Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2839/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2839/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 1248/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2839
Ședința publică din: 10.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
GREFIER: D. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 03.03.2014 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 10.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, în data de 21.01.2014, creditoarea S.C. E. P.I.C.C.O. S.R.L., a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată privind creanța pe care o are asupra debitoarei S.C. L. C. S.R.L. și anume suma de_,62 lei reprezentând contravaloare mărfuri livrate și neachitate, dobânda calculată de la data de 12.12.2013 și până la data plății efective a întreg debitului restant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esență, că între părți s-au desfășurat relații profesionale, în temeiul căruia creditoarea a livrat mărfuri, emițând mai multe facturi, în valoare de_,62 lei, pe care debitoarea avea obligația să o achite, însă nu a achitat întregul debit. Datorită acestor întârzieri la plată, creditoarea a solicitat plata dobânzii legale aferente.
Creditoarea a mai arătat că a somat pe debitor să achite datoria, însă aceasta nu a înțeles să își execute obligațiile, precum și că creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au fost invocate disp. art. 1013-1024 și urm. din C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei, potrivit disp. art. 6 alin. (2) din OUG nr. 80/2013.
În ceea ce privește pe debitoare, aceasta, deși a fost legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenele de judecată.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat la solicitarea creditoarei proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse facturile emise emisă (filele 9-15), precum și dovada îndeplinirii procedurii prealabile (filele 16-18).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanțe reține următoarea situație de fapt:
După cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, între creditoare și debitoare s-au desfășurat relații profesionale în formă simplificată, având ca obiect vânzarea de produse specifice comandate de către cumpărător, urmând ca acesta din urmă să cumpere și să plătească prețul convenit la termenele și în condițiile prevăzute în facturi.
Instanța reține că în urma livrării a a acestor mărfuri, creditoarea a emis un număr de 7 facturi (filele 9-15), în valoare de_,62 lei, toate acestea fiind acceptate la plată prin semnarea lor.
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C.proc.civ. prevederile prezentului titlu (care reglementează procedura ordonanței de plată) se aplica creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Instanța constată și că debitoarea nu a formulat întâmpinare, fapt care, potrivit disp. art. 1018 alin. (3) C.proc.civ. reprezintă o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în măsura în care se poate corobora cu alte elemente prezente în cauză. Acest element îl constituie chiar semnarea pentru acceptare la plată a facturilor emise.
Așadar, instanța reține că facturile sus-menționate au valoarea unor înscrisuri însușite de debitoare conform art. 1013 alin. (1) C.proc.civ.
De asemenea creanța invocată de creditoare trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. Instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1013 C.proc.civ. în ceea ce privește creanța reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate de creditoare, având caracter cert – întrucât rezultă din facturile emise și însușite, lichid – cuantumul ei fiind determinat în cuprinsul înscrisurilor menționate și exigibil – întrucât obligația debitoarei a ajuns la scadență, aceasta întârziind la plată.
În aceste condiții, instanța are în vedere că potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între debitor și creditor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea. În speță, creditoarea a făcut așadar dovada existenței creanței prin înscrisurile mai sus arătate, în timp ce debitoarea nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată, deși conform regulilor expuse anterior și disp. art. 249 C.proc.civ., ei îi incumbă sarcina acestei probe.
Față de considerentele mai sus expuse și de disp. art. 1270 C.civ. (potrivit cărora obligațiile legal asumate au putere de lege între părțile contractante) și ținând cont de îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de disp. art. 1014 C.proc.civ., instanța apreciază că pretențiile creditoarei sunt în mod evident întemeiate.
Prin urmare, instanța va admite cererea de emitere a unei ordonanțe de plată către debitoare și va ordona ca în termen de 10 zile de la comunicare să plătească creditoarei suma de_,82 lei reprezentând contravaloare mărfuri livrate și neachitate.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța consideră că acest capăt accesoriu de cerere este întemeiat, întrucât actul juridic a fost încheiat între profesioniști, aplicându-se prin urmare, disp. OG nr. 13/2011 și instanța îl va admite, obligând debitoarea la plata acesteia de la data de 12.12.2013 și până la data achitării integrale a debitului.
Având în vedere și disp. art. 453 alin. (1) C.proc.civ., instanța constată că debitoarea se află în culpă procesuală și astfel o va obliga la plata sumei de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată de către creditoare.
Pe cale de consecință,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite cererea formulată de către creditoarea S.C. E. P.I.C.C.O. S.R.L. cu sediul în com. Glina, ., jud. Ilfov și sediul procesual ales în București, ., nr. 34, ., sect. 3 în contradictoriu cu debitoarea S.C. L. C. S.R.L., cu sediul în B., ., 66, ., ..
Ordonă debitoarei ca în termen de 10 zile de la comunicare să plătească creditoarei suma de_,62 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată și dobânda legală aferentă, calculată de la data de 12.12.2013 și până la data achitării integrale a debitului.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Cu drept de a formula cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MAGDAȘDANIELA B.
Red. /Dact. judecător A.M.
07.04.2014 – 4 ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9289/2014. Judecătoria... → |
|---|
