Alte cereri. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 12811/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 24.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 27.10.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 03.11.2014, pentru data de 10.11.2014, 17.11.2014, iar apoi pentru data de 24.11.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.05.2014 sub dosar nr._, reclamanta B. T. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., prin Sucursala T., a solicitat instanței să se constate:
- nulitatea absolută a clauzelor inserate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006, respectiv: clauzele inserate la pct. 9 lit. f care statuează că pentru creditul acordat, banca percepe un comision de urmărire riscuri de 10,78 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,28% din valoarea creditului contractat; clauzele inserate la pct. 9 lit. c care statuează că pentru creditul acordat, banca percepe un comision de administrare de 1,92 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat;
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 980,98 EUR reprezentând comision de risc încasat în perioada 20.10._14 și începând cu data de 20.06.2014 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate până la data plății efective a acestui debit.
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 174,72 EUR reprezentând comision de administrare încasat în perioada 20.10._14 și începând cu data de 20.06.2014 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate până la data plății efective a acestui debit.
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului datorat cu începere de la data introducerii cererii și până la plata efectivă a debitului.
- continuarea derulării convenției cu excluderea clauzei privind comisionul de risc și de administrare;
- obligarea pârâtei la plata daunelor morale în valoare de 4000 lei.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006 pentru suma de 3850 EUR, rambursabil într-un termen de 120 luni. La momentul încheierii convenției nu a avut posibilitatea de a negocia vreo clauză contractuală, nu a participat la conceperea modelului de contract, nu a avut dreptul de a emite păreri cu privirea la încheierea sau derularea convenției, B. fiind singura care a impus condițiile creditării, fiind astfel semnatara unui contract preformulat. Contractul în sine este importat din sistemul informatic al Băncii, unde este integrat un model pe baza căruia se completează orice contract, iar voința clientului se rezumă la a semna sau nu contractul. Faptul că a avut cunoștință de perceperea unui comision de risc și de administrare de către Bancă, nu are semnificația unei negocieri directe între părți, în condițiile în care nu a avut nicio posibilitate de a schimba sau exclude încasarea acestora. A mai afirmat că B. s-a asigurat împotriva oricărui eventual risc contractual prin intermediul altor clauze( punctul 7 și 12 din contact), nu a prezentat nicio justificare precisă profesională, socială și materială pentru a încasa comisionul de risc și comisionul de administrare, nu a prezentat care este riscul exact pe care îl reprezintă pentru restituirea la termen a împrumutului având în vedere că are o profesie de natură stabilă cu un venit constant ce nu periclitează îndeplinirea condițiilor contractuale. În final, a menționat că de la data acordării creditului și până în prezent nu a înregistrat nicio zi de întârziere la plata ratelor, că acțiunea Băncii îi aduce atingere demnității în condițiile în acre dispune discreționar de veniturile sale.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 lit. f din OUG nr. 80/2013.
În dovedirea cererii, reclamanta au depus în copie xerox și vizate spre conformitate, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006, grafic rambursare credit, chitanțe de depunere numerar aferente perioadei 05.10._14( fl. 5-53).
La data de 28.07.2014, prin serviciul Registratură al instanței, pârâta a depus întâmpinare( fl. 57) în cuprinsul căreia a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune privind restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc și cu titlu de comision de administrare și excepția prescripției dreptului material la acțiune privind solicitarea de a invoca caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006 încheiat între S.C. B. Comercială Română S.A., în calitate de bancă, și B. T. I., în calitate de împrumutat, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată. În susținerea celor două excepții, a afirmat că reclamanta invocă nulitatea clauzelor raportat la vicierea consimțământului prin dol, or conform art. 960 C.civ., în vigoare la data încheierii contractului de credit, vicierea consimțământului prin dol este sancționată cu nulitatea relativă a actului, acțiunea în desființarea actului juridic urmând a fi promovată în termenul de prescripție de 3 ani. În speță, contractul de credit a fost încheiat în anul 2006 când reclamanta a cunoscut pretinsele vicii pe care le invocă, astfel că prezenta cerere trebuia formulată cel mai târziu în cursul anului 2009, introducerea acesteia după 7 ani de la data încheierii convenției fiind vădit tardivă. Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care se solicită restituirea sumelor de bani, întrucât anularea clauzelor stipulate în stipulate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006 privind comisionul de administrare și de risc nu poate produce efecte retroactive, fiind vorba de un contract cu executare succesivă.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că reclamanta a avut la cunoștință încă de la semnarea contractului care este suma ce urmează să o restituie lunar, că Legea nr. 193/2000 nu interzice nicio clauză, ci prevede criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o clauză pentru a nu produce efecte abuzive, că potrivit art. 3 lit. g și i din Directiva 2008/48, Dobânda Anuală Efectivă reprezintă costul total al creditului care este format din” toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor. ” Prin urmare, clauzele referitoare la dobândă, la comisioane sau la alte costuri, fie că acestea din urmă sunt percepute la termen sau anticipat, sunt elemente care formează costul total al creditului.
