Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 9611/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9611/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 12-08-2014 în dosarul nr. 12410/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.9611
Ședința publică din data de 12.08.2014
PREȘEDINTE: E. B. - judecător
GREFIER: D. I.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 05.08.2014, când reținând cererea creditoarei de judecare a cauzei în lipsă, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispozițiilor art.396 alin.1 N.C.p.c., a amânat pronunțarea pentru data de azi, 12.08.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 05.05.2014 sub nr._, precizată potrivit filelor 31-32 dosar, creditoarea „V. ROMÂNIA” S.A., prin reprezentant convențional – avocat F. Ovanesian în contradictoriu cu debitoarea G. F. a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru sumele de:
- 2.268,34 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise la 06.09.2012 și la 06.10.2012, reprezentând prețul serviciilor de telefonie mobilă;
- penalități convenționale de 0,5% pe zi, calculate la debitul principal începând cu data de 20.12.2012 și până la data plății efective;
- 681,81 lei, reprezentând daune convenționale datorate pentru nerespectarea duratei inițiale minime a contractului și
- 403,36 lei, cu titlu de dobândă legală penalizatoare aferentă debitului principal, calculată începând cu 31.05.2013 și până la 05.05.2014, dobândă care să curgă în continuare până la data stingerii debitului principal.
Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive, creditoarea a arătat că între părți au intervenit la 28.05.2012 și la 11.06.2012 două convenții privind prestarea serviciilor de telefonie mobilă. În contul acestor facturi au fost emise facturile în valoare totală de 2.950,15 lei.
Prețul serviciilor de telefonie mobilă a rămas neachitat de către debitoare, deși scadența a fost depășită, iar prețul serviciilor a fost însușit potrivit clauzelor cuprinse la art.4.1, art.5 și art.7 din Condițiile Generale ale contractului.
Asupra penalităților de întârziere, creditoarea a invocat prevederile art.6.1 din aceleași Condiții Generale, după cum pentru daunele convenționale au fost evocate dispozițiile art.16 raportat la art.10.
În ceea ce privește dobânda legală penalizatoare, creditoarea a făcut raportarea la dispoziția art.1489 N.C.C. coroborată cu O.G.nr.9/2000 și O.G.nr.13/2011.
Debitoarea a fost somată potrivit art.1014 N.C.p.c., însă nu a achitat debitul în termenul de 15 zile.
Față de neefectuarea plății, creditoarea a solicitat instanței să emită ordonanța de plată în condițiile art.1013 alin.1 N.C.p.c., invocând caracterul cert și exigibil al creanței sale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1013 și urm., art.453 N.C.p.c.
Cererea este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art.6 alin. 2 din O.U.G.nr.80/2013.
Debitoarea nu s-a apărat în cursul procedurii și nu a depus la dosar întâmpinare în condițiile art.1018 alin.3 N.C.p.c.
Sub aspect probatoriu, creditoarea a depus la dosar înscrisuri corespunzător filelor 8-26 și 33-35.
Instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza convențiilor încheiate între părți la 28.05.2012 și la 11.06.2012, creditoarea a asigurat pentru debitoare servicii de telefonie mobilă în rețeaua V..
Pentru contravaloarea acestor servicii s-au emis la 06.09.2012 și 06.10.2012, facturile aflate la filele 15 și 14 dosar, facturi în contul cărora, potrivit filei 33 dosar, creditoarea a evocat debitele neachitate în valoare de 2.190,32 lei și de 78,02 lei.
Invocând depășirea scadenței stabilite pentru data de 20 ale fiecărei luni, creditoarea a solicitat și penalitățile de întârziere în procent de 0,5% pe zi, privind intervalul cuprins între data de 20.12.2012 și până la data plății efective a debitului principal.
Creditoarea a solicitat și obligarea debitoarei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate la debitul principal, cât și suma de 681,81 lei cu titlu de daune convenționale datorate pentru nerespectarea duratei inițiale minime a contractului.
Întrucât debitoarea nu a făcut plata debitului asumat contractual, creditoarea a întocmit somația avută în vederea de dispoziția art.1014 alin.1 N.C.p.c. (fila 11 dosar), comunicată către debitoare la 25.02.2014 prin scrisoare recomandată, potrivit dovezii de la fila 10 dosar.
În urma acestei somații debitoarea nu s-a conformat, iar creditoarea a solicitat instanței să emită ordonanța de plată în condițiile art.1013 și urm. N.C.p.c.
Debitoarea nu s-a apărat și nici nu a făcut dovada vreunei plăți în contul creanței.
