Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 9988/2014. Judecătoria BRAŞOV

Sentința nr. 9988/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 8888/197/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

Dosar civil nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.9988

Ședința publică din data de 09.09.2014

PREȘEDINTE: E. B. - judecător

GREFIER: D. I.

Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 02.09.2014, când văzând cererea creditoarei de soluționare a cauzei în lipsă, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispozițiilor art.396 alin.1 N.C.p.c., a amânat pronunțarea pentru data de azi, 09.09.2014.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.

JUDECĂTORIA

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 28.03.2014 sub nr._, creditoarea S.C. „E. F.” S.A. prin SUCURSALA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE B., prin reprezentant legal – director M. Denițiu în contradictoriu cu debitoarea S.C. „S.” S.R.L., prin reprezentant legal – administrator U. G. B. a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru suma de 5.494,89 lei, actualizată în raport de rata inflației, reprezentând:

- 4.553,18 lei, contravaloare chirie spațiu, potrivit facturilor anexă;

- 511,87 lei, contravaloarea utilităților pentru gaz metan;

- 38,05 lei, contravaloarea utilităților pentru apă și

- 391,86 lei, penalități de întârziere calculate până la data cererii de chemare în judecată și care să curgă în continuare până la data achitării integrale a debitelor.

Cu cheltuieli de judecată.

În expunerea de motive, creditoarea a invocat contractul de închiriere încheiat cu debitoarea sub nr.481/18.12.2012, pe temeiul căruia a asigurat spațiul dat în locațiune, cât și liniștita folosință a acestuia. Debitoarea, în schimb nu a achitat contravaloarea chiriei cuprinse în facturile anexă. Totalul acestora este de 4.553,18 lei.

Apoi, în condițiile art.5 lit.e) din contract, debitoarea avea și obligația de a achita la termen contravaloarea utilităților. În acest context, debitoarea a rămas restantă cu sumele de 511,87 lei și de 38,05 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru consumul de gaz metan și de apă.

În temeiul art.4 lit.e) din contract au fost calculate penalități de întârziere în valoare de 391,86 lei.

Invocând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței sale, creditoarea a solicitat instanței să emită ordonanța de plată.

În drept au fost invocate dispozițiile art.1013-art.1024 N.C.p.c., creditoarea solicitând și judecarea cauzei în lipsă.

Cererea este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art.6 alin. 2 din O.U.G.nr.80/2013 (fila 3 dosar).

Debitoarea nu s-a apărat în cursul procedurii și nu a depus la dosar întâmpinare în condițiile art.1018 alin.3 N.C.p.c. Procedura cu această parte s-a realizat la termenul de fond prin publicitate, potrivit art.167 alin.2-4 N.C.p.c.

Sub aspect probatoriu, creditoarea a depus la dosar înscrisuri corespunzător filelor 7-15,30-39 și 75-76.

Instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Corespunzător filelor 10-14 dosar, între creditoare, în calitate de proprietar și debitoare, în calitate de chiriaș, s-a încheiat la data de 18.12.2012 contractul de închiriere nr.R481, privind spațiul situat în B., ..45A, jud. B., în suprafață utilă de 30 mp, având destinația de activități birou.

Convenția a fost încheiată până la 31.12.2013, cu posibilitate de prelungire prin acordul ambelor părți, exprimat în cuprinsul unui act adițional.

Obligațiile de plată ale chiriașului au fost prevăzute la art.5 lit.b) și e) din contract, privind plata chiriei și a utilităților consumate pentru folosința spațiului închiriat.

Cuantumul chiriei a fost prevăzut la art.4 lit.b), fiind de 6 euro/mp, cu scadența în termen de 15 zile de la data emiterii facturii.

Pentru neplata la termen a chiriei, s-a prevăzut la art.4 lit.e) din contract o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței (exclusiv ziua în care este scadentă).

În temeiul acestei convenții au fost emise în intervalul 03.01._13 facturile de la filele 16-19 dosar cuprinzând chiria datorată de partea debitoare, cât și facturile pentru utilitățile de apă și gaz aferente lunilor februarie și martie 2013, respectiv pentru refacturare apă din 12.04.2013 (filele 20-24 dosar).

Apoi, la 10.04.2013, creditoarea întocmește notificarea asupra rezilierii contractului de închiriere începând cu data de 16.04.2013.

