat şi parafat de SC T.I.A.B. SA Timişoara.
Nici în faţa tribunalului arbitral şi nici în faţa instanţei de anulare sesizată de sucursală nu a fost invocată această excepţie.
Or, invocarea în această cale de reformare pentru prima dată această excepţie de însăşi titularul acţiunii în anulare, echivalează cu asumarea propriei culpe procesuale, ceea ce face ca toate aceste motive de ordine publică să nu poată fi primite.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat iar, raportat la art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta să plătească intimatei 10.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă SC T.I.A.B. SA Timişoara împotriva sentinţei nr. 5 din 11 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei – reclamante 10000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2813/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2826/2011. Comercial → |
|---|
