ICCJ. Decizia nr. 344/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 344/2011
Dosar nr. 4851/2/2010
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC T.E.F. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. BUCUREŞTI a solicitat, în temeiul art. 4041 şi art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 5.175.020 dolar SUA actualizată cu rata inflaţiei, achitată de reclamantă cu titlu de preţ de adjudecare al activelor debitoarei SC G. SA la licitaţia publică organizată de A.V.A.S. în data de 15 decembrie 2006, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 93 din 28 iunie 2010 a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca nefondată cererea de întoarcere a executării silite formulată de reclamanta SC T.E.F. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit procesului verbal de licitaţie din 15 decembrie 2006 s-au vândut prin licitaţie publică următoarele active: „fabrica de geamuri S. (clădiri, construcţii speciale, utilaje, echipamente, staţie reglare gaze, puţuri alimentare cu apă, staţie transformare, precum şi teren aferent conform CF nr. XX, YY, ZZ, QQ, şi WW a localităţii B.S.) şi grup magazine (clădire şi teren aferent, conform CF nr. BB a localităţii B.S.) situate în comuna B.S., judeţul Prahova, proprietatea SC G. S.A.
Vânzarea s-a efectuat prin licitaţie publică, conform prevederilor O.U.G.. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, activele fiind adjudecate de către S.C. T.E.F. SRL la preţul de 6.158.274 dolar SUA, stabilindu-se şi modul de plată a preţului.
Prin decizia irevocabilă nr. 1550 din 21 mai 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de contestatoarea SC I.V.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 141 din 16 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost modificata sentinţa recurată în sensul că a fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi a fost admisă contestaţia la executare formulată de SC I.V.C. SRL şi s-a dispus anularea actului de executare, respectiv a procesului-verbal de licitaţie din 15 decembrie 2006, prin care SC T.E.F. SRL a adjudecat bunurile.
De asemenea, se reţine că, prin decizia nr. 131 din 19 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 6211/1/2009, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1550 din 21 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia comercială. În urma anularii procesului-verbal de licitaţie din 15 decembrie 2006 prin hotărârea judecătorească menţionată, s-a încheiat proces-verbal de predare-primire active de la SC T.E.F. SRL la SC G. SA, din data de 26 octombrie 2009, către SC I.V.C. SRL.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către intimata A.V.A.S., se constată că nu este întemeiată, instanţa constatând că termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 începe să curgă de la data pronunţării deciziei nr. 1131 din 19 ianuarie 2010 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, decizie prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1550 din 21 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării, instanţa a apreciat că nu este fondată, întrucât dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că „în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare.";, iar persoana îndreptăţită la întoarcerea executării este debitorul împotriva căruia s-a realizat executarea ce a fost desfiinţată, iar restabilirea situaţiei anterioare presupune restituirea bunurilor ce au făcut obiectul executării către cel îndreptăţit, respectiv către debitor.
În acest context, instanţa a apreciat că în cauză, întoarcerea executării silite s-a realizat, potrivit procesului-verbal de predare-primire din 26 octombrie 2009.
Cu privire la dreptul de creanţă al terţului adjudecatar împotriva creditorului, drept născut ca urmare a desfiinţării titlului executoriu şi întoarcerii executării silite, s-a apreciat că legea nu prevede o acţiune specială pentru realizarea acestuia, ceea ce înseamnă că devin aplicabile regulile generale de drept referitoare la căile judiciare prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, reclamanta SC T.E.F. SRL Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 3041 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acţiunii, în sensul întoarcerii executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Critica adusă deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, instanţa de fond nu a analizat toate motivele şi apărările părţilor pentru a stabili o situaţie de fapt corectă, în baza probelor existente la dosarul cauzei şi pentru a încadra situaţia de fapt corespunzător cadrului legislativ adecvat în vederea soluţionării litigiului, conform normelor juridice aplicabile în speţă.
Recurenta apreciază că, instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, întrucât cererea formulată nu are în vedere bunurile supuse executării silite care s-au întors în patrimoniul SC G. SA, ci vizează restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea sumelor achitate către pârâtă, iar odată cu desfiinţarea procesului-verbal de adjudecare a licitaţiei, părţile trebuie repuse în situaţia anterioară, astfel, suma achitată de reclamantă trebuie să revină în patrimoniul acesteia, nicidecum să rămână în patrimoniul A.V.A.S..
