ICCJ. Decizia nr. 323/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 323/2011
Dosar nr. 512/40/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, sub nr. 9887/193/2007, reclamanţii V.N. şi V.L., au chemat în judecată pe pârâta SC E.M. SA, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 11.450 lei reprezentând contravaloarea proiectelor, a lucrărilor de construcţie şi a materialelor folosite pentru mutarea unui stâlp proprietatea pârâtei şi mutarea unui alt stâlp electric aflat de asemenea pe terenul proprietatea reclamanţilor.
Prin sentinţa nr. 5825/2007 pronunţată de Judecătoria Botoşani, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi în temeiul art. 158 C. proc. civ., cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 343 din 10 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. 512/40/E/2008, a fost respinsă excepţia prematurităţii invocată de pârâta SC E.M.D. SA Bacău, iar acţiunea formulată de reclamanţii V.N. şi V.L. a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinţei evocate a formulat apel reclamanţii V.N. şi V.L. iar prin Decizia nr. 83 din 10 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Suceava a fost respins ca nefondat apelul.
În motivarea deciziei pronunţate, Curtea de Apel Suceava a reţinut că potrivit art. 41 alin. (7) din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea.
Pârâta a adus la cunoştinţa reclamanţilor, prin avizul din 14 decembrie 2006, că pentru obţinerea avizului pentru obiectivul „locuinţă" poate să modifice poziţia obiectivului la distanţele minime sau să suporte costul lucrărilor pentu mutare instalaţiilor, conform dispoziţiilor legale în vigoare, variantă aleasă de reclamanţi.
Nici capătul de cerere vizând mutarea celui de-al doilea stâlp nu a fost apreciat ca întemeiat, având în vedere dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, potrivit căruia „Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a legii sunt şi rămân în proprietatea publică a statului".
Ca urmare, pârâta nu poate fi obligată la modificarea amplasamentului reţelelor electrice, cu atât mai mult cu cât la data dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanţi, reţelele electrice pe terenul dobândit existau.
Nu a fost reţinută nici critica vizând încălcarea dreptului de proprietate având în vedere limitele determinate de lege pentru exercitarea dreptului.
Reclamanţii V.N. şi V.L. au declarat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 83/2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, criticând Decizia pentru „netemeinicie şi nelegalitate".
Prin dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii solicită, în esenţă să se constate că „trecerea terenului aferent celor doi stâlpi de energie electrică nu s-a făcut prin expropriere, nici prin confiscare şi în nciun caz cu plata vreunei despăgubiri" încălcându-se astfel art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În aceste condiţii, instanţele au aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 41 alin. (7) din Legea nr. 13/2007, fără să se ţină cont de dispoziţiile art. 44 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Prin cererea de recurs, recurenţii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 13/2007 iar prin încheierea de şedinţă din data de 27 ianuarie 2010, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale iar în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenţii reclamanţi.
Prin Decizia nr. 1046 pronunţată la data de 14 septembrie 2010 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea energieie electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de V.N. şi V.L. în dosarul nr. 512/40/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recurenţii nu au motivat în drept recursul formulat dar din dezvoltarea motivelor arătate, rezultă că se critică hotărârea pronunţată din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, se constată că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 13/2007 pronunţându-se în limitele prevăzute de art. 294 şi art. 295 C. proc. civ.
Recurenţii solicită să se constate că au fost lipsiţi de terenul aferent celor doi stâlpi de energie electrică, lipsire ce nu s-a făcut prin expropriere, confiscare sau prin despăgubiri, dar o astfel de cerere nu poate fi valorificată în faza procesuală a recursului având în vedere dispoziţiile art. 316 raportat la art. 294 şi art. 295 C. proc. civ.
Este adevărat că recurenţii sunt proprietarii imobilului situat în localitatea Botoşani, judeţul Botoşani conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 2006 dar pe terenul în discuţie stâlpii de energie electrică existau la data cumpărării, fapt confirmat de recurenţii reclamanţi prin cererea de chemare în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (7) din Legea nr. 13/2007 cheltuielile pentru instalaţiile de distribuţie a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea iar recurenţii au optat pentru varianta eliberării amplasamentului sens în care au întocmit documentaţia necesară şi au procedat la mutarea unuia din cei doi stâlpi electrici aflaţi pe terenul lor la data dobândirii dreptului de proprietate, suportând şi contravaloarea lucrărilor efectuate, aspect reţinut corect de ambele instanţe.
Corect au fost aplicate şi interpretate dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 31/2007 având în vedere că potrivit textului de lege evocat terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la data intrării în vigoare a legii sunt şi rămân în proprietatea publică a statului.
Recurenţii nu pot invoca încălcarea dreptului lor de proprietate în condiţiile în care terenul dobândit în anula 2006 era afectat de existenţa celor doi stâlpi de energie electrică amplasaţi pe terenul în discuţie cu mult timp în urmă.
Dreptul de proprietate este protejat atât de legislaţia internă respectiv art. 44 din Constituţia României şi art. 480 C. civ. dar şi de art. 1 Protocolul 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Dreptul de proprietate însă, nu este un drept absolut iar privarea de proprietate este admisibilă atunci când sunt respectate trei condiţii:legalitatea măsuri, justificarea măsurii de o cauză de utilitate publică şi proporţionalitatea măsurii cu scopul vizat.
Privarea de proprietate implică, în esenţă, pierderea de către titular a atributelor dreptului de proprietate, în mod definitiv în urma unui act al puterii de stat dar în speţa de faţă nu poate fi vorba de privare de proprietate în condiţiile în care bunul dobândit de recurenţi era afectat la data cumpărării de cei doi stâlpi de energie electrică, iar măsurile dispuse prin Legea nr. 13/2007 sunt justificate de cauze de utilitate publică. Ca urmare, instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, criticile vizând nelegalitate hotărârii fiind nefondate.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, constată că motivele invocate de recurenţi sunt nefondate motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanţii V.N. şi V.L. împotriva deciziei nr. 83 din 10 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ si fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii V.N. şi V.L. împotriva deciziei nr. 83 din 10 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ si fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 313/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 430/2011. Comercial → |
|---|
