Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 30446/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la: 04.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D. T.
GREFIER: C. BURGUȘ
Pe rol este soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „ordonanță de plată”, formulată de creditoarea . cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C.. av. S. I., situat în București, Sergent A. C., nr. 3-5, ., . în contradictoriu cu debitoarea . sediul în B., .. 30, județul B..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.12.2014, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei deduse judecății constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.10.2014, sub dosar nr._ creditoarea ., a chemat în judecată pe debitoarea . emiterea ordonanței de plată împotriva debitoarei pentru suma de 57.141,83 lei, debit conform Contractului nr. 206/26.11.2012 și a Facturii fiscale . nr.0254/12.12.2012, împreună cu penalitățile de întârziere contractuale aferente debitului în cuantum de 1.748,54, calculate de la data scadenței plății facturii, până la data de 13.11.2015 și până la achitarea integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta, în expunerea situației de fapt, în esență, a arătat că între părțile litigante s-a încheiat Contractul de prestări servicii și livrări produse nr.206/26.11.2012 în baza căruia reclamanta s-a obligat, contracost și cu materiale proprii, să execute unele lucrări de marcaje rutiere, valoarea totală a acestor lucrării fiind echivalentul în lei al sumei de 10.153,26 euro (exclusiv TVA). Creditoarea și-a executat obligația asumată prin contract, lucrările fiind recepționate de debitoare fără obiecțiuni, potrivit celor consemnate în Procesele verbale de predare-primire din 30.11.2012, respectiv 05.12.2012, factura emisă (. nr. 0254/12.12.2012, fiind acceptată, dar neonorată la plată. În contractul încheiat a fost inserată o clauză penală în favoarea creditorului.
Față de faptul că debitoarea, beneficiar al serviciului prestat, nu a efectuat plata, nu a indicat motivul refuzului plății, nu a răspuns nici somației comunicate prin intermediul executorului judecătoresc, s-a promovat prezenta acțiune.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1.013 NCPC.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei potrivit art. 6 alin.(2) din OUG 80/2013.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare potrivit art. 1.018 alin. 3 NCPC solicitând respingerea cererii ca neântemeiate. Debitoarea arată că creditoarea a executat lucrările l-a care s-a obligat, numai că în perioada termenului de garanție, de 6 luni, datorită faptului că acestea nu au corespuns din punct de vedere calitativ, s-a solicitat refacerea acestor marcaje, lucrări care au primit un nou termen de garanție . La data de 25.06.2013, înăuntr-ul acestui de-al doilea termen s-a solicitat din nou refacerea marcajelor, iar procesul verbal întocmit de creditoare nu a fost însușit de debitoare. Se arată că i-au fost comunicate nouă notificări pentru efectuarea plății sumelor consemnate în factura fiscală 0245/12.12.2012 ( marcaje rutiere 8.234,30 lei, și 48.907,50 lei pentru indicatoare rutiere). Datorită faptului că procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor nu au fost însușite potrivit prevederilor art. 3.1 și 3.7 din contract, creditoarea nu poate activa clauza penală privind dreptul de a percepe penalități.
În cursul judecății, s-a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile cauzei s-a încheiat Contractul de prestări servicii și livrări produse nr.206/26.11.2012. Potrivit clauzelor cuprinse în această convenție ( art. 2.1) creditoarea, în calitate de prestator s-a obligat a executa, cu materiale proprii, lucrări de marcaje rutiere cu vopsea convențională de culoare albă și microbile reflectorizante, potrivit comenzilor debitoarei, beneficiar, și a planurilor puse la dispoziție de acesta.
În cap.IV – Valoarea contractului și modalitați de plată, părțile au convenit ca lucrările să se execute la prețul stabilit anterior, reflectat în oferta de preț lansată de prestator și anume: -marcajele rutiere la prețul de 4,5 euro/m pătrat, fără TVA, iar produsele livrate (indicatoare rutiere ( specificate în Anexa 1 la contract) se plătesc la prețul din ofertă înaintată beneficiarului anterior încheierii acestui contract, plata facturii urmând a fi făcută în termen de 30 de zile de la facturare, aceasta urmând a fi emisă de către prestator în baza procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de beneficiar, la curs BNR ron/euro din data emiterii .
