Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 171/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1593/2009)
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 171
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în anulare formulată de petenta PROIECT B împotriva sentinței arbitrale nr.86 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.339/2008 în contradictoriu cu intimata.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13 noiembrie 2009 susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 20 noiembrie 2009 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința arbitrală nr.86/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul arbitral al Curții de Arbitraj Comercial Internațional în dosar nr.339/2008 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea arbitrală formulată de PROIECT B persoană juridică de naționalitate română, împotrivă pârâtei (fostă CARE persoană juridică de naționalitate austriacă.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 25.000 Euro și 975,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței arbitrale s-a reținut în esență că între părți s-a încheiat la data de 20 decembrie 2006 un contract de parteneriat în baza căruia s-a stabilit raportul juridic dintre ele. Arbitrajul a stabilit motivat că natura juridică a acestui contract este cea a unui contract de asociere în participațiune așa cum prevăd dispozițiile art.251 - 256 Cod comercial.
Că principala controversă între părți a purtat asupra calificării naturii juridice a Contractului de parteneriat, reclamanta susținând că acesta generează între părți un raport juridic de tipul "contractor principal - subcontractor", în timp ce punctul de vedere al pârâtei a fost acela că în temeiul contractului s-a născut o asociație în participațiune.
Motivând amplu care au fost argumentele pentru care tribunalul arbitral a considerat că între părți s-a încheiat un contract de asociere în participațiune, că s-a avut în vedere intenția comună a părților conform art.977 Cod civil, termenii folosiți la stabilirea clauzelor contractului din care rezultă fără echivoc faptul că partenerii au înțeles să împartă între ei și profiturile și pierderile, vor executa "împreună" serviciile ce fa obiectul Proiectului ce stă la baza asocierii,servicii constând în efectuarea de studii de prefezabilitate și fezabilitate pentru construirea unui număr de 28 de spitale în România ("Proiectul") ca urmare a faptului că li s-a atribuit prin licitație publică un "contract de furnizare" a acestor servicii de către, ceea ce era și scopul lor principal acesta fiind însuși obiectul contractului de prestări servicii nr.EN 8300/21.12.2006 pârâta fiind considerată drept "lider al asocierii" iar reclamanta "asociat".
Așadar singura persoană ce urma să apară în relația cu terțul, respectiv cocontractantul din contractul nr.EN 8300/21.12.2006 pentru plata onorariului, era pârâta.
În fapt, conduita părților a urmat voința lor exprimată în contratul de parteneriat, în sensul că pârâta a emis facturi către P și a încasat de la acesta c/val. serviciilor prestate, fără TVA; plata către bugetul de stat a TVA aferentă facturilor emise de pârâtă a fost efectuată de, respectiv de cele cinci spitale și centrele de sănătate în discuție, dispozițiile Codului fiscal permițând modalitatea de plată a așa cum a fost utilizată de către autoritățile contractante din contractele de prestări servicii în cauză, motivându-se amplu temeiul de drept a celor reținute.
S-a considerat astfel de Arbitraj că o nouă plată a acestei taxe de către prestatara de servicii (reclamantă sau pârâtă) apare ca o plată nedatorată, ceea ce dă dreptul reclamantei să ceară restituirea cotei TVA plătită, de la organele fiscale, în condițiile legii, și nu să se îndrepte împotriva pârâtei.
Conform celor arătate s-a considerat că "reclamanta potrivit principiului de drept" accesorium sequitur principale nu este îndreptățită a cere plata dobânzilor.
În temeiul art.274 pr.civ. a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată.
Pentru cele reținute s-a pronunțat sentința arbitrală de mai sus.
Împotriva sentinței arbitrale nr.86/22.04.2009 a formulat acțiune în anulare reclamanta PROIECT B în temeiul art.364 lit.i pr.civ. pe motivul că "sentința arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri, ori dispoziții imperative ale legii". Motivează amplu arătând în ce constau motivele pentru care și-a întemeiat acțiunea în baza acestui text de lege.
