Alte cereri. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 12694/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 17.12.2014
PREȘEDINTE: L. A. - judecător
GREFIER: L. T.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond ședința publică din data de 08.12.2014, când văzând concluziile reclamanților, prin apărător ales, conform celor consemnate în încheierea de ședință din respectiva zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art.396 pct.(1) NCPC. a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 15.12.2014 și 17.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanții Fazacaș N. G. și Fazacaș R. V. au chemat în judecată pârâta . solicitând:
-să se dispună înlăturarea clauzelor abuzive din Convenția de credit ipotecar nr_/11 07 2007, menționate la art 3 lit d, art 5 lit a din condițiile speciale și art 3.5 din condițiile generale( referitor la comisionul de risc) și art 8.1 lit a, liniuțele II, III lit b din condițiile generale;
-să se dispună înlăturarea clauzelor abuzive din Convenția de credit ipotecar nr_/14 07 2008, menționate la menționate la art 3 lit d, art 5 lit a din condițiile speciale și art 3.5 din condițiile generale( referitor la comisionul de risc) și art 8.1 lit a, liniuțele II, III lit b) din condițiile generale;
Obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor percepute cu titlu de comision de risc de la data achitării acestora ( 11 07 2007, respectiv 14 07 2008) și până la judecarea definitivă a prezentei cauze în cuantum de_, 25 CHF (42 347 lei) și dobânda legală aferentă, începând cu data de 11 07 2007, respectiv 14 07 2008 și până la data plății efective ;
-anularea planurilor de rambursare emise și emiterea unui nou plan, cu eliminarea comisionului de risc, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții au încheiat cu pârâta două convenții de credit ipotecar:_/11 07 2007, prin care s-a luat un împrumut de 59 300 CHF și_/ 14 07 2008, prin care s-a luat un împrumut de 40 000 CHF.Alături de obligativitatea de plată a ratei dobânzii lunare, Banca a impus și plata unui comision de risc, în cuantum de 0,15% aplicat la soldul creditului pentru convenția de credit ipotecar_/11 07 2007, iar în cuantum de 0,22% aplicabil la soldul creditului până la data de 16 05 2011 și apoi de 0,17 % până în prezent pentru Convenția de credit ipotecar nr_/14 07 2008.Reclamanții apreciază faptul că această clauză este abuzivă, încercând rezolvarea litigiului ivit pe cale amiabilă și recurgând la procedura medierii.
În baza art 3 lit d s-a stabilit faptul că Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară…O clauză de acest gen creează un dezechilibru contractual, deoarece cuantumul dobânzii este lăsat la discreția exclusivă a băncii, deoarece Banca și-a rezervat dreptul de a modifica cuantumul acesteia în mod absolut arbitral, afectând interesele legitime ale reclamanților.
În materia creditelor ipotecare, legiuitorul prin art 15 din Legea 190/1999 a înțeles să limiteze cheltuielile ce pot fi reținute în sarcina clientului.Prin urmare, perceperea unui comision de risc este interzisă de normele legale.O asemenea clauză nu reprezintă un cost actual al creditului, ci o asigurare pe care Banca și-o ia în avans împotriva riscului intrării consumatorului în incapacitate de plată, fiind un cost eventual și incert și nu unul actual.Pe de altă parte Banca și-a luat garanții reale contra riscului de neplată, încheind polița de asigurare și obligația aducerii de garanții personale (codebitori, fidejusori).
Clauzele prevăzute al art 8.1 lit a, liniuțele II, III lit b din condițiile generale sunt abuzive, din perspectiva art 3 din Directiva CEE 93/13/CEE, provocând un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ce decurg din contract în detrimentul consumatorului.Declararea scadenței anticipate a întregului debit reprezintă o practică abuzivă din partea Băncii, care creează o situație oneroasă și de profundă inegalitate în executarea contractului.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp art 5, 966, 968, 969, 973, 992 Cod civil, Legea 193/2000, OG 21/1992, Legea 296/2004, OUG 174/_, Legea 190/_, OUG 50/2010, Directiva 93/13/CEE.
În probațiune reclamanții au solicitat admiterea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în perioada anterioară împlinirii termenului de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește fondul cauzei pârâta arată că a încheiat cu reclamanții două convenții de credit.Începând cu data de 16 09 2010 s-a procedat la implementarea dispozițiilor OUG 50/2010.Obiectul principal al convenției îl constituie acordarea unui credit, iar comisionul de administrarea este un cost, care alături de dobândă, formează prețul total al împrumutului.Conform art 4 al 6 din Legea 193/2000 comisionul de risc și dobânda sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv.
