ICCJ. Decizia nr. 538/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 538/2011
Dosar nr. 1068/1285/2008
Şedinţa publică de la 8 februarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2008 la Tribunalul Comercial Cluj, reclamantul M.D.M. a chemat în judecată pe pârâta SC A.Ţ.A. SA Sucursala C.N. solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor în sumă de 145.149,94 RON, ca urmare a producerii riscului asigurat în temeiul contractului de asigurare şi a poliţei de asigurare din 29 octombrie 2007, precum şi la plata daunelor morale în cuantum de 2.000 RON, cu cheltuieli de judecată.
La 25 septembrie 2008 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, arătând printre altele că reclamantul nu a respectat termenul de 5 zile prin care era obligat să avizeze în scris asigurătorul de la momentul când a luat cunoştinţă de producerea riscului asigurat, astfel, evenimentul reclamat de asigurat respectiv înclinarea imobilului a avut loc în data de 06 noiembrie 2007 conform declaraţiei acestuia, iar avizarea de daună a avut loc în data de 19 noiembrie 2007, termenul până la care ea putea fi avizată era 13 noiembrie 2007, conform art. 10.3 lit. a) din condiţiile speciale privind asigurarea clădirilor aparţinând persoanelor fizice.
În cauză s-a dispus efectuarea a două expertize una geologică şi cealaltă în construcţii ; în final s-a dispus efectuarea unei expertize vizând cauza pentru care s-a produs alunecarea de teren şi paguba suferită de reclamant, respectiv cheltuielile efectuate de acesta pentru stoparea alunecării imobilului asigurat şi cheltuielile efectuate cu reparaţiile la imobil pentru aducerea la starea iniţială, precum şi dacă pagubele produse s-au datorat alunecării de teren sau tasării acestuia; totodată, s-a dispus interogatoriul pârâtei.
În şedinţa de la 7 decembrie 2009 reclamantul a depus precizări la acţiunea introductivă - cererea depusă la dosar tribunal - prin care a menţionat că suma pretinsă este de numai 177.000 RON - aşa cum a constatat expertul în raportul de expertiză - şi că renunţă la capătul cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 2.000 RON.
Prin sentinţa comercială nr. 6744 pronunţată la data de 07 decembrie 2009 de Tribunalul Comercial Cluj în Dosarul nr. 1068/1285/2008, a fost admisă cererea formulată de către reclamantul M.D.M. în contradictoriu cu pârâta SC A.Ţ.A. SA Sucursala C.N. şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 177.000 RON despăgubiri cu 5.875,18 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că între părţi a fost încheiat la data de 29 octombrie 2007, poliţa de asigurare, potrivit căreia pârâta s-a obligat să plătească despăgubiri în situaţia în care imobilul reclamantului, situat în C.N., în suprafaţă de 160 mp, construit în anul 2007 a fost afectat de pagube, inclusiv în ipoteza producerii unei alunecări de teren; poliţa a fost încheiată pe o durată de un an, pentru suma asigurată de 700.000 RON, cu valabilitate de un an de zile de la data încheierii contractului şi a poliţie, respectiv până la 29 septembrie 2008..
În data de 19 noiembrie 2007, asigurătorul a fost avizat de către asigurat de faptul că în urma unei alunecării de teren ce a afectat şi parcela sa, construcţia s-a deplasat pe o distanţă de 10 cm, înclinându-se în acelaşi sens tot cu 10 cm, situaţie în care a solicitat un avans în sumă 45.000 RON, reprezentând 30 % conform contractului şi poliţei de asigurare, sumă necesară acoperirii costurilor lucrărilor ce trebuiau efectuate de urgenţă RON pentru consolidarea amplasamentului.
S-a reţinut că imobilul a suferit o avarie în urma deplasării terenului de sub construcţie, el înclinându-se, fapt dovedit şi prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate de către expertul tehnic judiciar A.G.. Acest expert a stabilit că pagubele aduse imobilului se ridică la suma de 177.000 RON, ele fiind produse ca urmare a unei alunecări de teren. Raportul de expertiză a fost semnat inclusiv de către expertul asistent propus de către pârâtă, B.G., acesta neavând o altă părere decât expertul principal; s-a constatat că terenul a alunecat în direcţia drumului existent în apropiere, pentru îndreptarea lucrurilor fiind necesară efectuarea de lucrări constând în drenaje pentru colectarea apelor meteorice şi freatice, montarea unui sistem de piloni la o adâncime de opt metri în faţa imobilului şi alte operaţiuni de aducere a construcţiei în plan vertical, sub jumătate din spate a construcţiei.
Pârâta a susţinut, în apărarea sa, că ar fi avut loc o tasare a terenului, risc neasigurat şi nu o alunecare a lui, pe care tribunalul a înlăturat-o, dat fiind situaţia clară de fapt a alunecării terenului de sub casă, având ca efect înclinarea construcţiei - casei - suferind avarii.