A precizat că reclamanta nu prezintă argumente clare pentru care consideră prevederile referitoare la comisionul de risc și de administrare că ar fi abuzive, aceasta fiind beneficiara unei sume importante ce urmează a fi rambursată într-o perioadă de 120 de luni, că nu a făcut dovada modului în care se manifestă acest dezechilibru semnificativ, că operațiunile ce se circumscriu costului de administrare și de urmărire riscuri sunt executate constant pe toată perioada de derulare a contractului, până la rambursare, volumul sau intensitatea activităților prestate de angajații Băncii fiind constante în toată această perioadă. Pentru bănci, activitatea de creditare presupune punerea în mișcare a unui mecanism complex care dă naștere unor costuri de natură extrem de variată, depinzând, atât de factori interni, cât și de o . factori externi, că pentru a-și asigura resursele financiare necesare, instituțiile de credit instituie o . comisioane menite a compensa o parte din costurile activității de creditare, precum costurile de urmărire riscuri și cele de administrare a creditelor acordate. A mai afirmat că inițiativa încheierii convenției a aparținut reclamantei, că în urma negocierilor purtate și a acceptării condițiilor de creditare ale Băncii asupra cărora a fost expres informat în faza precontractuală, s-a format acordul de voință al părților, perfectând contractul, reclamanta a agreat în cunoștință de cauză componentele prețului contractului, contractul nefiind încheiat în contextul unui monopol al Băncii asupra activității de creditare, precum și faptul că reclamantei nu îi incumbă nicio obligație legală derivând din prevederile OUG nr. 50/2010, câmpul de aplicare a OUG nr. 50/2010 fiind restrâns la contractele de credit încheiate după momentul intervenirii modificărilor legislative.
În apărare, au fost invocate dispozițiile art. 205- 208 N.C.pr.civ., Legea nr. 193/2000, art. 969 C.civ., Directiva 2008/48.
În apărare, pârâta a depus înscrisuri( fl. 65- 105).
La data de 13.08.2014, prin serviciul Registratură al instanței, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare( fl. 110), solicitând respingerea excepțiilor ca neîntemeiate întrucât consecința constatării caracterului abuziv al unei clauze din contractul de credit fiind echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora care poate fi invocată oricând, scopul perceperii comisioanelor de risc și de administrare, nu este clar, terminologia folosită nefiind descrisă în cuprinsul clauzelor contractuale și nici în condițiile generale de creditare pentru a putea fi în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume, iar în momentul încheierii convenției, s-a găsit pe o poziție inegală în raport cu banca, contractul fiind unul de adeziune, întregul contract fiindu-i impus.
La data de 19.08.2014, prin serviciul Registratură al instanței, reclamanta a depus cerere de modificare/completare a cererii introductive( fl. 118), în cuprinsul căreia nu a invocat pretenții noi, ci a reiterat cele afirmate prin cererea de chemare în judecată. A mai arătat că nu există un proces verbal de negociere în formă scrisă anterior încheierii convenției de credit din care să rezulte posibilitatea influențării naturii clauzei ce face obiectul acțiunii.