Prin Decizia 2450/2011 și 2451/2011 ÎCCJ a stabilit faptul că aprecierea caracterului abuziv nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Convenția_/11 07 2007 a fost semnată cu o dobândă fixă de 4,25 %.De la data acordării creditului această dobândă nu a fost modificată.În ceea ce privește convenția nr_/14 07 2008, creditul a fost acordat cu o dobândă de 3,99 % pe an, iar la implementarea OUG 50/2010 s-a optat pentru o dobândă variabilă, cu respectarea prevederilor art 37 lit a din OUG 50/2010.Astfel, dobânda se compune dintr-o marjă fixă de 3,14, la care se adaugă indicele de referință Libor CHF la 3 luni, indice ce a fost în permanență scădere, iar nivelul dobânzii actuale este de 3,52 %, deci mai scăzut față de cel inițial.
Ca urmare a intrării în vigoare a OUG 50/2010 Banca a implementat comisionul de administrare și a eliminat comisionul de risc, în tem art 36 al 1 și 3 din OUG 50/2010.Curtea de Apel B. a hotărât prin Decizia nr 579/R/2014 faptul că înlăturarea totală a comisionului de administrare nu poate fi dispusă deoarece comisionul este permis de OUG 50/2010.
Referitor la clauzele art 8.1 lit a, liniuțele II, III lit b) din condițiile generale, acestea au fost eliminate din convenții odată cu implementarea dispozițiilor OUG 50/2010.
În probațiune au fost depuse înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâta:
-să se dispună înlăturarea clauzelor abuzive din Convenția de credit ipotecar nr_/11 07 2007, menționate la art 3 lit d, art 5 lit a din condițiile speciale și art 3.5 din condițiile generale( referitor la comisionul de risc) și art 8.1 lit a, liniuțele II, III lit b din condițiile generale;
-să se dispună înlăturarea clauzelor abuzive din Convenția de credit ipotecar nr_/14 07 2008, menționate la menționate la art 3 lit d, art 5 lit a din condițiile speciale și art 3.5 din condițiile generale( referitor la comisionul de risc) și art 8.1 lit a, liniuțele II, III lit b din condițiile generale;
Obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor percepute cu titlu de comision de risc de la data achitării acestora ( 11 07 2007, respectiv 14 07 2008) și până la judecarea definitivă a prezentei cauze în cuantum de_, 25 CHF ( 42 347 lei) și dobânda legală aferentă, începând cu data de 11 07 2007, respectiv 14 07 2008. și până la data plății efective ;
-anularea planurilor de rambursare emise și emiterea unui nou plan, cu eliminarea comisionului de risc, cu cheltuieli de judecată.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor încasate de pârâtă, instanța o va respinge întrucât dreptul la restituirea prestațiilor, ca aplicație a repunerii părților în situația anterioară, nu poate curge înainte de a se fi constatat nulitatea clauzei, moment în care începe să curgă termenul de prescripție.( Decizia 2875/2013 ÎCCJ).
În ceea ce privește fondul cauzei instanța reține faptul că între părți s-au încheiat următoarele înscrisuri:
Convenția de credit nr_/11 07 2007, având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de 59 300 CHF și convenția de credit nr_/14 07 2008, având ca obiect acordarea unui împrumut de 40 000 CHF.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 „ se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”, iar în conformitate cu art. 4 alin. 1 din același act normativ „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ”.
Art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive stabilește că „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul „
Pentru a fi incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: clauza respectivă să fie inclusă într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, să nu fi fost negociată direct cu consumatorul și să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În ceea ce privește înlăturarea clauzei abuzive din cele două convenții de credit de la art 3 lit d, în ceea ce privește dobânda, instanța reține următoarele:
Convenția de credit nr_/11 07 2007, având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de 59 300 CHF are o dobândă fixă de 4,25 %, dobândă ce nu a fost modificată de către pârâtă.Orice altă prevedere referitoare la vreun element ce poate determina fluctuația dobânzii pe parcursul derulării contractului a fost eliminată, întrucât pârâta a procedat la data de 16 09 2010 la implementarea dispozițiilor OUG 50/2010.