De asemenea, au fost înlăturate susţinerile pârâtei constând în aceea că reclamantul nu a avizat-o în termen de cinci zile de la producerea riscului asigurat, întrucât pârâta nu a încercat să stabilească, pe calea unei expertize, ce s-a întâmplat, aceasta s-a limitat să ceară reclamantului tot felul de acte pe care acesta nu are cum să le deţină sau nu are de ce să i le comunice, astfel că instanţa de fond a apreciat că art. 10.2 din condiţiile speciale privind asigurarea clădirilor aparţinând persoanelor fizice, nu sunt incidente, iar neîndeplinirea ei este exoneratoare de răspundere doar dacă, aşa cum prevede art. 10.4 din aceleaşi condiţii, din acest motiv nu a putut fi determinata cauza sau mărimea reală a pagubei produse, ceea ce nu este cazul în speţă.
A mai reţinut, în esenţă, că pârâta nu a întreprins nici un demers pentru a stabili cauza evenimentului şi lămurirea situaţiei de fapt. De altfel, pârâta pe parcursul derulării procesului nu a depus diligente şi apărări din care să rezulte susţinerile făcute atât oral cât şi în scris.
Prima instanţă a constatat că riscul asigurat s-a produs, înclinarea imobilului fiind vizibilă, iar despăgubirile ce i se cuvin reclamantului au fost stabilite printr-o expertiză tehnică de specialitate, nefiind contestate, în atare condiţii convenţiile legal făcute având putere de lege între părţile contractante, conform art. 969 C. civ. motiv pentru care acţiunea a fost admisă, iar pârâta obligată la plata către reclamant a sumei de 177.000 RON, despăgubiri necesare pentru aducerea casei în plan vertical.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând suma de 4.195,18 RON, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi suma de 1.680 RON reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel pârâta SC A.Ţ.A. SA prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei civile atacate şi respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că evenimentul reclamat de către asigurat respectiv înclinarea imobilului a avut loc în data de 06 noiembrie 2007 conform declaraţiei acestuia, iar avizarea de daună a avut loc la 19 noiembrie 2007 cu depăşirea termenului stabilit de art. 10 alin. (3) lit. a) din Condiţiile speciale privind asigurarea clădirilor aparţinând persoanelor fizice.
Afirmaţia conform căreia apelanta nu a încercat să estimeze mărimea reală a pagubei este nereală întrucât aceasta a solicitat documente reclamantului însă prezentarea acestora a fost refuzată.
Referitor la expertiza tehnică analizată de prima instanţă apelanta a învederat că în cauză nu a fost efectuată o expertiză de specialitate a unui geolog, ci o expertiză efectuată de un expert în construcţii civile şi comerciale, prin urmare nu a fost stabilit riscul asigurat, refuzându-se efectuarea unei expertize tehnice.
A mai arătat apelanta că reclamantul nu a asigurat documentaţia necesară, în calitate de asigurat era obligat ca la încheierea poliţiei de asigurare să prezinte informaţii detaliate şi complete în legătură cu toţi factorii care ar putea influenţa producerea unui risc acoperit factori în baza cărora asigurătorul să decide dacă acoperă riscul sau îl acceptă numai în anumite condiţii.
Prin decizia nr. 98 din 6 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul pârâtei şi a fost obligată apelanta să plătească intimatului - reclamant M.D.M. suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată în apel.
S-a reţinut în considerentele deciziei că acţiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că subsecvent încheierii contractului de asigurare şi a poliţiei de asigurare cu acoperire standard şi extinsă privind riscurile catastrofice - prăbuşire - alunecarea de teren s-a produs riscul asigurat fapt notificat pârâtei prin adresa din data de 19 noiembrie 2007.
Părţile au încercat prin corespondenţa purtată să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă însă, nu au ajuns la nici un rezultat.
Părţile din litigiu au semnat poliţa din 29 octombrie 2007 în intervalul 30 octombrie 2007 – 29 octombrie 2008 specificaţia de asigurare cu caracteristicile evidenţiate de părţi ulterior la data producerii evenimentului fiind completată în nota de avizare cu privire la producerea evenimentelor asigurate pe formularul furnizat de către pârâtă întocmindu-se şi lista bunurilor avariate şi/sau distruse şi a valorilor acestora, ceea ce a condus la concluzia instanţei de apel că înscrisurile prezentate au făcut dovada contrară celor afirmate, în sensul urmării procedurii prealabile a concilierii.
S-a apreciat că termenul invocat de către apelantă ca fiind nerespectat de către reclamant nu poate fi considerat ca fiind esenţial prevederile art. 17 pct. 5 din condiţiile generale privind asigurarea mixtă pentru persoane fizice evidenţiind în mod expres care sunt obligaţiile asiguratului după producerea riscului asigurat şi a căror nerespectare de a îndreptăţi asigurătorul să refuze plata despăgubirii dacă din acest motiv nu a putut fi determinată cauza sau mărimea reală a pagubei produse din riscurile asigurate ori determinarea condiţiilor producerii riscului asigurat a fost realizată în cauză prin interpuşii pârâtei fiind întocmite documente în acest sens.
