Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria BRAŞOV

Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 20108/197/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

DOSAR. NR._

SENTINȚA CIVILĂ nr._

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.10.2014

PREȘEDINTE - I. T. D.

GREFIER: D. B.

Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond ședința publică din data de 13.10.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință din respectiva zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art.260 alin.1 C.p.c. a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22.10.2014.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 16.07.2014, sub nr._, creditoarea S.C. F. S.A. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei .. prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de 4.372,93 lei, reprezentând contravaloare produse farmaceutice și la plata sumei de 6.908,07 lei, reprezentând penalități de întârziere. A mai solicitat actualizarea penalităților de întârziere de 1% pe zi din valoarea neachitată până la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.

În fapt, creditoarea a arătat că la data de 31.08.2012 a încheiat, în calitate de vânzător, cu debitoarea, în calitate de cumpărător, contractul de vânzare-cumpărare nr. 4044/31.08.2012. A menționat că potrivit art. 4.1 din contract, acesta s-a încheiat pentru perioada 27.08._12, iar în cazul în care niciuna dintre părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de termenul de expirare, durata acestuia se prelungește pe perioade succesive de 12 luni. A concluzionat că își produce în continuare efectele contractul menționat.

A învederat că și-a executat obligația de a livra produse farmaceutice, dar debitoarea nu a achitat contravaloarea, deși a fost somată.

A menționat că solicită penalități de întârziere în baza art 7.4 din contract.

A adăugat că debitoarea datorează o creanță certă, lichidă și exigibilă.

În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1013 și urm. C.proc.civ., art. 1350 C.civ..

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei conform art. 6 alin. 2 din O.U.G. 80/2013.

.

Debitorul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii și a invocat excepția necompetenței teritoriale și excepția lipsei procedurii de notificare.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii deoarece debitul principal a fost achitat. A adăugat că a solicitat încheierea unui angajament de plată, ca urmare a apariției unor probleme medicale serioase ale persoanei autorizate conform obiectului de activitate.

Totodată, debitoarea a formulat concluzii scrise prin care a arătat că inițial termenul de plată era de 120 de zile, pentru ca ulterior să fie modificat de către creditoare la 60 de zile. A adăugat că a solicitat să se facă retur la marfă, dar a fost refuzată. A susținut că penalitățile nu puteau fi calculate la o valoare reală. A mai arătat că a rămas în urmă cu plățile din motive obiective, de forță majoră, având în vedere concediul de boală al doamnei asistent șef R. V. M..

La termenul din data de 15.09.2014, creditoarea a depus o cerere scrisă prin care și-a micșorat pretențiile ca urmare a achitării de către debitoare a debitului principal. Astfel, a solicitat obligarea debitoarei doar la plata penalităților de întârziere de 6.908,07 lei.

De asemenea, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale și excepția lipsei procedurii prealabile.

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri. Au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare nr. 4044/2012, centralizatorul facturilor și modul de calcul al penalităților, facturi fiscale, somație.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, creditoarea S.C. F. S.A., în calitate de vânzător, a încheiat cu debitoarea .., în calitate de cumpărător, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea de medicamente de uz uman și orice alt produs farmaceutic aflat în portofoliu vânzătorului.

Conform art. 5.1.3, ultima teză, din contract, semnarea facturii de către reprezentantul cumpărătorului face dovada recepției mărfurilor, precum și însușirea și acceptarea la plată a acesteia. Articolul 6.2 din contract prevede că plata se face în termenul menționat pe fiecare factură în parte, în numerar sau prin virament bancar.

De asemenea, art. 7.4 stipulează că pentru orice întârziere la plată, cumpărătorul se obligă să plătească penalități de întârziere astfel: 0,5% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea neachitată pentru primele 30 de zile ce depășesc data scadentă a facturilor și 1% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea neachitată pentru ceea ce depășește 30 de zile de la data scadentă a facturilor, iar contravaloarea penalităților poate depăși valoarea la care au fost calculate.

În acest sens, instanța reține că, prin contractul părților, s-a făcut dovada existenței raporturilor juridice dintre creditoarea S.C. F. S.A. și debitoarea ...

Ulterior, în baza contractului sus-menționat, creditoarea S.C. F. S.A. a emis facturi, semnate și ștampilate de către debitoare, care nu au fost achitate până la scadență.

Debitoarea și-a îndeplinit obligația de plată a facturilor ulterior, astfel încât creditoarea a solicitat prin cerere scrisă doar penalități de întârziere.

