Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3893/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3893/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 30376/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDEȚUL B.
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3893
Ședința publică din data de 28.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte: S. V. - I.
Grefier: G. E. - A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ,,ordonanță de plată” formulată de creditoareaS.C. S. C. S.R.L., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. S. S.R.L., prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 21.03.2014, respectiv 28.03.2014, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 19.11.2013 înregistrată sub numărul de dosar_, creditoarea S.C. S. C. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. SEVICE S.R.L. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 17.446,17 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, actualizarea debitului cu rata inflației până la data plății efective, stabilirea termenului de plată la 10 zile de la emiterea ordonanței de plată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că a desfășurat împreună cu debitoarea mai multe relații comerciale materializate prin cumpărarea de către debitoare a mai multor produse. Creditoarea a mai arătat că în urma facturilor emise pe numele debitoarei, acceptate și recunoscute de către aceasta din urmă, produsele au fost livrate debitoarei prin curierat însă nu au fost achitate. Totodată creditoarea a mai arătat că a emis o somație de plată către debitoare prin intermediul executorului judecătoresc, punându-i în vedere să achite suma datorată în termen de 15 zile de la primirea somației.
Societatea creditoare a învederat că are o creanță certa, lichidă și exigibilă.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1013, art. 1021 alin. (1) și (3) C. Proc. Civ.
Reclamanta creditoare a solicitat incuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în fotocopii următoarele înscrisuri: situația centralizată a facturilor neachitate de către debitoare, confirmarea de sold din data de 11.01.2013, dovada îndeplinirii procedurii somației prealabile.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Între părți au avut loc raporturi contractuale în baza cărora creditoarea a emis pe numele debitoarei mai multe facturi (f. 31-66) în sumă totală de 17.446,17 lei.
La data de 11.01.2013 debitoarea a recunoscut cuantumul creanței societății creditoare prin semnarea unui extras de cont (f.11).
Instanța constată că în speță, legea aplicabilă, potrivit art. 6 alin. 2 din N. C. civ. și art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 este Codul civil de la 1865, deoarece Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar facturile au fost emise înainte de această dată.
Potrivit dispozițiilor art. 1013 C. pr. civ., procedura ordonanței de plată se aplică în ce privește creanțele certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă din contracte civile.
O primă condiție de admisibilitate este aceea potrivit căreia creanța trebuie să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiție este dată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar a treia este reprezentată de existența unui contract civil constatat printr-un înscris însușit de părți.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că societatea creditoare a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă bunurilor livrate.
Față de dispozițiile art. 662 alin. 2 Cpr.civ., instanța reține că o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însuși titlul executoriu indicat de creditor. Deși legiuitorul utilizează noțiunea de titlu executoriu, trebuie considerat că din punct de vedere practic, sfera izvoarelor creanțelor certe o depășește pe cea a titlurilor executorii. Instanța are în vedere că regula în materia ordonanței de plată este lipsa titlului executoriu. Creditorii formulează asemenea cereri tocmai în scopul obținerii de titluri executorii. În măsura în care creditorii ar dispune abinitio de titluri executorii, atunci aceștia nu ar mai avea interes pentru a promova cereri de emitere a ordonanței de plată. Totodată, procedura specială a ordonanței de plată ar deveni inutilă, întrucât creditorul care are titlu executoriu este îndreptățit să înceapă direct executarea silită asupra bunurilor debitorului. Consecința interpretării extensive a dispozițiilor sus-menționate este respingerea cererilor de emitere a unei ordonanțe de plată ca inadmisibile sau ca lipsite de interes. Având în vedere că aceasta conduce la o restrângere a drepturilor subiective civile ale părților, atunci dispozițiile art. 662 alin. 2 C.pr.civ. trebuie supuse unor interpretări și aplicări stricte. Prin urmare, instanța consideră că dispozițiile menționate (fiind reglementate în Cartea a V-a. Despre executare silită) sunt aplicabile doar în materia executării silite.
Certitudinea creanței vizează caracterul acesteia de a rezulta direct din actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța creditoarei este certă deoarece debitoarea a semnat o parte din facturile emise de debitoare. De asemenea la data de 11.01.2013 debitoarea a recunoscut cuantumul creanței societății creditoare prin semnarea unui extras de cont (f.11).
Instanța reține în sensul certitudinii creanței și prevederile art. 1018 alin. 3 C.pr.civ., considerând nedepunerea întâmpinării de către societatea debitoare ca o recunoaștere a pretențiilor celeilalte părți.
Creanța este lichidă în sensul dispozițiilor art. 662 alin. 3 C.pr.civ, întrucât obiectul său este determinat, facturile fiind emise pentru suma totală de 17.446,17 lei.
În ceea ce privește caracterul exigibil al creanței instanța reține că și această condiție este îndeplinită, termenul scadenței înscris pe facturi fiind depășit.
În materia răspunderii contractuale reclamantul creditor trebuie să facă dovada existenței raportului juridic obligațional, iar pârâtului debitor îi revine sarcina de a face dovada achitării debitului sau a existenței unei cauze exoneratoare de răspundere.
În cauză instanța reține că debitoarea nu a făcut dovada că a plătit suma de 17.446,17 lei.
Prin urmare, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 1013 C.pr.civ. în ceea ce privește creanța de 17.446,17 lei, astfel că va admite cererea creditoarei cu privire la acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea de acordare a acestor sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, instanța o va respinge ca fiind neîntemeiată. În aceste sens, instanța reține că în cadrul procedurii speciale de emitere a ordonanțelor de plată reglementate de Codul de procedură civilă, este prevăzut expres domeniul de aplicare. Astfel, din coroborarea art. 1013 cu art. 1017 C.pr.civ., rezultă faptul că prin intermediul acestei proceduri creditoarea poate obține emiterea ordonanței de plată către creditoare în ceea ce privește o creanță certă, lichidă și exigibilă constatată printr-un înscris însușit de părți sau penalități de întârziere determinate de acestea ori în cuantumul dobânzii legale aferente debitului principal. Prin urmare, acordarea sumelor pretinse prin aplicarea ratei inflației la data plății nu este o modalitate de reparare a prejudiciului ce poate fi satisfăcută prin procedura specială, neîncadrându-se în niciuna din modalitățile prevăzute de lege, fiind necesară parcurgerea căii dreptului comun.
Având în vedere și disp. art. 453 alin. (1) C.pr.civ., instanța constată că debitoarea se află în culpă procesuală și astfel o va obliga la plata sumei de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată de către creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea S.C. S. C. S.R.L. cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură în B., ., CUI RO_, înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J_, prin avocat T. B. – cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. T. B., în Mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. SEVICE S.R.L. cu sediul în București, .. 2, .. B, etaj. 4, ., înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI RO_.
Ordonă debitoarei ca în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, să plătească creditoarei, suma de 17.446,17 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate.
Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru ambele părți. Cererea în anulare se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publica, astăzi, 28.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. V.-I. G. E. - A.
Red./Dact. S.V.I.
28.03.2014– 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