În aceste condiții, urmând a dispune asupra cererii precizate a creditoarei, instanța reține că, potrivit art.1013 alin.1 N.C.p.c., procedura ordonanței de plată se aplică „creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
În raport de prevederea art.6 alin.2 din N.C.C. și de art.102 alin.1 din L.nr.71/2011, legea aplicabilă este cea reglementată de Noul Cod Civil, intrat în vigoare la data de 01.10.2011, având în vedere că părțile au încheiat contractul după această dată.
Astfel, o primă condiție de admisibilitate este aceea potrivit căreia creanța trebuie să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiție este dată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar a treia este reprezentată de existența unui contract civil constatat printr-un înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că societatea creditoare a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă prestate în temeiul contractului semnat la 28.05.2012. Valoarea creanței a fost indicată la suma de 2.268,34 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise la 06.09.2012 și 06.10.2012 (sumele de 2.190,32 lei și de 78,02 lei – filele 33 și 15-14 dosar).
Caracterul cert, lichid și exigibil al unei creanțe este prevăzut la art.662 alin.1 – alin.4 N.C.p.c.
Față de dispozițiile art.662 alin.2 N.C.p.c., instanța reține că o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însuși titlul executoriu indicat de creditor. Deși legiuitorul utilizează noțiunea de titlu executoriu, trebuie considerat că din punct de vedere practic, sfera izvoarelor creanțelor certe o depășește pe cea a titlurilor executorii. Instanța are în vedere că regula în materia ordonanței de plată este tocmai lipsa titlului executoriu. Creditorii formulează asemenea cereri tocmai în scopul obținerii unui titlu executoriu, căci în măsura în care ar dispune ab initio de un titlu executoriu, atunci nu ar mai justifica vreun interes pentru a promova o atare cerere. Apoi, procedura specială a ordonanței de plată ar deveni inutilă, întrucât creditorul care deține un titlu executoriu este îndreptățit să înceapă direct executarea silită asupra bunurilor debitorului. Consecința interpretării extensive a dispozițiilor mai sus menționate ar fi respingerea cererilor de emitere a unei ordonanțe de plată ca inadmisibile sau ca fiind lipsite de interes. Având în vedere că această interpretare ar conduce la o restrângere a drepturilor subiective civile ale părților, dispozițiile art.662 alin.2 N.C.p.c. trebuie supuse unor interpretări și aplicări stricte. Prin urmare, instanța consideră că dispozițiile menționate (fiind reglementate în Cartea a V a – Despre executare silită) sunt aplicabile doar în materia executării silite.
Certitudinea creanței vizează caracterul acesteia de a rezulta direct din actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța principală pretinsă de creditoare este certă, ea rezultând din contractul intervenit la 28.05.2012, semnat de ambele părți.
Instanța reține în sensul certitudinii creanței și prevederile art.1018 alin.3 N.C.p.c., considerând nedepunerea întâmpinării de către debitoare ca o recunoaștere a pretențiilor celeilalte părți.
Creanța este lichidăîn sensul dispozițiilor art.662 alin.3 N.C.p.c., întrucât obiectul său este determinat, corespunzător facturilor emise la 06.09.2012 și la 06.10.2012, facturi în contul cărora creditoarea a invocat debitele în valoare de 2.190,32 lei și de 78,02 lei.
În ceea ce privește caracterul exigibil al creanței, instanța reține că și această condiție este îndeplinită, părțile stabilind la art.4 din Condițiile Contractuale principale – partea a II a că termenul de plată este la 14 zile de la data emiterii facturii. În cuprinsul celor două facturi a fost indicată data scadenței ca fiind 20.09.2012 și 20.10.2012. Față de data introducerii cererii, instanța constată că aceste termene au fost depășite.
Potrivit art.1270 alin.1 N.C.C., „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art.1548 N.C.C. „culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.”
Or, față de actele dosarului instanța constată că debitoarea nu a făcut dovada că a plătit debitul principal în valoare de 2.268,34 lei.
Funcție de cele astfel reținute, sub aspectul condițiilor de admisibilitate, instanța constată că debitul principal solicitat de către creditoare, îndeplinește exigențele art.1013 alin.1 N.C.p.c.
Asupra penalităților de întârziere în procent de 0,5% calculate la debitul principal începând cu data de 20.12.2012 și până la data plății efective, instanța reține că potrivit art.6.1 din Termenii și Condițiile Generale, anexă la contract, părțile au stabilit procentul de 0,5%. În continuare s-a prevăzut că totalul penalităților de întârziere poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Față de această împrejurare, instanța va face raportarea la dispoziția art.1.017 alin.1 teza I N.C.p.c., rezultând că părțile au stabilit prin convenție nivelul penalităților de întârziere.