În privința modalității convenite de părți privind recepția lucrărilor efectuate, instanța reține că la terminarea lucrărilor trebuia încheiat un proces verbal de recepție, iar semnarea acestuia fără obiecțiuni din partea beneficiarului atesta finalizarea lucrărilor li preluarea lor, prestatorul oferind un termen de garanție al lucrărilor efectuate de 6 luni, beneficiarul rezervându-și dreptul de a nu semna acest proces în cazul în care va constata calitatea defectuoasă de executare a acestor lucrări, plata lucrărilor necorespunzătoare urmând a fi făcută numai după remedierea lor de către prestator.
Instanța reține că contractul în discuție viza două operațiuni de execuție din partea prestatorului, și anume: livrarea, montarea indicatoarelor rutiere în sortimentul, cantitatea și la prețurile cuprinse în Anexa 1 ( fila 15), iar cel de-al doilea serviciu viza executarea de marcaje rutiere . Diferendul ivit între părți vizând acest ultim serviciu.
Prestatorul și-a executat obligațiile asumate, la data de 30.11.2012 fiind emis procesul –verbal de predare primire ( fila 16 dosar) și emisă factura fiscală . nr. 0254/12.12.2012, termenul de garanție a acestor lucrări fiind de 6 luni ( respectiv noiembrie 2012 – mai 2013). Înăuntr-ul acestui termen, beneficiarul lucrării, prin adresa nr. 4987/09.04.2013, solicită prestatorului refacerea marcajelor, remedierea deficiențelor calitative (f.19). P. adresa 401/03.04.2013, prestatorul răspunde favorabil solicitărilor beneficiarului, arătându-și disponibilitatea și acordul de a remedia lucrările privind marcajele rutiere defectuos executate calitativ, solicitându-i beneficiarului de a face plata sumelor cuprinse în factura emisă.
Concret, prestatorul a remediat aceste lucrări, la data de 24.04.2013 încheindu-se procesul verbal de recepție (fila 21), beneficiarul, prin delegatul său, M. G., însușindu-și calitatea lucrărilor. Este adevărat că acest înscris poartă doar ștampila societății debitoare, dar lipsa efectivă a semnăturii delegatului său nu poate fi reținută de instanța ca reprezentând un refuz sau neânsușirea actului, aceasta deoarece, pe de o parte ștampila reprezintă un atribut de identificare a comerciantului, aplicarea acestuia pe un document echivalând până la proba contrară că s-a făcut de către persoana împuternicită a o întrebuința, iar pe de altă parte debitoarea – beneficiar prin adresa nr. 5033/25.04.2013 (fila 22 dosar) recunoaște implicit recepția acestor lucrări.
Debitoarea, arată că la data de 25.06.2013, a transmis creditorului adresa cu nr. 5132 prin care solicita refacerea marcajelor efectuate în C., aferente Contractului nr. 2006/26.11.2012.
Nu s-a făcut dovada remiterii efective a acestui document către prestator și nici revenirea cu alte adrese în sensul celor solicitate în intervalul cuprins de la acea dată și până la promovarea cererii de ordonanță președințială și formularea întâmpinării, instanța putând considera documentul în discuție ca lipsit de relevanță probatorie, creditoarea însăși negând primirea acestei adrese.
Instanța, în baza probelor administrate a concluzionat că creditorul, după remedierea lucrărilor și încheierea procesului-verbal de recepție din 24.04.2013 și-a executat obligațiile asumate prin contract, iar debitorul nu și-a executat obligația de plată a contravalorii serviciului de care a beneficiat, plata sumelor cuprinse în factura emisă de prestator trebuind a fi realizată, singura excepție îngăduită și convenită de părți fiind cea care a fost stipulată la pct. 3.5 teza finală din contract si viza numai contravaloarea lucrărilor necorespunzătoare, urmând ca plata acestor lucrări să fie făcută numai după remedierea lor de către prestator.
Instanța a reținut că potrivit celor înscrise în factură valoarea indicatoarelor rutiere este de 8.689,86 Euro iar cea a marcajelor era de 1,463,40 euro (total 10.153,26 euro fără TVA). În privința serviciului prestat și care a vizat livrarea-montarea indicatoarelor rutiere speța nu comportă discuții.