Convenția de credit nr_/14 07 2008, având ca obiect acordarea unui împrumut de 40 000 CHF a avut o dobândă de 3,99 % variabilă.
Între părți a intervenit actul adițional nr 2/10 05 2011 la convenția de credit nr_/14 07 2008, prin care prin care s-a stabilit faptul că cuantumul dobânzii este compus din marja fixă de 3,14 puncte procentuale pe an plus Libor CHF la 3 luni.
Potrivit ART. 37 din OUG 50/2010
În contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:
a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului;
Prin urmare, instanța apreciază faptul că Banca a respectat dispozițiile mai sus menționate, stipulând în convenția părților elemente de identificare clare și fără echivoc.Astfel, actele încheiate între părți referitoare la dobândă, sunt caracterizate prin previzibilitate, iar clauzele sunt formulate astfel încât consumatorul poate anticipa producerea consecinței în ipoteza producerii situației.
În ceea ce privește clauza de la art 5 lit a din condițiile speciale și art 3.5 din condițiile generale din cele două convenții de credit, referitoare la comisionul de risc instanța reține următoarele:
Potrivit ART. 36 din OUG 50/2010
(1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
(2) Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit.
(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Clauza privitoare la comisionul de risc nu este descrisă în cuprinsul convenției, nefiind determinată sau determinabilă, fapt ce duce la crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile Băncii și obligațiile reclamanților.
Lipsa negocierii este prezumată în cazul încheierii unor contracte preformulate, care au natura unor contracte de adeziune, în cadrul cărora consumatorul nu-și poate impune punctul de vedere asupra condițiilor stipulate de vânzătorul produselor.( Decizia 579/2014 a Curții de Apel B.)
Potrivit ÎCCJ 1393/2013- este abuzivă clauza prin care se reglementează dreptul băncii de a percepe comision de risc, atâta timp cât funcția și destinația comisionului de risc nu au fost evidențiate în contract, orice consumator fiind într-o poziție dezavantajoasă față de bancă și într-o imposibilitate reală de a negocia acest comision.
Față de aceste considerente instanța apreciază că clauza cuprinsă la art 5 lit a din condițiile speciale și art 3.5 din condițiile generale este o clauză abuzivă.
Referitor la clauzele de la art 8.1 lit a, liniuțele II, III lit b din condițiile generale, instanța apreciază ca fiind fără obiect acest petit, întrucât pârâta a înlăturat această clauză din convenții, odată cu implementarea OUG 50/2010.
Față de considerentele mai sus reținute instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei și pe cale de consecință:
Va înlătura clauza cuprinsă la art 5 lit a din condițiile speciale și la art 3.5 din condițiile generale din convențiile de credit nr_/11 07 2007 și_/14 07 2008 ca fiind abuzivă.
Va obliga pârâta să restituie reclamanților sumele percepute cu titlu de comision de risc, la care se adaugă dobânda legală aferentă.
Referitor la petitul având ca obiect înlăturarea clauzei abuzive de la art 3 lit d din convențiile de credit, instanța îl va respinge pentru considerentele expuse pe larg mai sus, iar petitul având ca obiect înlăturarea clauzei abuzive de la art 8.1 lit a liniuțele II, III lit b din condițiile generale, instanța îl va respinge ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește petitul patru din acțiune, instanța apreciază că acesta nu este un petit ci o consecință a admiterii petitului având ca obiect înlăturarea clauzei referitoare la comisionul de risc.
În tem art 453 al 1 NCPC va obliga pârâta să achite reclamanților suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la restituirea prestațiilor.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții Fazacaș N. G. și Fazacaș R. V., ambii cu domiciliul în B., ., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, .,. 10, sector 2.
Înlătură clauza cuprinsă la art 5 lit a din condițiile speciale și de la art.3.5 din condițiile generale din convențiile de credit nr._/11 07 2007 și_/14 07 2008, ca fiind abuzivă.
Obligă pârâta să restituie reclamanților sumele percepute cu titlu de comision de risc, la care se adaugă dobânda legală aferentă.
Respinge restul pretențiilor.
Obligă pârâta să achite reclamanților suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi: 17 12 2014
PREȘEDINTE GREFIER
L. ACHTENLAURA T.
Red./Dact. judecător L.A.
05.01.2015 – 4ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2429/2014. Judecătoria BRAŞOV | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
