ICCJ. Decizia nr. 3440/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin Sentința civilă nr. 417/ C din 24 martie 2010 Tribunalul Brașov a admis cererea formulată de reclamanta SC B.T. SRL Brașov în contradictoriu cu pârâta SC O. SRL Brașov, a constatat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 26 septembrie 2007 la B.N.P. D.E. încheiat între părți, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 20.000 RON și suma de 203.226 RON, cu dobânda legală aferentă, suma de 350.000 RON, reprezentând daune-interese și 47.135 RON, cheltuieli de judecată și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională.
în motivare, instanța de fond a reținut că reclamanta a achitat înainte de încheierea antecontractului suma de 20.000 RON, precum și prima rată din preț de 203.226 RON cu respectarea termenului contractual, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile corelative de a-i preda reclamantei până la 25 octombrie 2007 extras de C.F. liber de sarcini, respectiv de a-i preda posesia terenului.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin Decizia nr. 111/ AP de la 2 decembrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC O. SRL, reținând că pârâta nu a pus-o în posesie pe reclamantă, nu a prezentat extras de carte funciară fără sarcini până la data de 25 octombrie 2007, încălcându-și obligațiile contractuale, situație în care era firesc ca nici reclamanta să nu mai plătească restul prețului terenului, aceasta (reclamanta) fiind astfel îndreptățită la a solicita și obține inclusiv clauza penală.
împotriva acestei decizii, pârâta SC O. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de apel și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în argumentarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că, în speța dedusă judecății, este vorba de o răspundere delictuală și nu contractuală, iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor răspunderii, însuși antecontractul dintre părți eliminând posibilitatea încercării unor astfel de prejudicii de către partea adversă prevăzând doar posibilitatea solicitării executării obligației asumate și obținerea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, cererea de repunere pe rol și excepția tardivității formulării recursului, reține următoarele:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 103 și 104 din același act normativ, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești socotindu-se îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
în speța dedusă judecății, se observă că hotărârea instanței de apel a fost comunicată recurentei SC O. SRL la data de 27 decembrie 2010 (dosar fond), iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost declarat la data de 7 februarie 2011 (dosar recurs), cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut, sub sancțiunea decăderii prevăzute de articolul anterior menționat; potrivit art. 92 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 98 din același act normativ, în cazul în care instanța a avut cunoștință de sediul real al părții, chiar dacă schimbarea sediului nu a fost notificată în forma prevăzută de art. 98 C. proc. civ., citarea trebuie făcută la acest sediu.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, înalta Curte va înlătura susținerile recurentei potrivit cărora decizia recurată nu a fost comunicată la sediul ales al acesteia, deoarece, din actele existente la dosar apel, rezultă că sediul recurentei a fost corect indicat în fața instanței de apel, actul procedural al instanței prin care a fost comunicată decizia fiind astfel îndeplinit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., fără a mai analiza motivele de recurs invocate de recurentă, înalta Curte a respins cererea de repunere în termen și, pe cale de consecință, a respins recursul formulat de pârâta SC O. SRL ca tardiv formulat, având în vedere că termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. era un termen imperativ, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale de atac, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3453/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3439/2011. Comercial → |
|---|
