Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 208/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1338/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 208
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în anulare formulată de petenta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva sentinței arbitrale nr. 103 din data de 14.05.2008, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. 408/2007, în contradictoriu cu intimat SC AGRO COM SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petenta prin consilier juridic și intimata prin avocat, cu delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus la dosar un set de acte de către petentă, în dublu exemplar.
Se comunică intimatei prin avocat, un exemplar al setului de acte depus la dosar de petentă prin Serviciul registratură.
Intimata prin avocat, arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate, azi în ședință publică. Depune la dosar două înscrisuri, respectiv protocolul de predare primire a terenurilor în vederea reconstituirii drepturilor de proprietate din 14.04.2003 și extras de pe pagina de a petentei ADS.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe acțiunea în anulare.
Petenta prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii în anulare în temeiul art. 364 lit. i prescripția a fost întreruptă de plățile parțiale făcute în anul 2003, luna martie, prin emiterea Ordinului de Plată s-a întrerupt cursul prescripției de 5 ani și sunt aplicabile prevederile din codul d e procedură fiscală.
Intimata prin avocat, solicită respingerea acțiunii în anulare ca inadmisibilă, aplicarea termenului de prescripție de 3 ani sau de 5 ani, a fost avut în vedere de Tribunalul Arbitral. Termenul de 5 ani la care face referire reclamanta este prevăzut de OG 92/2003 respectiv Codul fiscal. Creanța fiscală este prevăzută cu un termen de 5 ani, dar în cauza de față nu este vorba de o creanță fiscală. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în anulare de față, reține următoarele:
Prin sentința arbitrală nr. 103 din 14 mai 2008 Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune formulată de pârâtă și, în consecință, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI în contradictoriu cu pârâta SC AGRO COM SRL; a constatat rezilierea contractului de concesiune nr. 2 din 17 septembrie 2001 încheiat între părți, a respins capetele de acțiune privind obligarea pârâtei la plata sumei de 173.215,36 lei reprezentând redevență și 468.239,51 lei reprezentând penalități de întârziere.
În considerentele sentinței, tribunalul arbitrala reținut că între părți a fost încheiat un contract de concesiune, reziliat de reclamantă la data de 15.09.2001, conform notificării nr. 26275 motivat de faptul că pârâta nu a achitat redevența. Deci, s-a reținut că actul dintre părți a fost reziliat, raporturile contractuale dintre părți încetând la data de 15.09.2003, în condițiile în care reclamanta avea de recuperat redevențe și penalități de întârziere.
Reclamanta a pornit o executare silită, invocând ca titlu executoriu contractul de concesiune, dar contestația formulată de pârâtă a fost soluționată definitiv și irevocabil în sensul admiteri contestației și anulării actelor de executare, motivat de faptul că reclamanta nu deține un titlu executoriu.
În consecință, tribunalul arbitral a apreciat ca întemeiată excepția prescrierii dreptului material la acțiune în ce privește pretențiile reclamantei, reținând aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, respectiv a termenului general de prescripție de 3 ani. S-a apreciat că la data formulării cererii de arbitrare intervenise prescripția în ce privește debitul principal, în lipsa unei acțiuni care să fi condus la întreruperea termenului de prescripție. S-a reținut că nu poate avea efect întrerupător de prescripție executarea silită începută anterior, câtă vreme, în urma contestației pârâtei, această executare silita a fost desființată. Cu privire la penalitățile calculate ulterior rezilierii contractului, se reține că efectul prescrierii se întinde și asupra acestora, ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune pentru debitul principal.
Împotriva acestei sentințe reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a formulat acțiune în anulare, solicitând admiterea acesteia și modificarea în parte a sentinței arbitrale în sensul admiterii și capătului de cerere referitor la pretenții.
În motivarea cererii, petenta a arătat că în mod greșit s-a apreciat cu privire la intervenirea prescrierii dreptului material la acțiune, sancțiune ce intervine în cazul pasivității titularului dreptului subiectiv, a neglijenței sale în ocrotirea dreptului prevăzut de lege. petenta menționează că nu a stat în pasivitate și a notificat și comunicat intimatei somația și titlul executoriu în cadrul procedurii de executare silită prevăzută de Legea nr. 190/2004, OUG nr. 51/1998 și OUG nr. 64/2005, Deci, până la formularea cererii de arbitrare, a efectuat demersuri pentru executarea silită. Mai menționează că litigiul care a avut ca obiect contestația la executare formulată de intimată nu a fost soluționat cu privire la sumele de bani datorate de intimată, ci s-a apreciat doar asupra inexistenței titlului executoriu care să fi dat dreptul la începerea executării silite. Se mai susține că tribunalul arbitral, cu interpretarea greșită a legii și cu nesocotirea prevederilor imperative ale OUG nr. 64/2005 a reținut că potrivit principiului neretroactivității aplicării legii, prevederile OUG nr. 64/2005 nu se aplică în speță, contractul de concesiune fiind încheiat anterior adoptării actului normativ menționat. Scopul ordonanței de guvern a fost tocmai acela de a da posibilitatea ADS de a executa silit partenerii contractuali răi-platnici.
