Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3988/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3988/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 282/197/2014
R.
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3988
Ședința Camerei de Consiliu din data de 28.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.- judecător
GREFIER: D. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de valoare redusă formulate de reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu pârâta N. A. M..
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura fără dezbatere orala, fără citarea părților, conform art. 1029 alin 1 Noul Cod de procedura civilă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată, potrivit art. 131 N.C.pr.civ. și art. 1027 N.C.pr.civ., că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Verificând înscrisurile de la dosar, instanța constată că pârâtul nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din N.C.pr.civ.
Deliberând asupra probatoriului propus în cauză, în temeiul dispozițiilor art.1029 NCPr.civ. coroborat cu art.255 NCPr.civ. instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art.394 NCPr.civ. și art.1029 al.9 NCPr.civ, instanța declară dezbaterile închise și, față de actele și lucrările de la dosar, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.01.2014 sub nr._, reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu pârâta N. A. M., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 942,25 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în data de 23.04.2013 și 23.05.2013, la plata dobânzii legale începând cu data scadenței ultimei facturi, 06.06.2013 și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, că între părți a existat un raport juridic contractual, conform căruia S.C. V. S.A. avea obligația de a presta pârâtului servicii de telefonie mobilă, iar acesta din urmă avea obligația de a achita la scadență contravaloarea serviciilor prestate. Pentru serviciile furnizate pârâtului, în cadrul acestui raport contractual, au fost emise în data 23.05.2013 și 23.06.2013, două facturi pe care aceasta nu le-a achitat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1489 N.C.civ., art. 1270 N.C.civ., O.G. nr. 13/2011, O.G. nr. 13/2011.C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Au fost depuse la dosar de către reclamantă, în copie certificată, facturile emise în data de 23.05.2013 și 23.06.2013, contractul pentru serviciile V.( fl. 7-17).
Conform art. 1029 alin 3 din N.C.pr.civ., după primirea formularului de cerere completat corect, instanța a trimis pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă.
Pârâtul nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, sau copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească și nici nu a răspuns prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din N.C.pr.civ.
Instanța, în baza art. 255 N.C.pr.civ., a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține că în fapt, la data de 12.04.2013, părțile au încheiat contractul . nr._, prin care reclamanta, în calitate de furnizor, s-a obligat să-i furnizeze pârâtului, în calitate de abonat, servicii de telefonie mobilă, iar aceasta trebuia să achite contravaloarea lor pe baza facturilor emise de reclamantă, în condițiile art. 5.1 și art. 5.2 din contract. În baza convenției, reclamanta a emis facturile fiscale . nr. VDF_/23.04.2013, VDF_/23.05.2013, în valoare totală de 967,47 lei. Deoarece pârâtul nu a înțeles să-și execute de bună voie obligația de plată a contravalorii serviciilor furnizate, reclamanta a învestit Judecătoria B. cu soluționarea prezentei cereri.
Cererea ce face obiectul cauzei de față, este întemeiată pe principiile răspunderii civile contractuale, izvorâte din dispozițiile art. 1270 N.C.civ.
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între reclamant și pârât, în sensul că mai întâi reclamantul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp pârâtul nu dovedește executarea.
În speță, reclamanta a făcut așadar dovada existenței creanței prin facturile fiscale emise pentru lunile aprilie 2013 și mai 2013, atașate la filele 10 și 11 dosar, care nu sunt semnate de către pârât, dar nici contestate, sub aspectul sumelor de plată și scadenței înscrise pe acestea, în timp ce pârâtul nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite cererea formulată și va obliga pârâtul la plata sumei de 942,25 lei cu titlu de preț pentru serviciile prestate conform facturilor fiscale . nr. VDF_/23.04.2013, VDF_/23.05.2013.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, instanța reține că potrivit disp. art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la data scadenței până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Instanța va face aplciarea acestui articol de lege și, constatând că dobânda legală solicitată de către reclamantă este în cuantum inferior penalităților de întârziere asumate contractual de părți, instanța consideră că este admisibil capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata dobânziii legale, potrivit cu art. 3 alin. (2) din OG nr. 13/2011, începând cu data scadenței ultimei facturi, 06.06.2013 și până la data achitării integrale a debitului.
Văzând și dispozițiile art. 1031 N.C.pr.civ., va obliga pârâtul, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, sector 1, iar cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. C., .- 84, jud. C., la Cabinet Avocat F. Ovanesian, în contradictoriu cu pârâta Nistro A. M., cu dom. în mun. B., ., jud. B., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 942,25 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în data de 23.04.2013 și 23.05.2013, precum și dobânda legală aferentă de la data de 06.06.2013, până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată respectiv taxa judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. D. B.
Red./Dact. AM
01.04.2014- 4 ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9762/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria... → |
|---|
