Pretenţii. Sentința nr. 197/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 197/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 197/2016
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr.197
Ședința publică de la 14.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. E. M.
GREFIER - N. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. T. MEDIA INTERNATIONAL S.R.L. și pe pârâta S. A. RESTAURANT S.R.L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art.131 alin.1 C.pr.civ. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art.94 lit.k și art.107 C.p.c.
În temeiul art.255 rap. la art.258 N.C.p.c. instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind-o admisibilă și concludentă, constatând totodată că reclamanta este decăzută din proba cu interogatoriu, solicitată prin cererea de probe din 14.01.2016, întrucât aceasta nu a fost propusă prin cererea introductivă, conform art.254 din NCPC.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.09.2015 sub nr._, reclamanta . S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta ..R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 18.372,49 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale, la plata dobânzii contractuale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că la data de 10.09.2013, între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.8456, în baza căruia a livrat pârâtei mai multe produse, cuantumul total al acestora fiind de 20.978,31 lei, fiind emise facturile fiscale nr._ din 11.12.2014,_/12 din 22.02.2015,_/18.02.2015,_/18.02.2015,_/21.02.2015,_/14.03.2015,_/16.03.2015,_/19.03.2015,_/20.03.2015,_/31.03.2015,_/16.04.2015,_/18.04.2015,_/20.04.2015,_/27.04.2015,_/28.04.2015,_/22.05.2015.
De asemenea, reclamanta a susținut că pârâta a achitat parțial debitul, suma restată ridicându-se la 18.372,49 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1025 NCPC.
În susținerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Între reclamanta S.C. T. MEDIA INTERNATIONAL S.R.L., în calitate de furnizor, și pârâta ., în calitate de comerciant, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.8456/10.09.2013, având ca obiect vânzarea produselor comandate de comerciant din lipsa produselor comercializate de furnizor, pe perioada 01.11._14, contractul fiind însușit de ambele părți prin semnare și ștampilare (f.31-32).
La art.5 din contract s-a precizat că plata se va face pentru fiecare factură emisă de furnizor cu OP, BO sau cec, în termen de 30 de zile, cel mai târziu la data scadentă menționată în factură.
În executarea obligațiilor asumate, reclamanta a emis facturile fiscale nr._/11.12.2014,_/12/22.02.2015,_/18.02.2015,_/18.02.2015,_/21.02.2015,_/14.03.2015,_/16.03.2015,_/19.03.2015,_/20.03.2015,_/31.03.2015,_/16.04.2015,_/18.04.2015,_/20.04.2015,_/27.04.2015,_/28.04.2015,_/22.05.2015, în valoare totală de 20.978,31 lei (f.12-27), din care pârâta a achitat suma de 2.605,82 lei (f.28-29), debitul restant fiind de 18.372,49 lei.
Potrivit art.1270 din NCC, aplicabil în cauză față de disp. art.6 NCC, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contratante.
În materie contractuală creditorul are doar sarcina de a dovedi existența obligației, revenind debitorului să dovedească îndeplinirea ei. Cu alte cuvinte, cum în speță reclamanta, creditoarea obligației de plată a serviciilor prestate, a dovedit încheierea contractelor de transport în forma amintită, deci asumarea obligației de plată de către pârâtă, neexecutarea acesteia se prezumă până la proba contrară, revenindu-i pârâtei sarcina de a face dovada plății, ceea ce aceasta nu a realizat.
Instanța constată că în cauză reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtei de a plăti suma pretinsă prin acțiune, fără ca aceasta să facă dovada achitării debitului. Astfel, în ceea ce privește suma restantă de 18.372,49 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, creanța reclamantei este certă, conform prevederilor art.663 alin.2 din NCPC rep., întrucât rezultă din facturile fiscale anterior menționate.
În acest sens, instanța reține că, deși au fost emise după expirarea contractului de vânzare cumpărare nr.8456/10.09.2013, care după cum s-a arătat a fost încheiat pe durata determinată, facturile fiscale sunt acceptate la plată prin semnare și ștampilare, prin aceasta pârâta asumându-și obligația de a achita contravaloarea produselor livrate la termenele scadente menționate în facturi.
Așa fiind, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, instanța constată că partea debitoare a recunoscut în mod explicit creanța, însușindu-și prin semnătură și ștampilă facturile fiscale emise de reclamantă, în calitate de furnizor.
În schimb, pârâta nu a făcut dovada achitării sumei restante și nici nu a combătut pretențiile reclamantei, prin invocarea unor cauze exoneratoare de răspundere sau a altor modalități de stingere a datoriei. Mai mult, instanța consideră că plata parțială a facturilor reprezintă o recunoaștere tacită a datoriei, cu privire la care pârâta nu a înțeles să-și facă apărări.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, se reține că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.8456/10.09.2013 se precizează (la art.9.3.) s-a precizat că în cazul neplății la termen a facturilor scadente, după 10 zile de la scadență, se aplică o penalitate de 0,15% pe zi din valoarea facturii pentru fiecare zi de întârziere, valoarea acestora putând depăși valoarea debitului inițial.
Instanța constată însă că această clauză penală, prin care părțile au evaluat de comun acord, în mod anticipat, prejudiciul cauzat de plata cu întârziere a produselor livrate, în baza art.1538 N.C.civ., și-a încetat valabilitatea la data de 01.05.2014, dată la care a expirat termenul pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, câtă vreme nu s-a făcut dovada că acesta a fost prelungit (în condițiile în care în convenție nu se regăsește nicio mențiune cu privire la prelungirea automată a acesteia la expirarea termenului inițial).
În aceste condiții, nu se poate considera că inserarea clauzei penale anterior citate în contractul de vânzare-cumpărare nr.8456/10.09.2013 este de natură să atragă răspunderea pârâtei și obligarea acesteia la plata penalităților solicitate în cauza de față, având în vedere că toate facturile fiscale ce fac obiectul prezentului dosar au fost emise după expirarea contractului și deci penalitățile nu mai reprezintă rezultatul negocierii părților.
Pentru motivele de fapt si de drept expuse, reținând că reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale în condițiile art.249 din NCPC, fără ca pârâta să probeze îndeplinirea obligației de plată ce îi incumbă, instanța urmează să admită în parte prezenta cerere și să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 18.372,49 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, respingând totodată ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere.
În baza art.453 alin.1 din NCPC, față de soluția reținută, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.273,62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru (1.023,62 lei) și onorariul de avocat (250 lei) suportate de reclamantă în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea privind pe reclamanta S. T. MEDIA INTERNATIONAL S.R.L. cu sediul ales la Cabinet avocat I. A. M. din București, ., sector 1, înregistrată la ORC sub nr.J_, C._ și pe pârâta S. A. RESTAURANT S.R.L. cu sediul în sector 1, București, ., . ORC sub nr.J_, CUI_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 18.372,49 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată.
Respinge capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.273,62 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. M.L.E.
4 ex/22.01.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 163/2016. Judecătoria SECTORUL 1... | Pretenţii. Sentința nr. 162/2016. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
