Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 9990/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9990/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 11642/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9990
Ședința publică din data de 09.09.2014
PREȘEDINTE: E. B. - judecător
GREFIER: D. I.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 02.09.2014, când s-a constatat lipsa părților conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispozițiilor art.396 alin.1 N.C.p.c., a amânat pronunțarea pentru data de azi, 09.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 24.04.2014 sub nr._, creditoarea S.C. „S. C.” S.R.L., prin reprezentant legal – administrator Poajgă O. în contradictoriu cu debitoarea S.C. „N. T.” S.R.L., prin reprezentant legal a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru suma de 6.846,97 lei (echivalentul a 1.548 euro), reprezentând debit principal la care se adaugă dobânda legală calculată de la scadența facturii și până la achitarea integrală a debitului principal.
Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive, creditoarea a invocat relațiile comerciale derulate între părți și în baza cărora a prestat pentru debitoare serviciile de transport solicitate prin comanda nr.176 din 19.12.2012. În urma acestora, creditoarea a emis factura fiscală nr.625 din 27.12.2012, în valoare totală de 8.226,97 lei (1860 euro). În contul acestei facturi, debitoarea a făcut o plată parțială, rezultând a fi neachitată suma de 6.846,97 lei (1.548 euro).
Întrucât debitoarea nu a făcut plata integrală la data scadentă, creditoarea învederat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Notificările creditoarei au rămas fără rezultat, deși debitoarea nu a contestat factura, procedând la achitarea ei parțială.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1013-art.1022, art.411 alin.1 pct.2, art.451-455 N.C.p.c.
Cererea este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art.6 alin. 2 din O.U.G.nr.80/2013 (fila 20 dosar).
Debitoarea nu s-a apărat în cursul procedurii și nu a depus la dosar întâmpinare în condițiile prevăzute de art.1018 alin.3 N.C.p.c.
Sub aspect probatoriu, creditoarea a depus la dosar înscrisuri corespunzător filelor 6-15 (32-35) dosar.
Instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Corespunzător filelor 12-13 (32-33) dosar, la 19.12.2012, debitoarea lansează comanda de transport nr.176, pentru un transport pe ruta România (B.) – Franța (Saint Contest și Villebarou), la prețul negociat de 1.500 euro + TVA.
Scrisoarea de transport internațional de la filele 34 și 35 dosar, atestă efectuarea transportului, iar la 27.12.2012, creditoarea, în calitate de transportator a emis factura nr.625 (_) în valoare de 1.860 euro (1.500 euro și TVA de 360 euro), în echivalent de 8.226,97 lei la un curs de 4.4231 lei/1 euro.
Despre plata prețului părțile au făcut mențiune la pct.9 al comenzii – contract de transport – fila 13 (33) dosar, iar la 20.03.2013, debitoarea achită o parte din prețul transportului, respectiv suma de 1.380 lei (chitanța . nr.0021 de la fila 10 dosar).
Întrucât diferența a rămas neachitată, creditoarea a procedat la notificarea debitoarei prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, potrivit dovezilor de la filele 6-9 dosar. În urma reavizării din 09.04.2014, somația i-a fost restituită creditoarei.
În urma acestei somații debitoarea nu s-a conformat, iar creditoarea a solicitat instanței să emită ordonanța de plată în condițiile art.1013 și urm. N.C.p.c.
Debitoarea nu s-a apărat prin întâmpinare și nici nu a făcut dovada vreunei plăți în contul creanței.
În aceste condiții, urmând a dispune asupra cererii creditoarei, instanța reține că, potrivit art.1013 alin.1 N.C.p.c., procedura ordonanței de plată se aplică „creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Astfel, prima condiție de admisibilitate este aceea potrivit căreia creanța trebuie să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiție este dată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar a treia este reprezentată de existența unui contract civil constatat printr-un înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că partea creditoare a solicitat emiterea ordonanței de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă valoarea stabilită prin contractul – comandă de transport nr.176 din 19.12.2012.
Caracterul cert, lichid și exigibil al unei creanțe este prevăzut la art.662 alin.1 – alin.4 N.C.p.c.
Față de dispozițiile art.662 alin.2 N.C.p.c., instanța reține că o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însuși titlul executoriu indicat de creditor. Deși legiuitorul utilizează noțiunea de titlu executoriu, trebuie considerat că din punct de vedere practic, sfera izvoarelor creanțelor certe o depășește pe cea a titlurilor executorii. Instanța are în vedere că regula în materia ordonanței de plată este tocmai lipsa titlului executoriu. Creditorii formulează asemenea cereri tocmai în scopul obținerii unui titlu executoriu, căci în măsura în care ar dispune ab initio de un titlu executoriu, atunci nu ar mai justifica vreun interes pentru a promova o atare cerere. Apoi, procedura specială a ordonanței de plată ar deveni inutilă, întrucât creditorul care deține un titlu executoriu este îndreptățit să înceapă direct executarea silită asupra bunurilor debitorului. Consecința interpretării extensive a dispozițiilor mai sus menționate ar fi respingerea cererilor de emitere a unei ordonanțe de plată ca inadmisibile sau ca fiind lipsite de interes. Având în vedere că această interpretare ar conduce la o restrângere a drepturilor subiective civile ale părților, dispozițiile art.662 alin.2 N.C.p.c. trebuie supuse unor interpretări și aplicări stricte. Prin urmare, instanța consideră că dispozițiile menționate (fiind reglementate în Cartea a V a – Despre executare silită) sunt aplicabile doar în materia executării silite.