În drept, instanța reține că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale a ordonanței de plată și reține că în conformitate cu art. 1013 C.proc.civ. prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide, exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Din ansamblul reglementării procedurii speciale a ordonanței de plată rezultă că această procedură specială este pusă la dispoziția creditorilor care au o creanță certă, lichidă și exigibilă, singurul impediment pentru a trece la executarea silită fiind lipsa titlului executoriu. Scopul procedurii speciale a ordonanței de plată a fost tocmai reglementarea unei proceduri prin care creditorii titulari ai unor asemenea creanțe să obțină un titlu executoriu fără a se analiza fondul raporturilor juridice pe calea procedurii de drept comun.

Totodată, din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura ordonanței de plată, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. În primul rând, creditoarea trebuie să dețină o creanță a cărei obligație corelativă să constea în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani. De asemenea, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, ce derivă dintr-un contract civil, iar dovada acesteia se face, în principiu, numai cu înscrisuri care să ateste drepturi și obligații privind executarea anumitor prestații.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, procedura ordonanței de plată este aplicabilă și pentru acestea, în cauza de față, fiind îndeplinite condițiile enunțate.

Cu privire la prima condiție, instanța reține că se solicită de către creditoare emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani.

Verificarea condițiilor privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea se face potrivit dispozițiilor art. 662 C.proc.civ, iar conform alin 2 al acestui articol, o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 3 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Creanța este una certă, întrucât existența sa rezultă din art. 7.4 din contractul părților, asumat de debitoare prin semnare, este lichidă, același articol stipulând că penalitățile sunt de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere din valoarea neachitată pentru primele 30 de zile ce depășesc data scadentă a facturilor și 1% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea neachitată pentru ceea ce depășește 30 de zile de la data scadentă a facturilor și exigibilă, cumpărătorul fiind de drept în întârziere.

Instanța mai reține că valoarea penalităților poate depăși valoarea la care au fost calculate, astfel cum prevede art. 7.4 din contract.

Instanța constată că s-a solicitat de către creditoare plata penalităților în cuantum de 6.908,07 lei, calculate conform până la 09.07.2014.

Având în vedere că izvorul creanței derivă din contractul de vânzare cumpărare, semnat și ștampilat de către debitoare, instanța reține că penalitățile de întârziere reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Instanța observă că debitoarea contestă creanța.

Astfel, potrivit art. 1020 alin. 1 C.proc.civ., în cazul în care debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă această contestație este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților, iar în cazul în care contestația este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului printr-o încheiere. De asemenea, alineatul al doilea al articolului invocat stipulează: dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. 1, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. Într-o atare situație, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

Cu privire la data scadenței, instanța observă că, potrivit art. 6.2 din contractul semnat și ștampilat de ambele părți, plata se face în termenul menționat pe fiecare factură în parte, astfel încât nu se va reține apărarea debitoarei.

Totodată, instanța nu va avea în vedere apărarea debitoarei care a invocat forța majoră constând în concediul medical al doamnei asistent șef R. V. M..

În acest sens, potrivit art. 1351 alin. 2 din C.proc.civ., forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil. Or, instanța apreciază că evenimentul invocat de către debitoare, concediul medical al doamnei asistent șef R. V. M., nu se încadrează în dispozițiile legale pentru a fi calificat drept situație de forță majoră care să fi împiedicat debitoarea, un profesionist, în executarea obligațiilor.

Față de aceste împrejurări, instanța urmează să admită cererea de emitere a ordonanței de plată, pentru plata sumei de 6.908,07 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la 09.07.2014.

În baza art. 1021 alin 3 C.proc.civ. instanța va stabili pentru debitoare un termen de plată de 20 zile de la data comunicării hotărârii ce conține ordonanța de a plăti suma de mai sus, apreciind că acesta este suficient față de cuantumul sumei ce urmează a fi plătită.

Totodată acest termen respectă dreptul debitoarei de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, împotriva prezentei hotărâri.

Conform art. 453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Față de aceste considerente, instanța va admite cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru achitată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

ORDONĂ:

Admite cererea de emitere a ordonanței de plată, astfel cum a fost formulată și modificată de creditoarea S.C. F. S.A., cu sediul în B., ., având nr. de înregistrare la O.R.C. J08/132/11.03.1991 și CUI_, în contradictoriu cu debitoarea .., cu sediul în Călărași, ., camera 2, având nr. de înregistrare la O.R.C. J_ și CUI_.

Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 20 zile de la comunicarea hotărârii, suma de 6.908,07 lei, reprezentând penalități de întârziere.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare, la Judecătoria B., în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

D. I. T. D. B.

Red.jud.D.I.T./ 4 ex /22.10.2014

DOSAR. NR._

ORDONĂ:

Admite cererea de emitere a ordonanței de plată, astfel cum a fost formulată și modificată de creditoarea S.C. F. S.A., în contradictoriu cu debitoarea ..

Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 20 zile de la comunicarea hotărârii, suma de 6.908,07 lei, reprezentând penalități de întârziere.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare, la Judecătoria B., în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2014.

PREȘEDINTE

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria BRAŞOV