Mai susține petenta că în mod greșit a apreciat tribunalul arbitral cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, veniturile încasate de ADS fiind vărsate la bugetul statului. În consecință, petenta susține că termenul de prescripție este cel aplicabil creanțelor bugetare, respectiv termenul de 5 ani prevăzut de OG nr. 92/2003.
În drept s-a invocat dispoziția art. 364 lit. i pr.civ.
Părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că acțiunea în anulare nu este fondată.
O primă critică a petentei are în vedere demersurile efectuate pentru recuperarea sumelor datorate de intimată, pentru a proba, probabil, existența unor acte cu efect de întrerupere a cursului prescripției. Se reține că o primă acțiune de executare silită s-a finalizat prin respingerea cererii de investire cu formulă executorie a contractului de concesiune (încheierea din Camera de consiliul pronunțată în ședința publică din data de 12.04.2005 a Judecătoriei Buzău, irevocabilă prin respingerea recursului declarat de ADS, prin decizia nr. 336/99.09.2005 a Tribunalului Buzău ).
A fost declanșată o nouă executare silită de către petentă, prin recomunicarea titlului executoriu - contractul de concesiune. Și această nouă tentativă de executare silită a eșuat prin admiterea contestației la executare formulată de intimată (sentința comercială nr. 46/20.02.2007 a Curții de Apel București Secția a V-a Comercială, irevocabilă prin respingerea recursului declarat de ADS).
Potrivit art. 16 alin. 2 din Decretul 167/1958, prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. În aceste cazuri se înscrie și situația desființării executării silite, în urma promovării contestației la executare. Contestația fiind admisă, iar actele de executare fiind desființate, nu se poate aprecia existența actului întrerupător al termenului de prescripție. În consecință, se reține că petenta nu a făcut dovada actelor cu efect de întrerupere a cursului prescripției, câtă vreme demersurile sale anterioare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. În această situație, se apreciază că nu a existat un demers valabil care să fi întrerupt cursul prescripției.
Petenta a mai criticat sentința arbitrală sub aspectul nesocotirii aplicabilități în speță dispozițiilor OUG nr. 64/2005. Se reține că, în fapt, contestația formulată de intimată împotriva executării silite declanșată de ADS prin recomunicarea titlului executoriu din data de 14.06.2006, a vizat tocmai inexistența titlului executoriu, instanța reținând cu autoritatea de lucru judecat că ADS nu deține un titlu executoriu, întrucât normele legale în vigoare la data încheierii contractului nu prevedeau caracterul de titlu executoriu al acestor contracte.
Invocarea din nou a caracterului de titlu executoriu au contractului de concesiune în cadrul litigiului arbitral aduce atingere efectelor principiului autorității de lucru judecat, în condițiile în care acest aspect a mai fost verificat de instanțele judecătorești, care au statuat cu privire la lipsa acestui caracter în ce privește contractul încheiat cu intimata.
Nu poate fi reținută nici critica petentei referitoare la aplicarea în speță a termenului special de prescripție prevăzut de OG nr. 92/2003 pentru creanțele bugetare. Sumele datorate de intimată cu titlu de redevență nu pot fi încadrate în categoria creanțelor bugetare astfel cum sunt acestea definite de dispozițiile OG nr. 92/2003. De asemenea, faptul că o parte din sumele încasate cu titlu de redevență, după reținerea celor necesare autofinanțării Agenției, se varsă la bugetul de stat nu transformă obligația de plată a redevenței în creanță bugetară. Ea rămâne o creanță particulară, stabilită în cadrul contractual încheiat între Agenție și intimată.
Pentru toate considerentele reținute și apreciind că tribunalul arbitral nu a încălcat dispoziția legală prevăzută de art. 364 lit. i pr.civ. prin soluția dată în litigiul arbitral, în conformitate cu art. 365 și urm. pr.civ. acțiunea în anulare va fi respinsă ca nefondată.
În considerarea dispoziției art. 274.pr.civ. petenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de intimată, constând în plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de petenta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1 în contradictoriu cu intimata SC AGRO COM SRL, cu sediul în B, str. -,. 13,. B,. 3, jud. B împotriva sentinței arbitrale nr. 103 din 14 mai 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 408/2007,
Obligă petenta să plătească intimatei suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2008.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
19.12.2008.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa
