Pretenţii. Sentința nr. 882/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 882/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 882/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDS1B:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Sentința Nr. 882/2016
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. L.
Grefier I.-T. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe reclamanta . și pe pârâta B. ART SRL, având ca obiect – pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astazi, data de 25.01.2016, cand, deliberand, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 14.10.2015, sub număr unic de dosar_, având ca obiect „pretenții”, reclamanta ., cu sediul în București, ., P121-P122, sector 2, în insolvență, prin administrator judiciar CII N. C., în contradictoriu cu pârâta B. ART SRL, cu sediul în București, .. 27, . 4, Sector 1, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 74.144,12 lei cu titlu de debit principal reprezentând servicii prestate în perioada 15.01._15 și la plata sumei de 47.881,36 lei cu titlu de penalități.
În motivare, reclamanta a arătat că în baza contractului de prestări servicii nr. 346/11.09.2005 și a actului adițional încheiat la data de 31.05.2012 a prestat în favoarea pârâtei servicii de pază la obiectivele acesteia din București și din afara localității, până la data de 28.02.2015, când convenția părților a fost reziliată din inițiativa pârâtei, iar dispozitivele de pază au fost ridicate din ultimele patru obiective, la data de 01.03.2015. Cu ocazia ridicării dispozitivului de pază s-au încheiat procese verbale între părți din care rezultă că au existat obiecțiuni din partea pârâtei referitoare la modul de executare a serviciului de pază și că se obligă să achite facturile restante. A mai arătat reclamanta că până la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată principală, astfel că în temeiul Art. 6/Contract, aceasta din urmă datorează și penalități de întârziere în cuantum de 0,3%/zi de întârziere, calculate la suma totală de 47.881,36 lei, la data de 30.09.2015.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Art. 192, 193, 116 NCPC, Art. 77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În dovedirea cererii, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor Art. 77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În termenul legal prevăzut de dispozițiile Art. 201 alin. 1 NCPC, pârâta B. ART SRL a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia, pe cale de excepție, aceasta a ințeles să invoce excepția necompetenței generale a Judecătoriei Sectorului 1 București, solicitând să se dea eficiență clauzei compromisorii inserată de părți în contractul de prestări servicii nr. 346/11.09.2005, în cuprinsul căreia s-a prevăzut ca orice litigiu ivit să fie soluționat de tribunalul de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Pe fondul litigiului, pârâta a arătat că în ceea ce privește obligațiile contractuale asumate de către părți a operat compensația legală, aceasta având dreptul să rețină din situația de plată contravaloarea prejudiciilor aduse ca urmare a prestării serviciilor de pază. A mai învederat pârâta că pe parcursul derulării activității pe șantierul Glass House, reclamanta ar fi produs un prejudiciu în valoare totală de 102.931,87 lei care include TVA, acesta fiind adus la cunoștința subscrisei reclamante prin adresa emisă sub numărul 3130/31.12.2010. În vederea recuperării pagubei create, s-ar fi procedat la emiterea facturii fiscale nr._/29.11.2011 ce a fost acceptată la plată de către reclamantă.Pe cale de consecință, la data de 15.06.2012 între părți s-ar fi încheiat un protocol prin care au compensat suma de 34.101,62 lei cu TVA cu suma de 50.068,88 lei cu TVA, rămânând un rest de plată către reclamantă în sumă de 15.967,26 lei cu TVA, sumă ce a fost și aceasta compensată în final. Prin urmare, din valoarea totală a prejudiciului indicat de pârâtă ca fiind de 102.931,87 lei, a fost compensată o creanță de 28.788,62 lei, restul de 74.143,25 lei evidențiindu-se în patrimoniul pârâtei ca fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Totodată, pârâta a înțeles să invoce și excepția de neexecutare a contractului, în condițiile în care obligațiile părților își au izvorul în același contract, reclamanta a produs un prejudiciu în patrimoniul pârâtei și acesta nu se datorează culpei celei din urmă. Totodată a solicitat și respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect obligarea sa la plata penalităților de întârziere, cu motivația că în lipsa obligației principale nu se pot pretinde accesorii ale acesteia.
În drept, apărările au fost întemeiate pe dispozițiile Art. 550 și urm. NCPC, Art. 969 și urm. C.Civ. 1864.
În dovedirea apărărilor, a fost solicitată proba cu înscrisuri.