Întrucât debitoarea a rămas în continuare în pasivitate, creditoarea a emis notificarea de la filele 9 și 39 dosar, pe care a expediat-o către debitoare la ultimul sediu cunoscut cu confirmare de primire (filele 33-36 dosar).

Debitoarea nu a confirmat primirea, notificarea fiindu-i restituită creditoarei cu mențiunea „avizat- reavizat, expirat termenul de păstrare” (fila 34 dosar).

Cu toate acestea, notificarea prezintă o semnătură de primire, cât și mențiunile că se recunoaște chiria restantă până la data de 18.04.2013, fiind însă contestate utilitățile sub justificarea că debitoarea nu a funcționat în spațiul închiriat (filele 9 și 39 dosar).

Întrucât în urma acestei somații debitoarea nu s-a conformat, creditoarea a solicitat instanței să emită ordonanța de plată în condițiile art.1013 și urm. N.C.p.c.

Debitoarea nu s-a apărat și nici nu a făcut dovada vreunei plăți în contul creanței.

În aceste condiții, urmând a dispune asupra cererii creditoarei, instanța reține că, potrivit art.1013 alin.1 N.C.p.c., procedura ordonanței de plată se aplică „creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.

Astfel, o primă condiție de admisibilitate este aceea potrivit căreia creanța trebuie să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiție este dată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar a treia este reprezentată de existența unui contract civil constatat printr-un înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Cu privire la prima condiție, instanța reține că partea creditoare a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru sume de bani ce reprezintă obligații stabilite contractual în sarcina debitoarei.

Caracterul cert, lichid și exigibil al unei creanțe este prevăzut la art.662 alin.1 – alin.4 N.C.p.c.

Față de dispozițiile art.662 alin.2 N.C.p.c., instanța reține că o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însuși titlul executoriu indicat de creditor. Deși legiuitorul utilizează noțiunea de titlu executoriu, trebuie considerat că din punct de vedere practic, sfera izvoarelor creanțelor certe o depășește pe cea a titlurilor executorii. Instanța are în vedere că regula în materia ordonanței de plată este tocmai lipsa titlului executoriu. Creditorii formulează asemenea cereri tocmai în scopul obținerii unui titlu executoriu, căci în măsura în care ar dispune ab initio de un titlu executoriu, atunci nu ar mai justifica vreun interes pentru a promova o atare cerere. Apoi, procedura specială a ordonanței de plată ar deveni inutilă, întrucât creditorul care deține un titlu executoriu este îndreptățit să înceapă direct executarea silită asupra bunurilor debitorului. Consecința interpretării extensive a dispozițiilor mai sus menționate ar fi respingerea cererilor de emitere a unei ordonanțe de plată ca inadmisibile sau ca fiind lipsite de interes. Având în vedere că această interpretare ar conduce la o restrângere a drepturilor subiective civile ale părților, dispozițiile art.662 alin.2 N.C.p.c. trebuie supuse unor interpretări și aplicări stricte. P. urmare, instanța consideră că dispozițiile menționate (fiind reglementate în Cartea a V a – Despre executare silită) sunt aplicabile doar în materia executării silite.

Certitudinea creanței vizează caracterul acesteia de a rezulta direct din actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.

În cauză, creanța creditoarei este certă, ea rezultând din contractul de închiriere, semnat de ambele părți.

Instanța reține în sensul certitudinii creanței și prevederile art.1018 alin.3 N.C.p.c., considerând nedepunerea întâmpinării de către debitoare ca o recunoaștere a pretențiilor celeilalte părți.

Creanța este lichidăîn sensul dispozițiilor art.662 alin.3 N.C.p.c., obiectul său fiind determinat prin facturile emise pentru chiria aferentă intervalului 17.12.2012-martie 2013 (filele 16-18 dosar), cât și prin facturile privitoare la utilități, facturi aflate la filele 20-24 dosar. Totalul acestora este de 4.081,71 lei.

În schimb, instanța va înlătura factura aferentă chiriei pentru luna aprilie 2013 de la fila 19 dosar, în valoare de 1.021,39 lei, reținând notificarea pentru reziliere a contractului de închiriere începând cu data de 16.04.2013. Așa fiind, rezultă că pentru luna aprilie 2013, creditoarea este îndreptățită doar la contravaloarea chiriei calculate până la data rezilierii și nu la chiria pentru întreaga lună. Cum la dosar nu s-a depus o atare factură și întrucât în raport de clauzele contractuale, instanța nu are elemente de determinare a cuantumului chiriei până la data de 15.04.2013, nu va cuprinde suma de 1.021,39 lei în debitul principal de plată.