În acest sens, recurenta susţine că se poate cere întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare de către cel îndreptăţit, legiuitorul nelimitând dreptul la acţiune doar la anumite categorii de persoane, astfel că, terţul adjudecatar, cum este cazul recurentei, dacă nu a fost repus în situaţia anterioară de către instanţa care a desfiinţat actul, poate cere întoarcerea executării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar efectul principal al admiterii cererii de întoarcere a executării constă în restabilirea situaţiei anterioare executării şi nu în restituirea bunurilor celui îndreptăţit, care reprezintă doar un aspect secundar al întoarcerii executării.
Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul reclamantei să fie admis, pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 (7) C. proc. civ., indicat de recurentă, poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, acest motiv, vizând prin conţinutul său nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd că hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Observând considerentele sentinţei criticate se constată că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că nu a răspuns cerinţelor formulate de către reclamantă în cadrul acţiunii introductive, având în vedere că aceasta a solicitat întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 5.175.021,00 RON, actualizată cu rata inflaţiei, achitată de SC T.E.F. SRL Bucureşti cu titlu de preţ de adjudecare al activelor debitoarei SC G. SA la licitaţia publică organizată de A.V.A..S., iar instanţa a apreciat, în temeiul art. 4041 alin. (2) C. proc. civ., că întoarcerea executării silite s-a realizat, potrivit procesului verbal de predare-primire din 26 octombrie 2009, sens în care, se constată că instanţa nu a argumentat motivele pentru care a înlăturat cererea reclamantei de restabilire a situaţiei anterioare prin restituirea sumelor achitate către pârâta A.V.A.S. Bucureşti.
De asemenea, instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, întrucât cererea nu are în vedere bunurile supuse executării silite, care s-au întors în patrimoniul SC G. SA, ci vizează restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea sumelor achitate către pârâtă.
Potrivit dispoziţiilor art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. „în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia";.
Având în vedere textul de lege mai sus evocat, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit aceste dispoziţii, reţinând că singura persoana care ar fi putut pretinde întoarcerea executării silite este numai debitorul împotriva căruia s-a realizat executarea desfiinţată, iar restabilirea situaţiei anterioare presupune restituirea bunurilor care au făcut obiectul executării către cel îndreptăţit, respectiv către debitor.
În speţa de faţă, recurenta a cumpărat bunurile în cadrul procedurii executării silite, executare ce a fost desfiinţată prin admiterea contestaţiei la executare formulată de către un terţ. respectiv de SC I.V.C. SRL, iar consecinţa fiind aceea că bunurile se restituie celui îndreptăţit, iar preţul celui care l-a achitat, calea procedurală de urmat este cea a întoarcerii executării silite, care se poate realiza într-una dintre cele trei modalităţi prevăzute de art. 4042 C. proc. civ..
Având în vedere faptul că, prin decizia prin care a fost anulat procesul-verbal de adjudecare nu s-a dispus şi asupra restabilirii situaţiei anterioare şi nici nu s-a rejudecat cauza în fond, sunt aplicabile prevederile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., în care persoana îndreptăţită, respectiv SC T.E.F. SRL, poate cere restabilirea situaţiei anterioare instanţei competente, aspect care nu a fost avut în vedere de către instanţa de fond.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod greşit, că întoarcerea executării poate consta numai în restituirea bunurilor asupra cărora s-a făcut executarea celui îndreptăţit şi că în această cauză întoarcerea executării s-a realizat potrivit procesului-verbal de predare-primire din 26 octombrie 2009, procesul-verbal prin care s-a realizat o întoarcere a executării, însă numai parţial, întrucât a avut în vedere numai una din prestaţii, aceea care incumba terţului adjudecatar, SC T.E.F. SRL şi ca urmare a desfiinţării titlului executoriu, toate părţile implicate trebuie repuse în situaţia anterioară, astfel creându-se premisele îmbogăţirii fără justă cauză, sens în care nu se poate reţine ca actul să fie desfiinţat numai pentru una din părţi şi în defavoarea celeilalte.
În raport de aceste consideraţii, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a avut în vedere că persoana interesată în întoarcerea executării nu este numai debitorul, ci şi terţul dobânditor al unor bunuri supuse executării silite, soluţia fiind pronunţată în cauză, numai în raport de calitatea procesuală a părţilor, iar nu pe fondul litigiului, instanţa de fond urmând a se pronunţa asupra tuturor cererilor formulate în cauză şi în vederea cercetării acestor aspecte.
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul reclamantei SC T.E.F. SRL Bucureşti, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC T.E.F. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 93 din 28 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 471/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 336/2011. Comercial → |
|---|
