Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 609/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 609/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 15808/197/2013
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3062
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 609
Ședința publică din: 27.01.2014
PREȘEDINTE – A. A.
GREFIER – D. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe creditorul S.C. K. G. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul Dîmboianu T. având ca obiect „Ordonanță de plată”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2014, iar apoi la data de 27.01.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2013, sub nr. de mai sus, creditorul S.C. K. G. S.R.L., a chemat în judecată pe debitorul Dîmboianu T. pentru ca instanța să emită o ordonanță de plată împotriva debitorului pentru suma de 4.544,74 lei reprezentând debit restant.
În motivarea cererii, creditorul a arătat, în esență, că între părți s-au desfășurat raporturi civile, debitorul beneficiind de serviciile de reparații auto prestate de către creditor, fără a mai achita factura emisă de acesta. În consecință, creditorul a apreciat că deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1.013 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată conform chitanței aflate la fila 22 din dosar.
B. Apărări
La data de 23.09.2013, debitorul a depus întâmpinare (f. 24) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind îndreptate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. În susținerea excepției, debitorul a arătat că asigurătorul este cel care trebuie să fie obligat la plata serviciilor de reparații auto.
În subsidiar, debitorul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din aceeași zi, instanța a pronunțat decăderea debitorului din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică. Cu această ocazie, instanța a considerat că în lumina dispozițiilor art. 183 din Codul de procedură civilă, nu sunt considerate ca fiind depuse în termen actele depuse prin fax, întrucât faxul nu este menționat de dispozițiile acestui articol. Aceasta rezultă și din coroborarea sistematică a dispozițiilor art. 183 cu cele ale art. 149 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Însă, în temeiul dispozițiilor art. 263 din Codul de procedură civilă, debitorul și-a exercitat dreptul de a se apăra în fața instanței.
C. Probe
La termenul din data de 13.01.2014, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, conform dispozițiilor art. 255 din codul de procedură civilă și conform dispozițiilor art. 1.020 din Codul de procedură civilă.
La dosarul cauzei au fost depuse factura fiscală (f. 12) și dosarul de daună (f. 53-89).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
II. ÎN FAPT
Urmare a avarierii ușoare a autovehicului proprietatea sa (f.7), debitorul a apelat la serviciile creditorului pentru a efectua reparațiile necesare. Între părți s-au desfășurat raporturi civile, debitorul beneficiind de serviciile de reparații auto prestate de către creditor. Creditorul a emis factura de la fila 12. Instanța reține că debitul nu a fost achitat.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ceea ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în Monitorul Oficial din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013. Pe cale de consecință, în speță sunt aplicabile prevederile art. 1.013 din Codul de procedură civilă și următoarele.
În ceea ce privește legea aplicabilă fondului litigiului, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul civil coroborate cu dispozițiile art. 102 din legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Codului civil, contractul este supus legii în vigoare la data încheierii sale în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Având în vedere că încheierea contractului a avut loc după . Codului civil din anul 2009, instanța reține că vor fi aplicabile dispozițiile Codului civil 2009 (Noul Cod Civil).
B. Soluția instanței
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de către debitor prin întâmpinare, instanța constată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că debitorul a solicitat creditorului să efectueze reparații la autoturismul proprietatea sa. Prin urmare, părți în raportul juridic dedus judecății sunt creditorul și debitorul.
Mai mult, instanța constată că nu există nicio dispoziție legală sau regulamentară, care să consacre caracterul obligatoriu al tragerii la răspundere a asigurătorului, respectiv caracterul subsidiar al tragerii la răspundere a asiguratului. Prin urmare, instanța consideră că debitorul are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății.
În consecință, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de debitor prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește acțiunea formulată de creditor, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1.013 din Codul de procedură civilă, procedura ordonanței de plată se aplică în ce privește creanțele certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă din contracte civile.