La data de 14.10.2014, prin serviciul Registratură al instanței, pârâta a depus completare la întâmpinare( fl. 124), în cuprinsul căreia a susținut aspectele menționate pin actele de procedură întocmite deja în cauză.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006, B. Comercială Română S.A., prin Sucursala T., în calitate de împrumutător, a acordat reclamantei B. T. I., în calitate de împrumutat, suma de 3850 euro. Creditul a fost acordat cu titlu de contravaloare nevoi personale pentru o perioadă de 120 de luni. Împrumutata reclamantă și B. pârâtă au convenit la data semnării contractului, ca pentru creditul pus la dispoziție, rata dobânzii curente să fie 11,5 % pe an, variabilă, iar pentru plata cu întârziere a oricăror sume ce decurg din prezentul contract, reclamanta s-a obligat să plătească băncii creditoare și penalități de întârziere peste dobânda stabilită, în condițiile art. 7 De asemenea, la art. 9 lit. c și f din contract s-a prevăzut dreptul Băncii de a percepe lunar un comision de administrare de 1,92 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, respectiv un comision de urmărire riscuri de 10,78 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,28% din valoarea creditului contractat.
Raportând situația de fapt mai sus expusă la prevederile Legii nr. 193/2000, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000„ se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”, iar în conformitate cu art. 4 alin. 1 din același act normativ„ o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ”.
Art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive stabilește că„ sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul ”.
Analizând caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 9 lit. c și f din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006, referitoare la comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri, pentru a fi incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: clauza respectivă să fie inclusă într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, să nu fi fost negociată direct cu consumatorul și să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Astfel, pârâta B. Comercială Română S.A. are calitatea de comerciant, iar reclamanta B. T. I. este persoană fizică care a acționat în scopuri personale, necomerciale, contractul încheiat între părți este un contract standard, preformulat, fiindu-i aplicabile în consecință dispozițiile Legii nr. 193/2000, iar clauzele stipulată la art. 9 lit. c și f creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului, iar pârâta nu a reușit să facă dovada negocierii directe cu reclamanta împrumutată. Conform acestor clauze, reclamanta urmează să plătească lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a contractului, un comision de administrare de 1,92 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, respectiv un comision de urmărire riscuri de 10,78 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,28% din valoarea creditului contractat.
Instanța constată că cele două comisioane intră sub incidența prevederilor Legii nr. 193/2000, întrucât motivația perceperii acestora nu este detaliată în cuprinsul contractului, astfel că nu doar reclamanta, la momentul încheierii convenției, însă nici instanța, nu poate aprecia asupra legalității perceperii lor. Instanța nu poate reține susținerile Băncii conform cărora comisioanele de administrare și de risc sunt determinate de anumite cheltuieli efectuate de bancă, având în vedere că nu sunt menționate în cuprinsul contractului criterii certe de justificare, pârâta nu explică în nici un mod scopul solicitării acestor comisioane, astfel încât clientul să înțeleagă de ce i se solicită, mai mult acestea se achită lunar prin raportare la întreg împrumutul, iar nu la soldul rămas, astfel încât clienții care chită lunar conform graficului de rambursare al creditului, sunt dezavantajați față de cei rău platnici, fiind obligați să achite suma de bani pentru care nu au nicio culpă.
În timp ce banca are dreptul de a stabili în mod unilateral aceste comisioane și de a solicita plata acestora, singurul drept al reclamantei este acela de a fi informată asupra acestui fapt, urmând a se conforma dispozițiilor clauzei, fără a avea posibilitatea de a se opune sau de a modifica cuprinsul acesteia, deși efectele manifestării unilaterale de voință a pârâtei B. Comercială Română S.A., se răsfrâng în mod esențial asupra patrimoniului reclamantei B. T. I.. Posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul contractului sau de a alege între mai multe variante de creditare nu acoperă noțiunea de negociere. Se consideră întotdeauna că o condiție care nu s-a negociat individual este condiția care a fost redactată în prealabil, iar din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea influențării conținutului condiției. Clauzele analizate sunt abuzive, întrucât expune consumatorul într-o poziție defavorabilă față de banca împrumutătoare, cu încălcarea egalității juridice ce trebuie să caracterizeze raporturile de drept civil, profitând de nevoia prezumată a consumatorului de acordare a sumelor de bani ce constituie obiectul contractului de credit, clauza servind doar intereselor băncii. Mai mult, dezechilibrul pe care îl generează aceste clauze este dat de faptul că aceste comisioane nu reprezintă un cost actual al creditului, ci o asigurare pe care banca și-o ia împotriva riscului intrării consumatorului în incapacitate de plată. În situația în care consumatorul își îndeplinește obligațiile de plată, în favoarea Băncii va opera o îmbogățire fără justă cauză.