Instanța a reținut că lucrările privind efectuare de marcaje rutiere cu vopsea convențională de culoare albă și microbile reflectorizante trebuiau executate pe baza comenzilor beneficiarului, iar aceste comenzi nu au fost depuse. Există însă presupunerea logică că marcajele au fost executate în locurile marcate în planurile puse la dispoziție, neputându-se însă a stabili la care dintre aceste lucrări se referă ultima solicitare emisă de debitoare (respectiv cea din data de 25.06.2013), îndoiala profitându-i acesteia, dar nu în privința obligației de plată a prețului acestor lucrări, ci doar în privința dreptului prestatorului de a percepe penalități de 0,01%, și deci dreptul acestuia de a activa clauza penală.
Conform art.1270 al 1 NCC - contractual valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Totodată, reține și incidența prevederilor art. 1013 alin.1 NCPC, față de faptul că în cauză creditoarea deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă constând în obligația de plată în cuantumul solicitat prin acțiune, a serviciului prestat, consemnat în creanță izvorâtă din Contractul de prestări servicii și livrări produse nr.206/26.11.2012, astfel cum este materializată în înscrisul factură fiscală . nr. 0254/12.12.2012.
Reglementarea acestei proceduri speciale, a fost determinată de necesitatea facilitării recuperării creanțelor ce nu sunt susceptibile de a fi contestate sub aspectul existenței și al cuantumului, păstrând însă debitorului posibilitatea de a discuta temeinicia pretențiilor creditorului.
Potrivit art.1021 al 1 NCPC, în cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditoarei sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată, sens în care în privința capătului de cerere care vizează capătul principal, instanța îl consideră întemeiat.
Datorită aspectelor de fapt reținute, a modului în care este stipulată clauza penală în favoarea creditorului, a condițiilor în care acesta poate uza de prevederile clauzei penale cuprinse în art. 4.5. din contract instanța reține că pretenția în discuție nu poate fi primită și analizată pe calea ordonanței de plată, pe de o parte clarificarea acestui aspect necesitând administrarea unui probatoriu mai amplu decât cel îngăduit de procedura specială, iar pe de altă parte, din probele administrate instanța a rezultat că întârzierea la plată s-a datorat înseși culpei prestatorului, care și-a recunoscut-o implicit, dar numai cu privire la prima sesizare privitoare la remedierea deficiențelor lucrărilor executate; motiv pentru care acest capăt de cerere urmează a fi respins.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța față de soluția dată, reținând culpa procesuală a debitoarei, apreciază că creditoarea este îndreptățită a solicita aceste cheltuieli, care vor fi acordate însă în limita pretențiilor admise, iar onorariul cuvenit avocatului urmează a fi redus, potrivit prevederilor art. 451 alin.2 NCPC, urmând ca debitoarea să plătească creditoarei suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( 200 lei taxa judiciară de timbru și 1.000 lei onorariu avocat, redus în limita pretențiilor admise și a prevederilor art.451 alin.1 cu raportare la art. 453 alin.2 NCPC).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea în emiterea ordonanței de plată formulată de creditoarea ., J_, CUI RO_, cu sediul social în orașul B. . jud. Prahova și sediul procesuala ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocat S. Ioanuț din București, . nr. 3-5, ., ., împotriva debitoarei .., J_ ,CUI RO_, cu sediul social în municipiul B., .. 30, județul B., în sensul că:
Ordonă debitoarei ca, în termen de 20 de zile de la comunicarea ordonanței, să plătească creditoarei suma de 57.141,83 lei – reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de creditoare în baza Contractului de prestări servicii și livrări produse nr. 206/26.11.2012 –Anexa nr.1, consemnate în factura fiscală . nr. 0254/12.12.2012.
Respinge ca inadmisibil pe calea ordonanței de plată capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata sumei de 1.748,54 lei, cu titlu de penalități de 0,01% pe zi de întârziere aferente debitului.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( 200 lei taxa judiciară de timbru și 1.000 lei onorariu avocat, redus în limita pretențiilor admise și a prevederilor art.451 alin.1 cu raportare la art. 453 alin.2 NCPC).
Cu drept la cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Executorie potrivit art. 1.024 C.proc.civ.
Pronunțată în ședință publică azi 04.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. T. C. BURGUȘ
Red. 22.04.2015
4 ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 1454/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