Capitolul privind riscurile acoperite stabileşte ca fiind o extindere la acoperirile standard sau standard extinse cu plata primelor de asigurare suplimentară şi prevederea expresă pe formularul de poliţă a riscurilor catastrofice definite ca fiind cutremur de pământ, inundaţii şi aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafaţă şi precipitaţii atmosferice temporare inclusiv din topirea zăpezii ori gheţii, prăbuşirea şi/sau alunecarea de teren.
Afirmaţia apelantei potrivit căreia riscul alunecării de teren care s-a produs în cauză nu a fost acoperit datorită împrejurării că asiguratul nu a prezentat informaţii detaliate şi complete anterior încheierii convenţiei a fost înlăturată, întrucât obligaţia evidenţiată era una care incumba cocontractantului în perioada anterioară încheierii convenţiei, iar înscrisurile prezentate au confirmat că părţile au convenit cu privire la acoperirea acestui risc ca urmare a stabilirii şi plăţii primelor de asigurare, evidenţiate în contractul încheiat de părţi.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, pârâta a declarat recurs criticând - o sub aspectul că, instanţa de fond a respins cererea de administrarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea geologie sau a unei contraexpertize, probe concludente şi utile în lămurirea prezentei cauzei, din perspectiva dovedirii cauzei exoneratoare invocată, în opinia recurentei în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize prin care expertul să răspundă şi la obiectivul privind cauzele producerii pagubelor în construcţii, alunecare sau tasare de teren, care nu era competent să răspundă, iar concluzia acestui expert că pagubele produse se datorează unei alunecări de teren este lipsită de o argumentaţie ştiinţifică.
În continuare, mai susţine recurenta că în lipsa probelor -interogatoriul pârâtului, efectuarea unei expertize tehnice geologice şi completarea expertizei iniţiale sau administrarea unei contraexpertize - a căror efectuare nu s-a dispus, instanţa de apel a dat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., aceasta nemotivând în fapt şi în drept motivele care format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, nerespectarea acestor prevederi constituind motiv de casare a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În consecinţă, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând ca temei de drept pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.
Intimatul reclamant a depus la data de 3 februarie 2011 întâmpinare prin care a invocat, în principal excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, conform considerentelor ce se vor expune în continuare.
Înalta Curte având în vedere excepţia invocată de intimată prin întâmpinare, o apreciază ca o apărare de fond, neîntemeiată, întrucât societatea de asigurări prin sucursală, coordonează activitatea din raza teritorială arondată sucursalei pe care o conduce, reprezintă societatea în faţa tuturor autorităţilor, inclusiv a instanţelor judecătoreşti, organelor fiscale, autorităţilor administrative şi locale, lucrând în numele şi pentru SC A.Ţ.A. SA, conform atribuţiilor conferite prin actul adiţional la actul constitutiv al societăţii mamă, depus la dosarul de fond. Prin urmare, apărarea intimatului reclamant vizând excepţia invocată nu poate fi primită, pentru considerentele anterior expuse.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Din examinarea criticilor formulate de recurentă în raport de întregul material probatoriu administrat în cauză din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a apreciat că riscul asigurat s-a produs -alunecarea de teren - înclinarea imobilului fiind evidentă, împrejurare stabilită de expertiza de specialitate dispusă în cauză şi necontestată de recurentă.
Prin urmare, instanţa de apel a analizat criticile formulate în apel sub aspectul dezlegării problemelor de drept cu care a fost învestită raportate la situaţie de fapt stabilită în mod concret şi real.
Înalta Curte, urmează să înlăture ca nefondate criticile recurente privind incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, aşa cum se poate observa din lecturarea deciziei pronunţate în apel, aceasta arată motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, aspecte analizate mai sus.
Referitor la criticile formulate de recurentă ce vizează administrarea unor probe concludente şi utile cauzei, Înalta Curte urmează să le respingă ca nefondate, întrucât criticile formulate se referă la aspecte de netemeinicie a deciziei, ori, în calea de atac a recursului, controlul judiciar se face numai din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute limitativ şi expres de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant prin avocat, Înalta Curte, urinează să o respingă, în raport de dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de judecată poate aprecia în ce măsură cheltuielile de judecată solicitate sunt justificate faţă de complexitatea cauzei şi munca prestată de avocat. Din examinarea mandatului avocatului intimatului - reclamant a rezultat că limitele acestuia au fost date doar pentru redactarea întâmpinării, apărarea acestuia rezumându-se doar la acest aspect, fără implicarea avocatului în susţinerea sau reprezentarea părţii, motiv pentru care cheltuielile solicitate nu pot fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.Ţ.A. SA Bucureşti, Sucursala Cluj împotriva deciziei nr. 98 din 6 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul - reclamant M.D.M..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi la 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 540/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 471/2011. Comercial → |
|---|