În ceea ce privește caracterul exigibil al creanței, instanța reține că și această condiție este îndeplinită, părțile stabilind la art.4 lit.c) și la art.5 lit.e), termenele și condițiile de plată.

În raport de prevederea art.6 alin.2 din N.C.C. și de art.102 alin.1 din L.nr.71/2011, legea aplicabilă este cea reglementată de Noul Cod Civil, intrat în vigoare la data de 01.10.2011, având în vedere că părțile au încheiat contractul după această dată.

Potrivit art.1270 alin.1 N.C.C., „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art.1548 N.C.C. „culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.”

Or, față de actele dosarului instanța constată că debitoarea nu a făcut dovada că a plătit debitul restant.

Funcție de cele astfel reținute, sub aspectul condițiilor de admisibilitate, instanța constată că debitul principal solicitat de creditoare, îndeplinește în parte exigențele art.1013 alin.1 N.C.p.c.

Asupra penalităților de întârziere, instanța reține că la clauza art.4 lit.e din contract s-a prevăzut o penalitate de 0,2% pentru fiecare zi, penalitate aplicabilă numai chiriei restante, începând cu data scadenței (exclusiv ziua în care este scadentă).

Față de această împrejurare, instanța va face raportarea la dispoziția art.1.017 alin.1 teza I N.C.p.c., reținând că părțile au stabilit prin contractul încheiat la 18.12.2012, nivelul penalităților de întârziere, ele fiind prevăzute numai pentru chiria restantă.

La dosar însă, creditoarea nu a depus modalitatea de calcul a sumei de 391,86 lei solicitată cu acest titlu, pentru ca instanța să aibă posibilitatea de a face verificări asupra acestei determinări.

În aceste condiții, instanța va avea în vedere la pronunțare doar criteriile de determinare a procentului de 0,2%.

Față de considerentele expuse, în temeiul art.1021 alin.2 N.C.p.c., constatând că cererea creditoarei este întemeiată în parte, instanța va emite ordonanța de plată pentru sumele menționate în dispozitivul ce urmează.

În temeiul art.1021 alin.3 N.C.p.c., termenul de plată pentru debitoare va fi de 20 zile de la comunicarea ordonanței.

Asupra actualizării creanței în raport de rata inflației, instanța mai reține și că textul art.1013 alin.1 N.C.p.c. nu cuprinde o atare posibilitate, creditoarea fiind îndreptățită să pretindă numai daune interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute în vederea recuperării sumelor, ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor de către debitor (art.1017 alin.3 N.C.p.c.). Or, actualizarea pretinsă de creditoare nu se circumscrie acestei dispoziții legale.

Cheltuielile de judecată sunt în sarcina părții căzute în pretenții, sens în care dispune art.453 alin.1 N.C.p.c. Față de această dispoziție, instanța va obliga debitoarea să-i plătească părții creditoare suma de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru dovedită prin chitanța de la fila 3 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

ORDONĂ

Admite în parte cererea formulată de creditoarea S.C. „E. F.” S.A. prin SUCURSALA DE F. A ENERGIEI ELECTRICE B., cu sediul în B., ..25, ., prin reprezentant legal – director M. Denițiu în contradictoriu cu debitoarea S.C. „S.” S.R.L., cu ultimul sediu cunoscut în B., ., cam.1 (bucătărie), jud. B., prin reprezentant legal – administrator U. G. B., citată prin publicitate și, în consecință:

Ordonă debitoarei să plătească creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 4.081,71 lei, reprezentând:

- 3.531,79 lei, contravaloarea chiriei pentru intervalul 17.12.2012-martie 2013, la care se adaugă penalitățile de întârziere de 0,2% pe zi începând cu scadența facturilor și până la data efectivă a plății;

- 511,87 lei, contravaloarea utilităților pentru gaz metan și

- 38,05 lei, contravaloarea utilităților pentru apă.

Respinge restul solicitărilor creditoarei.

Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.

Cu drept pentru ambele părți de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea în anulare se va depune la Judecătoria B..

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2014.

PREȘEDINTE GREFIER E. B. D. I.

Red./Dact. judecător E.B.

13.02.2015 – 5ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 9988/2014. Judecătoria BRAŞOV