Certitudinea creanței vizează caracterul acesteia de a rezulta direct din actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța creditoarei este certă, ea rezultând atât din contractul - comandă de transport, cât și din plata parțială făcută de partea debitoare la 20.03.2013.
Instanța reține în sensul certitudinii creanței și prevederile art.1018 alin.3 N.C.p.c., considerând nedepunerea întâmpinării de către debitoare ca o recunoaștere a pretențiilor celeilalte părți.
Creanța este lichidăîn sensul dispozițiilor art.662 alin.3 N.C.p.c., întrucât obiectul său este determinat prin factura . nr._ (nr.625) din 27.12.2012.
În ceea ce privește caracterul exigibil al creanței, instanța reține că și această condiție este îndeplinită, părțile stabilind la pct.9 din contractul – comandă de transport, termenii și condițiile de efectuare a plății.
În raport de prevederea art.6 alin.2 din N.C.C. și de art.102 alin.1 din L.nr.71/2011, legea aplicabilă este cea reglementată de Noul Cod Civil, intrat în vigoare la data de 01.10.2011, având în vedere că părțile au încheiat contractul după această dată, anume la 19.12.2012.
Potrivit art.1270 alin.1 N.C.C., „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art.1548 N.C.C. „culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.”
Or, față de actele dosarului instanța constată că debitoarea nu a făcut dovada că a plătit debitul restant în valoare de 6.846,97 lei (echivalentul a 1.548 euro la cursul de 4.4231 lei/1 euro).
Funcție de cele astfel reținute, sub aspectul condițiilor de admisibilitate, instanța constată că debitul principal solicitat de partea creditoare, îndeplinește exigențele art.1013 alin.1 N.C.p.c.
Pentru dobânda legală penalizatoare solicitată de partea creditoare pentru intervalul cuprins între scadența facturii și data plății efective a debitului principal, instanța constată că în cuprinsul contractului comandă de transport s-a prevăzut scadența la 15 zile de la data primirii de către debitoare a originalului facturii, a CMR, cu parafa de la fiecare descărcare și cu semnăturile de bună primire, fără rezerve, respectiv a declarației vamale de export, în original. În raport de plata parțială făcută de către debitoare la 20.03.2013, instanța apreciază că societatea de transport, creditoare în procedură și-a îndeplinit obligațiile, predând debitoarei originalul înscrisurilor mai sus menționate.
În drept, potrivit art.1017 alin.1 și alin.2 pct.1 N.C.p.c. coroborat cu art.3 alin.2 din L.nr.72/2013, rezultă că dobânda legală penalizatoare curge de la scadență până la momentul plății efective.
Valoarea dobânzii legale penalizatoare este cea prevăzută la art.3 alin.21 din O.G.nr.13/2011 republicată.
Față de considerentele mai sus expuse, în baza art.1021 alin.1 N.C.p.c., constatând că cererea creditoarei este întemeiată, instanța va emite ordonanța de plată pentru suma de 6.846,97 lei ( echivalentul a 1.548 euro la cursul de 4.4231 lei/1 euro), reprezentând diferența rămasă neachitată din factura fiscală nr.625 din 27.12.2012, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare prevăzută la art.3 alin.21 din O.G.nr.13/2011 republicată, calculată de la scadența facturii și până la achitarea integrală a debitului principal.
În temeiul art.1021 alin.3 N.C.p.c., termenul de plată pentru debitoare va fi de 15 zile de la comunicarea ordonanței.
Cheltuielile de judecată sunt în sarcina părții căzute în pretenții, sens în care dispune art.453 alin.1 N.C.p.c. Față de această dispoziție, instanța va obliga debitoarea să-i plătească părții creditoare suma de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru dovedită prin înscrisul de la fila 20 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ
Admite în parte cererea formulată de creditoarea S.C. „S. C.” S.R.L., cu sediul procesual ales în București, ..5, ., ., prin reprezentant legal – administrator Poajgă O. în contradictoriu cu debitoarea S.C. „N. T.” S.R.L., cu sediul social în B., ., ., ., prin reprezentant legal și, în consecință:
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 6.846,97 lei (echivalentul a 1.548 euro la cursul de 4.4231 lei/1 euro), reprezentând diferența rămasă neachitată din factura fiscală nr.625 din 27.12.2012, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare prevăzută la art.3 alin.21 din O.G.nr.13/2011 republicată, calculată de la scadența facturii și până la achitarea integrală a debitului principal.
Respinge solicitarea creditoarei privind emiterea ordonanței de plată pentru suma de 1 leu și dobânda legală penalizatoare calculată la aceasta.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru.
Cu drept pentru ambele părți de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea în anulare se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER E. B. D. I.
Red./Dact. judecător E.B.
17.02.2015 – 4ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5102/2014. Judecătoria BRAŞOV | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