O primă condiție de admisibilitate este aceea potrivit căreia creanța trebuie să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiție este dată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar a treia este reprezentată de existența unui contract civil constatat printr-un înscris însușit de părți.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că prin cererea sa, creditorul a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate. Față de dispozițiile art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța reține că o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însuși titlul executoriu indicat de creditor. Deși legiuitorul utilizează noțiunea de titlu executoriu, trebuie considerat că din punct de vedere practic, sfera izvoarelor creanțelor certe o depășește pe cea a titlurilor executorii. Instanța are în vedere că regula în materia ordonanței de plată este lipsa titlului executoriu. Creditorii formulează asemenea cereri tocmai în scopul obținerii de titluri executorii. În măsura în care creditorii ar dispune ab initio de titluri executorii, atunci aceștia nu ar mai avea interes pentru a promova cereri de emitere a ordonanței de plată. Totodată, procedura specială a ordonanței de plată ar deveni inutilă, întrucât creditorul care are titlu executoriu este îndreptățit să înceapă direct executarea silită asupra bunurilor debitorului. Consecința interpretării extensive a dispozițiilor sus-menționate este respingerea cererilor de emitere a unei ordonanțe de plată ca inadmisibile sau ca lipsite de interes. Având în vedere că aceasta conduce la o restrângere a drepturilor subiective civile ale părților, atunci dispozițiile art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă trebuie supuse unor interpretări și aplicări stricte. Prin urmare, instanța consideră că dispozițiile menționate (fiind reglementate în Cartea a V-a. Despre executare silită) sunt aplicabile doar în materia executării silite.
Certitudinea creanței vizează caracterul acesteia de a rezulta direct din actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Astfel, creanța creditorului este certă, existența ei rezultând din factura nr. 110/10.10.2012 (f. 12) însușită de debitor prin semnare și ștampilare. Instanța observă că debitorul nu a contestat încheierea contractului în formă simplificată cu creditorul.
Instanța consideră că debitorul a consimțit să fie obligat față de creditor prin faptul utilizării serviciilor acestuia și prin faptul semnării facturii fiscale emise. Raporturile ulterioare dintre asigurător și asigurat sunt irelevante în prezenta cauză.
Creanța creditorului este lichidă în sensul dispozițiilor art. 662 alin. 3 din Codul de procedură civilă, întrucât obiectul său este determinat de factura fiscală depusă la dosarul cauzei.
În ce privește caracterul exigibil al creanței, instanța reține că factura fiscală emisă nu cuprinde un termen de plată. Prin urmare, debitul este imediat exigibil.
De asemenea, și cea de-a treia condiție este îndeplinită în cauză, relațiile dintre părți desfășurându-se în baza unui contract civil în formă simplificată cu prevederi clare privind obligațiile părților și care a fost însușit de acestea.
Instanța are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1.270 C.civ. contractul are putere de lege între părțile contractante. Potrivit dispozițiilor art. 1.516 din Codul civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației sale.
În considerarea celor expuse mai sus, pretenția creditorului se întemeiază pe o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 1.021 alin. 1 din C. proc. civ., instanța va emite ordonanța de plată pentru suma de 4.544,74 lei, reprezentând debit restant, stabilind totodată și termenul de plată, respectiv 30 zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Referitor la cheltuielile de judecată, în conformitate cu prevederile art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din: taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc. Cercetând actele depuse la dosarul cauzei, instanța observă înscrisurile ce atestă efectuarea unor cheltuieli de către creditor în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru (fila 22 – 150,3 lei), onorariu de avocat (f. 93 – 1.200 lei), astfel încât, reținând culpa procesuală a debitorului, va obliga pe acesta să plătească suma de 1.350,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către creditor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
ORDONĂ:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de debitor prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de creditorul S.C. K. G. S.R.L. cu sediul ales în B., ., ., înmatriculată la Oficiul Național al Registrului Comerțului sub nr. J_, având C. RO_, în contradictoriu cu debitorul Dîmboianu T., domiciliat în B., ., ..
Ordonă debitorului să plătească, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, către creditor suma de 4.544,74 lei, reprezentând debit restant.
Obligă pe debitor la plata către creditor a sumei de 1.350,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept la cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. A. C. D.
Red./Dact. A.A.
30.01.2014 –4 ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