Totodată, penalitățile de întârziere reprezintă o obligație accesorie celei principale, clauza asupra lor fiind însușită de către debitoare prin semnarea contractului.
Relativ la dobânda legală penalizatoare solicitată de creditoare în cuantum precizat de 403,36 lei (fila 31 dosar), instanța va avea în vedere împrejurarea că părțile au convenit contractual asupra penalităților de întârziere.
Într-o atare situație, cu titlu de principiu, creditoarea nu poate obține de la debitoare atât penalitățile de întârziere, cât și dobânzile, întrucât în esență penalitățile sunt daune interese pentru întârziere, anticipat evaluate prin convenția părților. Rezultă că, fiind tot daune interese de întârziere, ca și dobânzile, ele nu se pot cumula întrucât s-ar realiza o dublă reparație pentru aceeași abatere de la prevederile contractului.
Față de aceste împrejurări, instanța va respinge petitul patru al cererii creditoarei.
Asupra petitului trei privitor la daunele convenționale în valoare de 681,81 lei, solicitate pentru nerespectarea duratei inițiale minime a contractului prevăzute la art.16 din Termenii și Condițiile Generale, anexă la contract, instanța constată că la dosar nu există dovezi asupra vreunei solicitări provenind de la debitoare (în calitate de client) pentru încetarea contractului.
Nu mai puțin, potrivit art.10.3-10.5 din Termenii și Condițiile Generale, doar în cazul în care clientul solicită încetarea contractului înainte de perioada minimă, prestatorul de servicii de telefonie este îndreptățit a percepe taxele de reziliere acolo prevăzute – fila 25 dosar.
În cauză, creditoarea a invocat culpa debitoarei ca urmare a neplății a două facturi aferente serviciilor de telefonie mobilă prestate.
În aceste condiții, rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nu poate interveni la inițiativa debitoarei, ca și parte aflată în culpă prin neîndeplinirea obligației de plată a facturilor aferente serviciilor de telefonie mobilă.
Apoi, terminologia folosită la clauzele art.10.3-10.5 din Termenii și Condițiile Generale, anexă la contractul intervenit între părți este inadecvată din punct de vedere juridic în raport de cauza rezilierii.
Astfel, este de notorietate că partea care nu-și îndeplinește obligația asumată contractual nu poate solicita rezoluțiunea/rezilierea convenției.
Rezilierea contractului pentru acest motiv putea fi invocată numai de către furnizorul serviciilor de telefonie mobilă și nicidecum de către partea debitoare, astfel cum atestă art.9.2 din Termenii și Condițiile Generale, anexă la contract (fila 25 dosar).
D. urmare, instanța apreciază că partea creditoare nu are o creanță certă lichidă și exigibilă în sensul prevăzut de art.1013 alin.1 N.C.p.c., sens în care va respinge pretenția aferentă petitului trei al cererii.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art.1021 alin.2 N.C.p.c., constatând că cererea creditoarei este întemeiată în parte, instanța va emite ordonanța de plată asupra sumei de 2.268,34 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise la 06.09.2012 și la 06.10.2012, reprezentând prețul serviciilor de telefonie mobilă, la care se adaugă penalitățile convenționale de 0,5% pe zi, calculate la debitul principal începând cu data de 20.12.2012 și până la data plății efective.
În temeiul art.1021 alin.3 N.C.p.c., termenul de plată pentru debitoare va fi de 20 zile de la comunicarea ordonanței.
Cheltuielile de judecată sunt în sarcina părții căzute în pretenții, sens în care dispune art.453 alin.1 N.C.p.c. Față de această dispoziție, instanța va obliga debitoarea să-i plătească părții creditoare suma de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ
Admite în parte cererea formulată și precizată de creditoarea „V. ROMÂNIA” S.A., cu sediul procesual ales în C., .-84, jud. C., prin reprezentant convențional – avocat F. Ovanesian în contradictoriu cu debitoarea G. F., domiciliată în ., ., ., . și, în consecință:
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 2.268,34 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise la 06.09.2012 și la 06.10.2012, reprezentând prețul serviciilor de telefonie mobilă, la care se adaugă penalitățile convenționale de 0,5% pe zi, calculate la debitul mai sus arătat începând cu data de 20.12.2012 și până la data plății efective a debitului principal.
Respinge restul pretențiilor creditoarei.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
Cu drept pentru ambele părți de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea în anulare se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.08.2014.
PREȘEDINTE GREFIER E. B. D. I.
Red./Dact. judecător E.B.
17.11.2014 – 4ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