Face apărări ample și pe fondul cauzei și în temeiul art.366 pr.civ. cere instanței judecătorești să admită acțiunea arbitrală așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
În esență își susține acțiunea ce a formulat și în fața, principalul motiv fiind acela că între părți nu s-a încheiat un contract de asociere în participațiune, că voința părților a fost doar de a împărți veniturile și nu beneficiile și pierderile așa cum în mod greșit a reținut Arbitrajul. Că între părți s-a stabilit în realitate o relație de tip contractor - subcontractor și au acționat potrivit regulilor impuse pentru acest model fiscal, indicând pentru fiecare dintre părți ce articole din Codul fiscal le sunt aplicabile în raport de serviciile prestate de fiecare parte, raportat și la faptul că pârâta nu era persoană impozabilă.
Pentru acest motiv consideră că în mod corect a aplicat dispozițiile Codului fiscal și că reclamanta fiind persoană impozabilă serviciile sale fiind supuse TVA în România a trebuit ca la emiterea către pârâtă a facturii să includă în valoarea acesteia și TVA achitat către bugetul statului.
Că pârâta avea astfel posibilitatea să ceară rambursarea TVA-ului achitat în România conform art.147 ind.2(1) Cod fiscal (Directiva 8a).
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului d e procedură civilă și a Codului fiscal așa cum au fost evidențiate în cererea privitoare la acțiunea în anulare.
Reclamanta depune la dosar și PRECIZĂRI la acțiunea în anulare (par.25-32) în care se va referi la persoana juridică pârâtă cu fosta denumire prescurtat.
Prin Precizări la acțiunea în anulare reclamanta în urma unui istoric a studiilor de fezabilitate pentru anumite spitale din România ce au făcut obiectul cererii arbitrale legat de acest aspect, aduce critici noi sentinței arbitrale care a făcut astfel două erori de raționament juridic, încălcând astfel norme imperative de ordine publică:
a) - a considerat astfel în mod greșit că colectat de Proiect B reprezintă o plată nedatorată. Conform raționamentului său TVA a fost colectat în mod corect de două ori.
b) - a dat raportului juridic dedus judecății o calificare juridică greșită în sensul că raportul juridic dintre părți izvorăște din contractul de, și că natura juridică a acestuia ar fi unui contract de asociere în participațiune, conform cu dispozițiile art.251 - 256 Cod comercial. În realitate făcând aplicarea normei imperative prevăzute de art.28 alin.(4) Cod fiscal, ținând seama și de conduita părților în derularea contractului, acesta nu putea fi decât un raport de subantrepriză.
Referitor la problema) motivează amplu de ce se justifică totuși o plată dublă a TVA-ului susținând că prima operațiune taxabilă este prestarea de servicii efectuată de consorțiu în beneficiul Ministerului Sănătății și facturată de pârâta în calitate de lider. Serviciile au constat în efectuarea de studii de fezabilitate pentru anumite spitale din România și potrivit art.133 alin.2 lit.a) din Codul fiscal aceste servicii sunt taxabile din punct de vedere al în România. În consecință a facturat aceste servicii cu TVA românesc către Pentru că C este o persoană impozabilă restabilită în România, a achitat direct TVA facturată de către bugetul de stat.
Referitor la cea de a doua operațiune taxabilă este prestarea de servicii efectuată și facturată de Proiect B către.
Serviciile având aceeași natură (întocmirea de studii de fezabilitate) au fost impozabile din punctul de vedere al TVA în România, ceea ce a determinat pe Proiect B să emită facturile în discuție către.
Motivează amplu cu referire la adresa de răspuns a din cadrul MEF nr.-/31.09.2007, considerând culpa pârâtei care nu a acționat diligent prin neluarea în considerare a opțiunii legale aos olicita și obține rambursarea
Consideră greșită poziția tribunalului arbitral care nu a făcut altceva în legătură cu această problemă, decât să rețină că s-a respectat în cauză voința părților în sensul că a emis facturi către SP. fără a încasa și TVA, dar a omis să aplice dispozițiile art.150 alin.(1) lit.g) în coroborare cu art.1563(4) din Codul Fiscal în care este obligat să plătească TVA la bugetul statului pentru operațiuni de tipul celor ce fac obiectul prezentei cauze. Faptul că reclamanta a colectat și virat deopotrivă TVA la emiterea facturilor către nu este de natură a constitui o plată dublă a TVA. În realitate bugetul de stat urma să ramburseze TVA către persoana în drept să solicite rambursare taxei facturate de alte persoane impozabile pentru servicii prestate în beneficiul său în România.
Referitor la problema)Codul fiscal român reglementează prin art.28 alin.(4) aspectele fundamentale ale raporturilor juridice de asociere în participațiune și consideră că numai o persoană juridică română poate fi asociant (asociant-gerant) într-o asociere în participațiune persoana juridică străină neputând conduce asocierea.
Fiind vorba de o normă de ordine publică nimeni nu o poate încălca.
În speță părțile au înțeles să desemneze ca lider al partenerului persoana juridică străină, nerezidentă și neînregistrată fiscal în România. Această persoană nu poate îndeplini și în fapt nici nu a încercat, sau intenționat vreun moment să îndeplinească, nici una din obligațiile ce i-au revenit într-o atare situație, obligații prevăzute expres de art.28 alin.2 Cod fiscal.
Consideră astfel că între părți nu a fost în realitate încheiat un contract de asociere în participațiune.
Că mai cu seamă din punct de vedere fiscal, părțile au acționat potrivit modelului de tip contractor - subcontractor.
astfel admiterea acțiunii în anulare, desființarea sentinței arbitrale nr.86/22.04.2009, rejudecarea fondului conform art.366 pr.civ. și pe fond admiterea acțiunii arbitrale și obligarea la plata sumei de 3.441.445,32 RON reprezentând rest din prețul total facturat de societatea sa și a debitelor accesorii aferente. Cu cheltuieli de judecată.
La dosarul cauzei pârâta în replică la acțiunea în anulare a depus Concluziile scrise cerând printr-o motivare amplă respingerea acțiunii în anulare ca nefondată.
Prin Concluziile scrise pârâta cere în principal respingerea acțiunii în anulare ca inadmisibilă și în secundar pe fondul cauzei ca neîntemeiată, făcând apărări ample și la obiect pentru fiecare situație în parte (pag.51-73), în esență, invocând aceleași motive ce au stat la baza apărărilor din întâmpinare făcute în fața.
Inițial arată că între părți s-a încheiat un contract de asociere în participațiune potrivit căruia părțile își împart beneficiile și pierderile 61% în favoarea reclamantei și în procent de 39% pârâta și partenerii străini; că fiind vorba de o asociere fără personalitate juridică i se aplică art.127 alin.9 Cod fiscal. Că așa cum s-au stabilit și derulat relațiile contractuale între părți, pârâta ca societate nerezidentă nu trebuie să plătească TVA, deci reclamanta nu trebuia să-i pretindă cota TVA nelegală. foarte amplu că această sumă pretinsă de reclamantă nu se justifică nici în cazul relației de tip contractor - subcontractor agreată de reclamantă, și cu atât mai puțin în cazul asocierii în participațiune, forma legală a contractului dintre părți.
Pe fondul cauzei pârâta arată că tribunalul arbitral în mod corect a stabilit natura juridică ca fiind a unui contract în participațiune, deoarece toți asociații s-au angajat în mod ferm să participe la profit și pierderi; că sumele încasate din efectuarea unor studii de fezabilitate în schimbul unor sume de bani reprezintă în fapt profitul asocierii; voința părților de a se constitui în acest tip de contract este clar exprimată și orice elemente exterioare voinței comune a părților nu este clar exprimată și orice elemente exterioare voinței comune a părților nu pot conduce la transformarea naturii juridice a contractului; că din modul în care s-a încheiat contractul rezultă fără nici un dubiu că toate obligațiile fiscale reveneau reclamantei în exclusivitate, indiferent dacă aceasta era sau nu leader al asocierii; că în speță contractului de asociere în participațiune i se aplică dispozițiile art.28 pct.4 din Codul fiscal coroborat cu art.156 Cod fiscal de unde rezultă că din interpretarea dispozițiilor fiscale invocate de însăși reclamanta obligațiile prevăzute de aceste norme în sarcina asocierii incumbă persoanei juridice române, în speță PROIECT, fără a fi necesar ca aceasta să îndeplinească simultan calitatea de leader al societății, sau nu, fiind limpede că neîndeplinirea obligațiilor fiscale de către PROIECT, pe lângă faptul că, nu este imputabilă partenerului străin, persoană nerezidentă din punct de vedere fiscal, nu ar putea duce la schimbarea naturii juridice a înțelegerii intervenite între părți, aceasta păstrându-și caracterul inițial de asociere în participațiune.