La data de 04.12.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, arătând că se impune a fi respinsă ca neîntemeiată excepția de necompetență generală a Judecătoriei Sectorului 1 București, în condițiile în care existența clauzei compromisorii în contractul semnat de părți nu exclude de plano dreptul acesteia de a se adresa instanței de drept comun, nefiind incidente dispozițiile Art. 553 NCPC.
În privința apărărilor legate de fondul pretențiilor deduse judecății, reclamanta a învederat că într-adevăr s-a constatat producerea unui prejudiciu pe perioada prestării serviciilor de pază, însă acesta a fost estimat ulterior efectuării cercetărilor la suma totală de 28.788,62 lei, sumă ce a fost compensată odată cu încheierea protocolului din data de 15.06.2012. În ceea ce privește suma estimată inițial la 102.931,87 lei, aceasta a fost stornată de către pârâtă, neputându-se susține în prezent că ar fi datorată de către reclamantă, cu atât mai mult cu cât ar fi intervenit și prescripția.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor Art. 248 alin. 1 NCPC „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Analizând excepția necompetenței generale a Judecătoriei Sectorului 1 București, constată că:
Între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 346/11.09.2005 modificat priin actul adițional nr. 1, în cuprinsul dispozițiilor Art. 14.1 și 14.2 2/Contract, acestea stipulând în mod expres: „litigiile intervenite între părți se vor rezolva pe cale amiabilă. Dacă pe această cale nu se rezolvă integral litigiile intervenite, atunci acestea vor fi supuse spre soluționare Tribunalului Arbitrar conform normelor de procedură aplicabile arbitrajului comercial ad-hoc organizat de Camera de Comerț și Industrie a României”.
Potrivit dispozițiilor Art. 553 NCPC „încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești”, iar potrivit dispozițiilor Art. 554 alin. 1 NCPC „instanța judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenție arbitrală, își va verifica propria competență și se va declara necompetentă numai dacă părțile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenția arbitrală. În acest caz, instanța își va declina competența în favoarea organizației sau instituției pe lângă care funcționează arbitrajul instituționalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanța va respinge cererea ca nefiind de competența instanței judecătorești”. În ceea ce privește clauza compromisorie introdusă de părți în convenția scrisă pe care au semnat-o, potrivit dispozițiilor Art. 550 alin. 1 NCPC „prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște din contractul în care este stipulată sau în legătură cu acesta să fie soluționate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancțiunea nulității, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituționalizat este suficientă referirea la instituția sau regulile de procedură ale instituției care organizează arbitrajul.” În analiza oportunității declinării competenței de soluționare a prezentei cauze, având în vedere dispozițiile Art. 550 alin. 1 NCPC, instanța verificând validitatea clauzei compromisorii, apreciază că aceasta, prin conținutul său, se circumscrie exigențelor textului de lege, părțile făcând referire expresă la regulile de procedură aplicabile, precum și la instituția care aorganizează arbitrajul.
Totodată, pârâta a învederat în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar, faptul că înțelege să uziteze de efectele clauzei compromisorii, invocând excepția necompetenței generale a instanțelor de drept comun în soluționarea diferendului dintre părți. Apreciind, din acest punct de vedere, faptul că sunt îndeplinite și condițiile arătate în dispozițiile Art. 554 alin. 1, verificându-și și din oficiu competența, în raport de dispozițiile Art. 131 alin. 1 NCPC raportat la dispozițiile Art. 554 alin. 1 și 553 NCPC, instanța va admite excepția necompetenței generale a Judecătoriei Sectorului 1 București, și pe cale de consecință:
Va declina competența de soluționare a acțiunii civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta ., cu sediul în București, ., P121-P122, sector 2, în insolvență, prin administrator judiciar CII N. C., în contradictoriu cu pârâta B. ART SRL, cu sediul în București, .. 27, . 4, Sector 1, în favoarea Camerei de Comerț și Industrie a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței generale a Judecătoriei Sectorului 1 București, și pe cale de consecință:
În baza dispozițiilor Art. 544 alin. 1 raportat la Art. 553 NCPC declină competența de soluționare a acțiunii civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta ., cu sediul în București, ., P121-P122, sector 2, în insolvență, prin administrator judiciar CII N. C., în contradictoriu cu pârâta B. ART SRL, cu sediul în București, .. 27, . 4, Sector 1, în favoarea Camerei de Comerț și Industrie a României.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.01.2016.
Președinte, C. I. L. | ||
Grefier, I.-T. Ș. |
C.I. 04 Februarie 2016
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 896/2016. Judecătoria... | Opoziţie la executare. Decizia nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