Pe de altă parte, în cazul achitării comisionului de risc și a comisionului de administrare pe toată durata convenției de credit, s-ar ajunge la suma de 1524 Euro( 1293,60 euro comision de risc+230,40 euro comision de administrare), ceea ce echivalează cu aproape 40% din valoarea creditului, pe lângă dobânda anuală de 11,5%.
Instanța mai reține și dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului, ca o aplicație a principiului de drept comun in dubio pro reo prev. de art. 983 C.civ.
Prin urmare, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006 și clauzele inserate la art. 9 lit. c și f nu au fost negociate de părți.
Pentru cele arătate, instanța urmează a constata că prevederile art. 9 lit. c și f din convenția părților referitoare la dreptul Băncii de a percepe lunar un comision de administrare de 1,92 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, respectiv un comision de urmărire riscuri de 10,78 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,28% din valoarea creditului contractat, nefiind raportată la un indicator precis, individualizat, independent de voința băncii, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000.
Întrucât legislația din domeniul protecției consumatorilor prevede o sancțiune specifică pentru clauzele abuzive stipulate de comercianți în contractele încheiate cu consumatorii, și anume aceea că respectivele clauze nu produc efecte față de consumator, instanța va înlătura din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006, clauzele inserate la art. 9 lit. c și f.
Întrucât prin inserarea clauzei abuzive fără să se acorde vreo justificare reclamantei, se creează un prejudiciu acesteia și având în vedere și dispozițiile art. 970 C.civ., conform cărora convențiile trebuie executate cu bună credință, instanța va constată nulitatea absolută a clauzelor privind comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri.
În ceea ce privește acțiunea în restituirea prestațiilor, se constată că aceasta este întemeiată pe plată nedatorată, întrucât obligația reclamantei de a achita comisionul de administrare și de urmărire riscuri, nu a avut ca temei o obligație a Băncii care să justifice achitarea comisioanelor respective. Întrucât prestația efectuată de reclamantă cu privire la comisionul de administrare și de urmărire riscuri, a avut semnificația unei plăți, datoria vizată, deși a existat inițial, a dispărut cu efect retroactiv, ca urmare a desființării clauzelor contractuale respective.
Așa fiind, instanța va obligă pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 980,98 EUR, respectiv echivalentul în lei, calculat la curs BNR, reprezentând suma achitată cu titlu de comision de risc nedatorat pentru perioada 20.10._14, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate până la data plății efective a acestui debit, dar și suma de 174,72 EUR, respectiv echivalentul în lei, calculat la curs BNR, reprezentând suma achitată cu titlu de comision de administrare nedatorat pentru perioada 20.10._14, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate până la data plății efective a acestui debit.
De asemenea, va obligă pe pârâta să restituie reclamantei și sumele achitate cu titlu de comision de risc nedatorat și comision de administrare nedatorat, începând cu data de 20.06.2014 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate până la data plății efective a acestui debit.
La stabilirea acestor sume instanța a avut în vedere cererea formulată de reclamantă, suma solicitată nefiind contestată sub aspectul întinderii de către pârâtă, dispozițiile contractuale prin care s-a stabilit că se datorează de către împrumutat un comision de administrare de 1,92 EUR lunar aplicat la valoarea creditului, respectiv un comision de urmărire riscuri de 10,78 EUR lunar aplicat la valoarea creditului, iar pe de altă parte dispozițiile art. 970 C.civ., în vigoare la data semnării convenției, conform cărora convențiile trebuie executate cu bună credință, dar și art. 1084 C.civ. care statuează că daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în general atât pierderea suferită, cât și beneficiul nerealizat, iar conform art. 1088 alin. 1 și 2 C.civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, cuvenindu-se creditorului fără ca acesta să fie ținut să justifice vreo pagubă.
Relativ la excepția prescripției dreptului material la acțiune în sens material privind restituirea sumelor achitate în baza clauzei inserate la art. 9 lit. c și f din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006, instanța apreciază că acțiunea în restituirea prestațiilor întemeiată pe plată nedatorată este asimilabilă din punct de vedere al începutului prescripției extinctive cu acțiunea în răspundere civilă delictuală, fiind incidente dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 care statuează că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Întrucât termenul de prescripție a dreptului de a solicita restituirea sumelor începe să curgă din momentul constatării caracterului abuziv al clauzelor și, implicit, al declarării nulității absolute a acestora prin hotărâre judecătorească definitivă, neîncepând să curgă în prezent, instanța va respinge excepția invocată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune privind solicitarea de a invoca caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006 încheiat între S.C. B. Comercială Română S.A., în calitate de bancă, și B. T. I., în calitate de împrumutat, instanța o va respinge ca neîntemeiată, reținând atât considerentele de mai sus, dar și faptul că acțiunea reclamantei nu este evaluabilă în bani, aceasta având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale în raport de prevederile Legii nr. 193/2000, iar numai în subsidiar obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în plus.
