Obligatia de a face. Sentința nr. 4403/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4403/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 26729/197/2013
ROMÂNIA
JUDEȚUL B.
JUDECATORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4403
Ședința publică din data de 08.04.2014
P.: L. S.
Grefier :D. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanții L. L. R. și L. C. G. în contradictoriu cu . Agenția Tractorul pentru “acțiune în constatare “.
La apelul nominal făcut în ședință la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 24.03.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 31.03.2014 și apoi pentru data de 08.04.2014.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /14.10.2013 reclamanții L. L. R. și L. C. G. au solicitat în contradictoriu cu . Agenția Tractorul să se constate că pct. 4.3. al art. 4 din Contractul de credit nr. RM_/14.02.2008 încheiat între părți nu mai produce niciun efect ; să fie obligată pârâta să recalculeze dobânda achitată de reclamanți în baza clauzei menționate și să se deducă din dobânda achitată în plus din ratele imediat următoare ; în baza art. 1536 din Noul cod civil să fie obligată pârâta la plata de daune interese egale cu dobânda legală aferentă sumei achitată în plus de reclamanți în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive, calculată de la data de 24.04.009 și până la data executării efective a obligației de la petitul 2 ; cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii s-a arătat în esență că între părți s-a încheiat contractul de credit nr. RM_/14.02.2008 ; că prin Sentința civilă nr._/15.12.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2009 s-a constatat că punctul 4.3 al art. 4 din Contractul de credit nr. RM_/14.02.2008 încheiat între părți constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din legea nr. 193 /2000, instanța dispunând înlăturarea acesteia din contract, recursul fiind respins . Ulterior reclamanții s-au adresat pârâtei cu cererea nr. 490/26.06.2012 prin care au solicitat aducerea la îndeplinire a sentinței Judecătoriei, primind la data de 26.07.2012 un răspuns negativ din partea pârâtei. S-a mai arătat că doar teza a II-a din art. 4.3 a fost declarată abuzivă .În drept au fost invocate dispozițiile art. 35,194 din NCPC și ale art. 1536 din Noul Cod civil.
În probațiune reclamanții au depus înscrisuri. Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Pârâta . a formulat întâmpinare (filele 16-24, 26-36) solicitând respingerea acțiunii . În cuprinsul întâmpinării s-a arătat în esență că cererea este inadmisibilă pentru că nu s-a realizat ședința de informare ; că prin dispozitivul Sentinței civilă nr._/15.12.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2009 instanța a reținut caracterul abuziv al prevederilor contractuale exclusiv cu privire la clauza cuprinsă în art. 4, pct. 4.3 din Contractul de credit nr. RM_/14.02.2008, astfel că prevederile art. 4.1 și 4.2 au rămas în vigoare și produc efecte, iar prin aceste clauze se stabilește că împrumutatul datorează în primul an de creditare o dobândă fixă, iar din al doilea o dobândă curentă revizuibilă ; efectul declarării abuzive a art. 4.3 îl reprezintă eliminarea criteriului de determinare a dobânzii variabile aplicabilă din al doilea an de creditare, astfel că dobânda percepută în primul an de creditare nu a fost afectată în niciun mod. S-a mai arătat că nu s-a putut stabili un criteriu de determinare a dobânzii revizuibile aplicabilă din cel de-al doilea an de creditare întrucât negocierile cu reclamanții au eșuat ; că prin sentința Judecătoriei B. nu s-a dispus restituirea vreunei sume de bani către reclamanți, că aparent contractul dintre părți ar putea fi considerat ca lipsit de elementul preț contractual reprezentat de dobânda percepută de bancă pentru serviciile prestate ; că s-au purtat negocieri, pârâților oferindu-li-se o dobândă de 4,18 % /an și restituirea a 1900 CHF ca urmare a recalculării obligațiilor de plată datorate cu titlu de dobândă ; că dobânda de 3,9 % a fost o dobândă promoțională, sub costurile de finanțare ale băncii și care nu putea fi păstrată pe termen îndelungat ; că sentința civilă nr._/15.12.2010 nu cuprinde dispoziții care să justifice pretențiile reclamanților privind modificarea dobânzii din Contractul de credit nr. RM_/14.02.2008 altfel decât prin acordul părților, contratul neputând fi modificat de către un terț ; că deși acțiunea este formulată sub pretextul constatării de către instanță a faptului că art. 4 pct. 4.3 din Contractul de credit nr. RM_/14.02.2008 nu produce efecte juridice, în fapt se tinde la modificarea implicită a dobânzii contractuale la o valoare fixă pe toată perioada de derulare a contractului ; că prin adresa nr. 567/31.07.2012 ca răspuns la solicitarea reclamanților cu nr. 490/2012 li s-a comunicat acestora că o dobândă contractuală revizuibilă se poate stabili doar prin acordul părților, ca atare în lipsa unei dobânzi revizuibile stabilită de comun acord nu se pot stabili sumele datorate pentru a se putea verifica dacă se impune vreo restituire din partea băncii ; modificarea pe cale judiciară a unuia dintre elementele de valabilitate ale contractului, cum este prețul contractului, atrage lipsa consimțământului părților contractante la încheierea și executarea contractului, astfel că admiterea primului capăt al cererii ar duce la suprimarea libertății contractuale și alterarea caracterului liber al consimțământului, astfel primul capăt al cererii este nefondat și pe cale de consecință și cele cu nr. 2 și 3, care sunt subsidiare primului . S-a mai arătat că potrivit art. 948 din Codul civil vechi, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil exprimat, un obiect determinat și o cauză licită. Dobânda, care reprezintă în fapt prețul contractului de împrumut lipsind ca urmare a declarării abuzive a clauzei, duce la lipsa unui element de validitate a contractului, atrăgând invalidarea acestuia, iar lipsirea băncilor de contraprestațiile stabilite convențional are ca efect atingerea proprietății în înțelesul jurisprudenței CEDO . În drept au fost invocate dispozițiile Legii 193/2000, Directiva 93/13/CEE și ale Codului civil vechi.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/15.12.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2009 s-a constatat că punctul 4.3 al art. 4 din Contractul de credit nr. RM_/14.02.2008 încheiat între părți constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din legea nr. 193 /2000, instanța dispunând înlăturarea acesteia din contract. Pentru a dispune în acest mod, instanța a reținut că prin procesul verbal . nr._/24.04.2009 întocmit de CJPC B. s-a reținut faptul că modificarea dobânzii la contractul de credit încheiat între Bancă și reclamanții de față s-a făcut fără informarea prealabilă a consumatorilor, iar formula de calcul a dobânzii nu este raportată la un indice verificabil, independent de voința operatorului economic, iar consumatorul nu se poate proteja împotriva unor măsuri abuzive ale băncii privind majorarea cuantumului dobânzii . Instanța a apreciat că art. 4 pct. 3 din Contract este abuziv întrucât dădea posibilitatea ca Banca să modifice unilateral dobânda și era lipsită de predictibilitate pentru consumator putând fi revizuită fără niciun criteriu clar și doar în sens ascendent. Sentința a fost menținută prin Decizia civilă nr. 942/R/14.10.2011 a Tribunalului B..
În opinia instanței dispozițiile privind înlăturarea clauzei abuzive din contract au reprezentat practic o modificare a contractului făcută de instanța de judecată, terță față de contract, însă dat fiind caracterul irevocabil al sentinței, dispozițiile acesteia sunt obligatorii . Conform art. 4.3 din Contractul de credit nr. RM_/14.02.2008, în primul an de creditare rata anuală a dobânzii curente era de 3,9 % pe an . Începând cu cel de-al doilea an de creditare, plata dobânzii curente devenea revizuibilă, banca putând modifica valoarea acesteia în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii, urmând să se aducă la cunoștința împrumutatului noua rată a dobânzii în modalitățile menționate în condițiile generale de creditare.
Se poate observa că punctul 4.3 din contract avea două teze, instanța prin sentința arătată constatând că doar teza a II-a reprezentat o clauză abuzivă, astfel teza a I-a a rămas în ființă, motiv pentru care primul capăt al cererii prin care se solicită a se constata că punctul 4.3 al art. 4 nu mai produce efecte, este neîntemeiat și va fi respins .
Pe de altă parte, în primul capăt al cererii se solicită constatarea unei stări de fapt, deși apare indicat ca și temei art. 35 din NCPC nu se solicită constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea privind constatarea unei stări de fapt fiind inadmisibilă . Formulat în acest mod, primul capăt al cererii tinde de fapt ca instanța să constate că, contractul încheiat între părți are doar dobânda din primul an de creditare, ceea ce instanța nu poate constata fără a încălca caracterul consensual al contractului, orice modificare provenită din partea unui terț reprezentând o imixtiune nepermisă de lege în raporturile dintre cocontractanți.
Reținând pe de o parte că părțile trebuie să convină, fie încheierea unor acte adiționale în care se reformulează clauza privind dobânda contractului în discuție, fie să rezilieze contractul, instanța reține că nu se poate substitui voinței părților și pe cale de consecință nu poate stabili dobânda aplicabilă Contractul de credit nr. RM_/14.02.2008 nici măcar indirect , cum se solicită în cauza de față. Reclamanții nu au precizat în primul capăt al cererii că solicită a se stabili o anumită dobândă, cerere care ar fi apărut de la prima vedere ca inadmisibilă, ci au încercat ,ca pe calea constatării unei situații de fapt, să modifice dobânda contractului în sensul ca instanța să stabilească indirect, prin constatarea ineficienței juridice a clauzei constatată ca fiind abuzivă și înlăturată din contract, că dobânda pe întreaga perioadă de derulare a contractului este de 3,9 %, adică dobânda din primul an de creditare, ceea ce înseamnă o modificare a contractului prin intermediul instanței, care nu se poate substitui voinței părților.
