Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 371/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 371/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 371/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 371
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN 18.01.2016
INSTANȚA CONSTIUTIĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. C. B.
GREFIER: C. I. Ț.-F.
Pe rol judecarea cauzei litigii cu profesioniștii privind pe reclamanta ., și pe pârâta . SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 18.01.2016, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.11.2015 sub nr._, reclamanta ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . SRL ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 1895,15 lei reprezentând contravaloare bunuri, penalități de întârziere întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere după scadență pe o perioadă egală cu jumătate din termenul de plată și de 0,2% pe zi de întârziere, ulterior și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că debitul pretins provine din neplata bunurilor alimentare achiziționate de pârâtă de la societatea reclamantă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 C proc civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: contract din data de 14.05.2014 (filele 5-7), situație cont(fila 8), facturi fiscale (filele 9-13), extrase ONRC (filele 14-21).
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru conform art. 6 alin1 din OUG 80/2013(fila 4).
Parâta, legal citat, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt:
Părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare din data de 14.05.2014 (filele 5-7).
În executarea contractului, reclamanta a emis facturile seriile ICE nr._,_,_,_,_ pentru bunurile livrate pârâtei în valoare totală de 1895,15.
În drept:
Instanța constată că reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1025- 1032 C proc civ, privind cererile cu valoare redusă.
În raport de obiectul cauzei, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 1895,15 lei, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 1025 este admisibilă.
Instanța va analiza incidența răspunderii civile contractuale a pârâtei, pentru a determina dacă există o faptă ilicită, un prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția pârâtei.
Având în vedere prevederile art. 1350 alin. 1 și 2 C. civ. conform cărora orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce îl privește pe pârât, respectiv existența unei fapte ilicite a pârâtei, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.
Astfel, fapta ilicită constă în nerespectarea unor obligații contractuale, pârâta avea obligația de a plăti contravaloarea facturilor în termen de 30 zile de la emiterea facturii, existând astfel fapta ilicită prin neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, respectiv neachitarea facturilor emise livrarea bunurilor iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 1895,15 lei reprezentând contravaloarea bunurilor livrate de reclamantă și neachitate de pârâtă.
Instanța mai reține că art. 1531 C.civ. dispune că prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de către creditor și beneficiul de care acesta a fost lipsit, în timp ce art. 1530 C.civ. prevede că este reparabil numai prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligației.
În ceea ce privește vinovăția pârâtului, instanța constată că art. 1548 C. civ. prevede o prezumție de vină în sarcina pârâtuluii prin simplul fapt al neexecutării unei obligații contractuale, prezumție relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de către pârât.
Totodată, instanța reține că din înscrisurile administrate în cauză reclamanta a făcut dovada existenței unui contract valabil (filele 5-7) însușit prin semnătura pârâtei și a executării propriilor obligații astfel cum rezultă din facturile fiscale emise, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât.
Pârâta, deși avea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de către reclamantă sunt întemeiate, urmând a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1895,15 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Instanța, față de soluția dată capătului principal de cerere, va admite și capătul accesoriu referitor la plata penalităților de întârziere, asumate de pârât conform contractului și va obliga pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere după scadență pe o perioadă egală cu jumătate din termenul de plată și de 0,2% pe zi de întârziere, ulterior.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. și art 1031 C proc civ, instanța constată că pârâtul a pierdut procesul, în consecință va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (f.4) datorată conform art.6 alin.1 teza întâi din OUG 80/2013 întrucât valoarea cererii nu depășește 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, sector 2, .. 8, ., ._, CUI RO_, cu sediul ales în București, sector 1, .. 27, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în București, sector 1, ., nr. 18, J_, CUI_.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1895,15 lei reprezentând contravaloare bunuri.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere după scadență pe o perioadă egală cu jumătate din termenul de plată și de 0,2% pe zi de întârziere, ulterior.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. C. B. C. I. Ț.-F.
Red. RB/ Teh. CȚ
4 ex / 2 .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 105/2016. Judecătoria SECTORUL 1... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 342/2016. Judecătoria... → |
|---|