În ceea ce privește petitul formulat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, instanța are în vedere dispozițiile art. 998 C.civ. conform cărora, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a- l repara, dar și prevederile art. 999 C.civ., care statuează că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Pentru a opera răspunderea civilă delictuală, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții, condiții a căror dovadă trebuie făcută de partea vătămată: să existe o faptă ilicită, adică o acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecințe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția autorului faptei ilicite.
Pe de altă parte, potrivit art. 1169 C.civ.,”Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, astfel că sarcina probei daunelor morale revine reclamantei.
Dacă în ce privește existența faptei ilicite și a vinovăției pârâtei, aceste două condiții sunt întrunite în cauză, referitor la prejudiciul moral suferit de reclamantă, urmare constatării caracterului abuziv al clauzelor inserate la art. 9 lit. c și f din convenția părților, instanța învederează în prealabil că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la următoarele criterii stabilite de jurisprudență: criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute. De asemenea, aceste criterii se subordonează aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
În speță, reclamanta nu a probat în ce măsură i-a fost afectată starea fizică sau de sănătate, prin inserare celor două clauze în contract. Întrucât orice pretenție trebuie dovedită, iar din probatoriul administrat nu rezultă vreun prejudiciu suferit de reclamantă, aceasta înțelegând să dovedească pretențiile numai prin înscrisurile atașate la dosar, instanța va respinge cererea formulată ca neîntemeiată.
Față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, va respinge petitul formulat de pârâta privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune privind restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc și cu titlu de comision de administrare invocată prin întâmpinare de pârâta S.C. B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., ca neîntemeiată.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune privind solicitarea de a invoca caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006 încheiat între S.C. B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., în calitate de bancă, și B. T. I., în calitate de împrumutat, ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. T. I., cu dom. în mun. B., .. 78, ., . în contradictoriu cu pârâta S.C. B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., prin Sucursala T., înmatriculată la ORC sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în mun. B., ., jud. B..
Constată caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006 încheiat între S.C. B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., în calitate de bancă, și B. T. I., în calitate de împrumutat, respectiv:
- clauzele inserate la pct. 9 lit. f care statuează că pentru creditul acordat, banca percepe un comision de urmărire riscuri de 10,78 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,28% din valoarea creditului contractat;
- clauzele inserate la pct. 9 lit. c care statuează că pentru creditul acordat, banca percepe un comision de administrare de 1,92 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat;
Constată nulitatea absolută a clauzei inserate la pct. 9 lit. f privind comisionul de urmărire riscuri de 10,78 EUR lunar.
Constată nulitatea absolută a clauzei inserate la pct. 9 lit. c privind comisionul de administrare de 1,92 EUR lunar.
Înlătură din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 700/05.10.2006 încheiat între S.C. B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., în calitate de bancă, și B. T. I., în calitate de împrumutat, clauzele mai sus evocate cu privire la care s-a constatat caracterul abuziv.
Obligă pe pârâta să restituie reclamantei suma de 980,98 EUR, respectiv echivalentul în lei, calculat la curs BNR, reprezentând suma achitată cu titlu de comision de risc nedatorat pentru perioada 20.10._14, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate până la data plății efective a acestui debit.
Obligă pe pârâta să restituie reclamantei suma de 174,72 EUR, respectiv echivalentul în lei, calculat la curs BNR, reprezentând suma achitată cu titlu de comision de administrare nedatorat pentru perioada 20.10._14, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate până la data plății efective a acestui debit.
Obligă pe pârâta să restituie reclamantei sumele achitate cu titlu de comision de risc nedatorat și comision de administrare nedatorat, începând cu data de 20.06.2014 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate până la data plății efective a acestui debit.
Respinge petitul formulat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale ca neîntemeiat.
Respinge petitul formulat de pârâtă privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, declarația de apel depunându-se la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
24.02.2015, 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3066/2014. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