Deci soluția tribunalului arbitral privind calificarea juridică a contractului ca fiind contract de asociere în participațiune este corectă și legală, dar mai mult susținută inclusiv de legislația incidentă în materia achizițiilor publice, în speță neputând fi vorba nici de un contract în subantrepriză, cum eronat susține reclamanta.
În speță, PROIECT fiind parte semnatară a contractelor cu autoritățile publice, a prestat în mod direct servicii pentru acestea și nicidecum pentru pârâta, ambele societăți prestând servicii în beneficiul autorităților contractante, terțe părți față de acordurile de asociere, inclusiv față de contractul de parteneriat.
Motivează amplu de ce nu sunt astfel aplicabile în această situație dispozițiile Directivei a 8a 79/1072/ din 6 decembrie 1979.
În atare situație reclamanta îi cere o sumă nedatorată ce excede cota de profit de 61%, în plus aceasta confundă obiectul contractului conform căruia părțile au înțeles să împartă beneficiile și pierderile, cu susținerea sa fără temei, că de fapt au înțeles să împartă veniturile rezultate din derularea proiectului, susținere lipsită de conținut, motivând amplu și la obiect acest lucru.
Mai arată că întrucât TVA a fost deja virată la bugetul statului de către autoritățile contractante, susținerea reclamantei că în mod legal a achitat și ea TVA la bugetul statului în urma facturării către pârâtă a cotei de profit cuvenită, nu are temei legal și nici nu este demonstrată de aceasta.
că în condițiile în care pârâta este persoană juridică nerezidentă, care în această calitate nici nu a colectat TVA de la cele șase autorități contractante, este limpede că suplimentarea cotei de profit cuvenită PROIECT, cu TVA aferent acestei sume, reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei în dauna pârâtei.
Că după schimbarea conducerii societății, PROIECT a interpretat relația cu pârâta ca un contract de subantrepriză, nu este imputabil care nu poate fi astfel obligată la plata unor sume nelegale prin interpretarea după bunul plac al reclamantei a tipului de contract dintre părți, ignorând că în mod legal acesta este un contract de asociere în participațiune, făcând astfel și o interpretare greșită a art.127 alin.9 Cod fiscal, astfel că din propria-i culpă reclamanta a înțeles să-i factureze cu 119% pe autoritățile contractante. Reține că în mod corect tribunalul arbitral a reținut că părțile litigante au prestat împreună serviciile atribuite de părțile contractante, contractele de achiziții publice fiind semnate de către și proiect împreună în calitate de furnizori.
Nu poate fi vorba deci de două operațiuni impozabile distinct.
cu argumente de drept și motivări ample că pretențiile susținute de reclamantă sunt nefondate chiar și în situația în care s-ar aprecia că relația contractuală dintre părți ar fi fost cea relevată de reclamantă (pag.71 - 73).
Pentru toate cele arătate cere respingerea acțiunii în anulare.
În termenul de pronunțare a depus la dosarul cauzei Concluzii scrise reclamanta (pag.74-83) cerând admiterea acțiunii în anulare și pe fond admiterea acțiunii arbitrale așa cum a fost formulată.