În cauză nu s-a solicitat ca pârâta să fie obligată să modifice contractul de credit prin negociere și stabilirea prin acte adiționale a dobânzii variabile aplicabilă creditului în funcție de indicatori de referință cuantificabili public, obiectiv si precis, respectiv EURIBOR la cere să se adauge marja fixă a băncii negociată de părți astfel încât dobânda sa se poată modifica în funcție de creșterea sau scăderea acestor indicatori si independent de voința băncii, cu precizarea periodicității si a condițiilor in care survine modificarea ratei dobânzii, atât in sensul majorării, cat si in cel al reducerii acesteia, ci s-a apreciat de reclamanți că s-ar aplica contractului dobânda din primul an, în condițiile în care prin Sentința civilă nr._/15.12.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2009 nu s-a făcut nicio referire cu privire la dobânda contractului și nici nu s-a stabilit că dobânda din primul an s-ar aplica întregii perioade de creditare.
Ca atare, instanța reține că primul capăt al cererii este inadmisibil prin prisma faptului că se solicită constatarea unei stări de fapt.
Capetele doi și trei sunt subsidiare primului capăt și vor fi respinse pentru următoarele:
În ceea ce privește capătul doi al cererii, reclamanții solicită să fie obligată pârâta să recalculeze dobânda achitată în baza clauzei menționate – adică clauza din art. 4.3 – care, în opinia reclamanților nu mai poate produce niciun efect și să deducă dobânda achitată în plus din ratele imediat următoare, adică – altfel spus astfel cum reiese din motivele cererii de față - să o oblige instanța pe pârâtă să calculeze dobânda contractului la cuantumul de 3,9 % pe an în condițiile în care părțile nu au negociat dobândă a contractului după pronunțarea sentinței civile nr._/15.12.2010 pronunțată de Judecătoria B., cerere care este de asemenea inadmisibilă și ar reprezenta un amestec al unei terț față de contract în contractul dintre părți.
Se poate observa din actele dosarului că inițiativa băncii de a încheia acte adiționale în care să se reformuleze clauza privind dobânda au eșuat, însă instanța nu se poate substitui voinței părților și nu poate stabili nici măcar indirect dobânda aplicabilă contractului astfel cum s-a reținut anterior, ci se impune ca părțile să modifice dobânda prin negociere sau să intervină legiuitorul prin acte normative cu caracter general.
Pe de altă parte, se poate observa că prin Sentința civilă nr._/15.12.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2009 s-a constatat că punctul 4.3 al art. 4 din Contractul de credit nr. RM_/14.02.2008 încheiat între părți constituie o clauză abuzivă fără a se face referire la art. 4 pct. 4.1. care cuprinde la lit. b) faptul că dobânda curentă este revizuibilă începând cu al doilea an de creditare, ori revizuirea aceasta urmează a se stabili prin acordul părților. Dispozițiile art. 4.1 nu au fost declarate abuzive, ca atare pretențiile reclamanților la o dobândă de 3,9 % pe toată durata contractului sunt neîntemeiate, fiind astfel neîntemeiat capătul doi al cererii .
Pe cale de consecință este neîntemeiat și capătul trei al cererii, care va fi respins cu mențiunea că incidente în cauză sunt dispozițiile vechiului Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului de credit.
Față de toate aceste considerente, reținând că sentința civilă nr._/15.12.2010 nu cuprinde dispoziții care să justifice pretențiile reclamanților privind modificarea dobânzii din Contractul de credit nr. RM_/14.02.2008 altfel decât prin acordul părților, contratul neputând fi modificat de către instanță nici direct și nici indirect, iar că prin promovarea prezentei cereri reclamanții tind în fapt la modificarea implicită a dobânzii contractuale și stabilirea unei valori fixă pe toată perioada de derulare a contractului prin intermediul instanței, fără indicarea vreunui temei legal în acest sens, instanța va respinge cererea ca fiind nelegală și netemeinică în totalitatea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanții L. L. R. și L. C. G. ambii domiciliați în B., ., ., jud. B. cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat Tita N. G. din B., .. 35, jud. B. în contradictoriu cu . Agenția Tractorul cu sediul în B. ,.. 8 având ca obiect “ acțiune în constatare”.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B. .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.014
Președinte Grefier
L. S. D. C.
Red./Dact. LS/ 13.10.2014
5 ex., 3 .>
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9362/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 470/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