Referitor la excepțiainvocată de pârâtă privind respingerea acțiunii în anulare ca inadmisibilă Curtea constată că în cererea sa pârâta invocă apărări ce duc la soluționarea pe fondul cauzei, altele decât cele care să vizeze numai dispozițiile art.364 pct.i și 137.pr.civ. situație în care Curtea va respinge excepția invocată, ca nefondată.
Pe fond, Curtea în baza întregii documentații aflată la dosarul cauzei și ținând seama de amplele susțineri ale celor două părți aflate în litigiu, constată și reține următoarele: Natura juridică a contractului intitulat "Contractul de parteneriat" din 20.XII.2006, a fost în mod legal și corect stabilită de tribunalul arbitral ca fiind contract de asociere în participațiune în baza elementelor importante ale unui contract ca obiectul, clauzele contractului, etc. care se încadrează perfect în definiția dată de art.251 Cod comercial coroborat cu art.255 din același act normativ ce permite părților să determine prin convenția lor forma, întinderea și condițiile asocierii.
Completarea făcută de tribunalul arbitral cu referire la caracterizarea asociației în participațiune așa cum se regăsește în jurisprudența și literatura de specialitate întregește caracteristicile lui, dându-i importanța juridică cuvenită în categoria contractelor comerciale importante.
Reținem de asemenea corecta calificare a naturii juridice a acestui contract de parteneriat în raport de dispozițiile art.977 cod civil potrivit cărora contractele se interpretează după intenția comună a părților în vederea desfășurării unor operațiuni comerciale și de a-și împărți profiturile și pierderile - aceasta fiind esența contractului de asociere în participațiune.
Contractul în întregul lui prevede prin clauzele sale în mod concret cum se vor desfășura relațiile dintre părți în sensul că vor executa împreună serviciile ce fac obiectul contractului, că profitul se va împărți într-un procent de 61% pentru reclamanta Proiect B și 39% pentru partenerii austrieci printre care se regăsește și pârâta în cauză, aleasă leader al lui.
Trecând la o analiză concretă a contractului în discuție precizăm că:
Scopul încheierii Contractului de parteneriat, așa cum rezultă din preambulul său, este acela ca părțile să presteze împreună servicii, constând mai ales în efectuarea de studii de prefezabilitate și fezabilitate, pentru construirea unui număr de 28 de spitale în România ("Proiectul"), ca urmare a faptului că li s-a atribuit prin achiziție publică un "contract de furnizare" a acestor servicii de către Nominalizarea spitalelor la care se referă Proiectul este făcută în anexa la acest Contract, care este în fapt contractul de prestări servicii nr./21 decembrie 2006. Acest din urmă contract a fost încheiat între (denumit, în acel moment, Ministerul Sănătății Publice), în calitate de "autoritate contractantă" și "achizitor", pe de o parte, și prestatorul, format împreună din ca "leader al asocierii" și Proiect B ca "asociat", pe de altă parte. Potrivit art. 2 (Obiectul și prețul contractului) din Contractul de prestare de servicii nr. prestatorul s-a obligat să efectueze studii de prefezabilitate și fezabilitate necesare pentru proiectarea, construirea și dotarea unui număr de 28 de spitale, în schimbul unui preț de 37.800.000 lei, la care se adaugă TVA 7182.000 lei.
Este clar că așa cum s-a stabilit în contract conduita părților a urmat voința lor, exprimată în Contractul de parteneriat aceea că a emis facturi către și a încasat de la acesta c/val. serviciilor prestate, dar fără TVA, deoarece pârâta făcea parte din categoria societăților nerezidente fiscal. Această modalitate de plată este frecvent uzitată în practică în materia achizițiilor publice, astfel încât susținerile reclamantei potrivit cărora prin interpretarea Contractului s-ar fi favorizat încălcarea normelor imperative de drept fiscal, nu pot fi reținute.
În plus trebuie reținut în cauză că relația juridică între părți este cea stabilită conform contractului încheiat la voința lor peste care nu se poate trece conform art.969 Cod civil, serviciile pentru plata onorariului cărora a fost vărsat TVA la bugetul de stat de către autoritățile contractante au fost prestate de către l format de și PROIECT, lucru necontestat de reclamantă, astfel că nu se poate reține în cauză că, colaborarea lor și conducerea lor, ar fi de tipul contractor - subcontractor și implicit nici facturarea distinctă a TVA-ului solicitat prin acțiunea arbitrală. Însăși existența unui exclude calificarea relației dintre asociați ca fiind subantrepriză așa cum eronat susține reclamanta.
În speță își au aplicabilitate dispozițiile legislației incidente în materia achizițiilor publice respectiv prevederile art.204 alin.1 cu cele ale art.44 alin.1 din G 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, ipoteză susținută și de art.4.1 din contractul de parteneriat atâta timp cât ca lider al asocierii și PROIECT în calitate de asociat ca părți, în contractele de prestări servicii, vor reprezenta consorțiul în solidar.
În atare situație având în vedere disp. art.969 Cod civil și precum și cele reținute mai sus Curtea consideră că în speță nu se poate schimba natura juridică a contractului.
În ce privește aplicarea directivei a 8-a 79/1072/ din 6.12.1979, Curtea reține că în condițiile în care Proiect a intrat în asociere cu și au prestat împreună servicii în beneficiul autorităților contractante, terți față de contractul de asociere și față de contractul de parteneriat, și nicidecum în beneficiul pârâtei înseși, nu se pot aplica dispozițiile acesteia.
Nu se poate reține nici susținerea reclamantei că intenția părților a fost aceea de a împărți veniturile rezultate din derularea proiectului, și nu beneficiile și pierderile, deoarece onorariile încasate în temeiul contractelor de prestări servicii încheiate cu autoritățile contractante se confundă cu profitul consorțiului.
În plus TVA a fost deja virată de către autoritățile contractante la bugetul statului și încasarea acestei sume de la pârâtă ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză pentru reclamantă.
Este nedovedită susținerea reclamantei că pârâta ar fi încasat de la a-ul plătit de aceasta. Dimpotrivă din actele depuse la dosar rezultă așa cum a constatat și tribunalul arbitral că pentru anumite prestații efectuate pentru spitalele în discuție acestea au obligația de a-și plăti independent TVA, situație în care pârâta le-a facturat c/val. prestației, dar fără TVA.
În situația în care reclamanta nu face nici o dovadă în acest sens, afirmația sa apare neîntemeiată.
În ce privește facturarea PROIECT B către este greșită deoarece dat fiind relațiile contractuale dintre cele două părți, raporturile dintre ele fiind în temeiul contractului de asociație în participațiune, nu pot fi considerate că serviciile prestate de autoritățile contractante reprezintă o operațiune, distinctă, impozabilă separat, față de prestarea de servicii efectuată și facturată de PROIECT B către. Deci în aceste situații nu-și au aplicabilitate dispozițiile art.129 alin.6 Cod fiscal.
Nefiind vorba de un contract de subantrepriză cum în mod greșit susține reclamanta, deoarece raporturile dintre ele nu au putut fi niciodată altele decât cele stabilite în baza contractului de asociere în participațiune, impozitarea pârâtei de către reclamantă este inadmisibilă.
S-ar considera astfel că, în legislația fiscală română este admisă dubla impozitare, ceea ce nu este prevăzut de legislația fiscală și este deasemeni inadmisibil.
Pentru toate cele arătate mai sus, Curtea va respinge acțiunea în anulare ca nefondată.
Făcând aplicarea art.274 pr.civ. Curtea va obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 10000 euro în echivalent în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plății efective, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii în anulare, ca nefondată.
Respinge acțiunea în anulare formulată de reclamanta PROIECT B, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței arbitrale nr.86/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul arbitral al Curții de Arbitraj Comercial Internațional în contradictoriu cu pârâta (fostă CARE societate austriacă cu sediul ales la & Asociații str.-.- nr.2, II, etaj 2, sector 5 - B, ca nefondată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 10.000 euro în echivalent în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plății efective, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20.11.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-na -
Red.Jud.R - 02.12.2009
Tehnored. -08.12.2009
4 ex.
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu
