Spete contestatie la executare comercial. Sentința 206/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1582/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 206
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată de reclamanta " "- în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta prin avocat și intimata prin consilier juridic, cu delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-au depus la dosar relațiile solicitate intimatei, în două exemplare.
Reclamanta prin avocat, depune la dosar cerere prin care arată că renunță la excepția nelegalitate invocată.
Curtea ia act de cererea de renunțarea la excepția de nelegalitate invocată de reclamantă.
Curtea, acordă părților cuvântul pe probe.
Reclamanta prin avocat, solicită proba cu înscrisuri cu privire la cuantumul redevențelor pe anul 2003 și pentru 2002 - 2003, pe care le depune la dosar.
Se comunică și intimatei un exemplar.
Intimata prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisurile din dosar.
Curtea, în urma deliberării admite pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar și pentru intimată înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fondul cererii.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Creanța nu este certă, existând o contestație formulată împotriva cuantumului acestei creanțe, sunt încălcate dispozițiile art. 379 alin. 1. există la dosar dovada achitării creanței de 4.700.000 lei, în momentul de față este posibil ca reclamantă să fi plătit mai mult decât cuantumul ce va fi stabilit de Înalta Curte de casație și Justiție. Creanța nu are un caracter cert și ca atare nu poate fi cerută executarea. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic, solicită respingerea contestației la executare, titlul executoriu a fost comunicat și s-a trecut la executare. Mai arată că este neîntemeiată susținerea reclamantei în sensul că creanța nu este certă, aceasta neavând o sentință irevocabilă în acest sens. Fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta prin avocat, arată că titlul executoriu care a fost comunicat era cu privire la altă sumă, care a fost achitată, cu privire la suma pentru care se judecă în dosarul de față, nu s-a comunicat titlul executoriu.
Intimata prin consilier juridic, arată în replică, că prin adresa din 17.10.2007 au comunicat și titlul executoriu.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VI-a Comercială la data de 12.08.2008 sub nr-, contestatoarea SC SRL a chemat în judecată pe intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor actelor de executare prin poprirea dispusă de intimată prin Ordinul nr. 29128/28.07.2008.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a încheiat cu intimata contractul de concesiune nr. 79/2000, prin care a fost concesionată suprafața de 5404,88 ha pe raza localității, jud. În anul 2004, prin adresa nr. 11450/12.02.2004 intimata a reziliat în mod unilateral contractul de concesiune, măsură contestată în justiție. Prin sentința comercială nr. 356/26.02.2007 Tribunalul Călărașia constatat că nu a intervenit rezilierea contractului, intimata fiind obligată la derularea în continuare a relației contractuale. Sentința tribunalului a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de ADS, prin decizia comercială nr. 491/25.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel București, și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de aceeași parte, prin decizia nr. 1098/18.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe tot parcursul derulării litigiului, intimata a refuzat să recunoască derularea contractului, și nu a emis facturi pentru plata redevenței.
În data de 24.06.2008 prin ordinul 27779 intimata a solicitat înființarea popririi pe conturile societății pentru suma de 3.567.991,97 lei, reprezentând redevență neachitată pe anii 2003 - 2007. Această sumă a fost prin ordine de plată. ca urmare a plății, prin adresa nr. 28494/10.07.2008 Direcția executări contracte a solicitat Președintelui ADS B deblocarea conturilor societății.
Prin adresa nr. 1274/22.07.2008 a solicitat intimatei eliberarea unei adeverințe care să certifice achitarea obligațiilor financiare. Prin adresa nr. 29047/29.07.2008 intimata a comunicat că societatea figurează în evidențe cu un debit de 3.477.375,013 lei, compusă din 2.481.075,01 lei redevență neachitată și 996.300,12 lei penalități de întârziere. Anterior emiterii acestei adrese, printr-un nou ordin, nr. 29128/20.07.2008, intimata a înființat o nouă poprire pe conturile societății pentru debitul total de 3.477.375,013 lei.
Petenta contestă noua executare pe următoarele considerente:
- potrivit art. 42 din OUG nr. 51/1998 poprirea se efectuează prin ordin al președintelui AVAS, respectiv ADS; în speță, ordinul a fost semnat de directorul Direcției de executări contracte; se susține că nu este posibilă, potrivit dispozițiilor legii, delegarea competenței de semnare a ordinului de poprire și solicită sub acest aspect sesizarea Secției de contencios administrativ a Curții de Apel București cu excepția de nelegalitate a ordinului de înființare a popririi.
- penalitățile de întârziere la plată nu pot fi imputate societății, în primul rând pentru faptul că totalul acestor penalități a fost comunicat ulterior emiterii ordinului de înființare a popririi (se arată că facturile referitoare la penalități au fost emise în data de 29.07.2008, fiind depuse la poștă în data de 30.07.2008); se susține că această necomunicare influențează caracterul cert și lichid al creanței înscrise în ordinul de poprire. Se mai susține că penalitățile nu sunt datorate ca urmare a faptului că nu i se poate imputa culpa în neexecutarea obligațiilor contractuale, în cadrul litigiului derulat ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de către intimată, instanțele stabilind, cu autoritate de lucru judecat că pârâta ADS a fost cea care nu a respectat contractul, punând societatea în situația imposibilității executării obligației principale - cea de plată a redevenței.
Ulterior, contestatoarea a mai precizat că nu se poate reține caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate de intimată prin ordinul de poprire, raportat la faptul că pe rolul instanțelor de judecată se fală două litigii, unul vizând reducerea redevenței ca urmare a faptului că intimata nu a renegociat suma în raport de situația reală a terenului concesionat, iar cel de-al doilea vizând scutirea de plată a redevenței pentru anul agricol 2002-2003, ca urmare a intervenirii forței majore, respectiv situația de calamitate declarată prin HG nr. 440/2003. S-a mai arătat că poprirea contestată a fost declanșată fără a fi comunicat titlul executoriu, nefiind respectate dispozițiile OUG nr. 51/1998 referitoare la efectuarea formalităților de executare silită.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând că titlul executoriu a fost comunicat contestatoarei prin somația nr. 64920/13.12.2007. Această somație a fost contestată, prin sentința comercială nr. 63/23.04.2008 Curtea de Apel București Secția a V-a Comercială constatând tardivitatea formulării contestației.
În raport de această situație, intimata a invocat excepția tardivității formulării prezentei contestații, apreciind că cererea contestatoarei putea fi formulată în termen de 15 zile de la primirea comunicării titlului executoriu.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că societatea contestatoare nu și-a respectat obligațiile contractuale și nu a plătit la termenele scadente înscrise în contract sumele datorate cu titlu de redevență. Intimata precizează că în urma sentinței prin care s-a constatat tardivitatea formulării contestației împotriva comunicării titlului executoriu, a continuat executarea silită. Mai arată intimata că în urma plății făcute de contestatoare a procedat la recalcularea debitului, constatându-se un nou debit pentru care a fost emis ordinul de poprire contestat în prezenta cauză.
Cu privire la susținerile contestatoarei, arată că prin dispozițiile Legii nr. 268/2001, președintele ADS poate delega dreptul de a semna contracte și/sau alte convenții ori alte documente unor persoane cu funcții de conducere, angajate ale ADS. În acest cadrul legal, a fost delegată atribuția de semnare a ordinului de poprire către directorul Direcției Executări contracte.
În ce privește penalitățile, se arată că acestea sunt datorate ca urmare a neplății la termenele scadente a redevenței, fiind calculată potrivit dispozițiilor contractuale. Întrucât potrivit contractului contestatoarea avea obligația de plată a redevenței, nu se poate reține culpa ADS, așa cum susține contestatoarea. Mai susține că și în situație existenței pe rolul instanțelor de judecată a unor litigii cu privire la cuantumul redevenței, contestatoarea tot era supusă prevederilor contractuale care stipulau obligația de plată la termen.
La termenul din data de 19.11.2008, contestatoarea a depus cerere expresă prin care a renunțat la judecarea cererii de sesizare cu excepția de nelegalitate a ordinului de poprire, în raport de actele administrate de intimată pe acest aspect.
De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, arătând că prin încheierea nr. 131/20.08.2008 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite, apreciind că temeiurile avute în vedere la dispunerea acestei măsuri se regăsesc și în prezent.
Intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite, iar pe fond a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiate.
La termenul din data de 08.10.2008, s-a pus în discuție, cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare. Excepția a fost respinsă în raport de dispozițiile art. 399 și 401.pr.civ. contestația fiind formulată în termen de 15 zile de la data când partea a luat cunoștință despre executarea începută în baza ordinului contestat.
În aceeași ședință, a fost soluționată și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării silite, invocată de intimată în raport de dispozițiile art. 82 din OUG nr. 51/1998 care prevăd expres că executarea începută de AVAS nu poate fi suspendată. Excepția fost respinsă, fiind reținut că sunt aplicabile litigiilor promovate împotriva ADS doar prevederile cuprinse în Capitolele VIII - X ale OUG nr. 51/1998, în timp ce prevederea referitoare la interdicția suspendării executării silite se regăsește în Capitolul XII al legii. În consecință, interdicția nu vizează litigiile promovate împotriva ADS, în speță urmând a fi aplicate dispozițiile generale în materie, prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a apreciat temeinicia acesteia, fiind dispusă suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare (încheierea de ședință din data de 08.10.2008.
Pe fondul cauzei, părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, se apreciază ca fiind întemeiată contestația la executare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 42 din OUG nr. 51/1998, upă comunicarea către debitor a titlului executoriu, poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le deține în orice bancă sau organizație cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care sunt constituite. De asemenea, art. 58 din același act normativ menționează că executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu cu mențiunea că neexecutarea de bună voie a creanței în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nicio altă somație.
Aceste dispoziții legale se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă.
În speță, este adevărat că a avut loc o comunicare a titlului executoriu în luna decembrie 2007, dar această comunicare a avut în vedere executarea silită prin poprire asupra sumei de 3.567.991,97 lei, somația atașată comunicării menționând expres această sumă. Suma avută în vedere la comunicarea titlului executoriu și a somației a fost achitată de contestatoare, prin ordine de plată, ca urmare a ordinului de înființare a popririi. Se cuvine subliniat că și în acest prim ordin de înființare a popririi este menționată aceeași sumă ce se execută de 3.567.991,97 lei.
Ca urmare a achitării de bună voie de către contestatoare a sumei solicitate de intimată, executarea silită declanșată de această parte a încetat, s-a finalizat prin acoperirea integrală a sumei executate.
În consecință, nu poate fi reținută apărarea intimatei în sensul că după plata efectuată de contestatoare s-a procedat la recalcularea debitului și că executarea silită a continuat pentru debitul astfel constatat. Așa cum s-a arătat deja, după plata efectuată de contestatoare, executarea silită a încetat. Se cuvine menționată prevederea legală din art. 3715.pr.civ. care stabilește că executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu. În speță, obligația consta în plata sumei astfel cum era evidențiată în somație și ordinul de poprire, în cuantum de 3.567.991,97.
Este apreciată ca fiind corectă susținerea intimatei în sensul continuării executării silite ulterior respingerii ca tardive a contestației formulată împotriva somației comunicată în decembrie 2007, dar această continuare a vizat doar executarea silită a sumei înscrisă în somației și pentru care a fost comunicat titlul executoriu.
În sensul încetării executării astfel declanșate se reține, de altfel, și solicitarea intimatei, prin Direcția executări contracte, de ridicare a popririi ca urmare a plății efectuate de bună voie de contestatoare.
În raport de dispozițiile legale menționate, precum și de aspectele faptice relevate, se apreciază că ulterior plății efectuate de contestatoare, orice altă urmărire pentru sume ce ar fi fost datorate de contestatoare trebuie declanșată cu respectarea pașilor procedurali prevăzuți pentru executarea silită. Concret, era necesară o nouă comunicare a titlului executoriu și a somației pentru noul debit constatat și abia ulterior se putea emite ordinul de înființare a popririi, în cazul în care plata nu era efectuată de bună voie.
În speță, în mod greșit a apreciat intimata că se află în continuarea executării inițial declanșată și că nu se mai impune comunicarea titlului executoriu și a somației. Nu se poate reține continuarea executării silite câtă vreme a fost achitată suma ce a determinat începerea executării silite prin poprire, sumă ce a fost comunicată celui executat (așa cum s-a arătat deja, prima executare fiind finalizată prin plată, chiar intimata a solicitat ridicarea popririi).
În concluzie, se apreciază că emiterea directă a ordinului de poprire cu nerespectarea dispozițiilor legale ce prevăd expres că executarea silită poate începe doar după comunicarea titlului executoriu și a somației contravine legii, astfel încât se impune anularea actelor de executare silită efectuate de intimată în baza acestui ordin.
Se reține totodată că potrivit art. 379.pr.civ. (text aplicabil în cauză, el necontravenind dispozițiilor speciale prevăzute de OUG nr. 51/1998 în materia executării silite) că nicio urmărire asupra bunurilor imobile ori mobile ale debitorului nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. În speță, așa cum a dovedit contestatoarea nu se poate reține caracterul cert al creanței invocate de intimată, câtă vreme întinderea acesteia este contestată și supusă analizei unor instanțe judecătorești. Se reține atât existența litigiului ce are ca obiect reducerea cuantumului redevenței ca urmare a constatării unei suprafețe mai mici de teren decât cea înscrisă în actul de concesiune nr. 79/2000 (litigiu ce face obiectul dosarului nr-, aflat spre soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție), cât și a litigiului vizând exonerarea de plată a redevenței pentru anul agricol 2002-2003 ca urmare a intervenirii unei calamități naturale (litigiul ce face obiectul dosarului nr- aflat spre soluționare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție). În raport de aceste litigii, nu poate fi reținută susținerea intimatei în sensul că valoarea creanței este cel puțin determinabilă, în raport de dispozițiile contractuale, câtă vreme litigiile vizează tocmai aplicarea acestor clauze contractuale, sub aspectul modului de calcul și al întinderii efective a creanței.
În consecință, se apreciază că și din acest considerent se impune anularea actelor de executare întocmite de intimată în baza ordinului de poprire nr. 29128/28.07.2008.
Față de considerentele reținute și constatând temeinicia cererii contestatoarei, în raport de dispozițiile art. 44 și următoarele din OUG nr. 51/1998 va fi admisă contestația la executare și vor fi anulate toate actele de executare prin poprirea dispusă prin ordinul nr. 29128/28.07.2008.
În temeiul art. 274.pr.civ. va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată, constând în plata taxelor judiciare de timbru și timbre judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoare SC SRL, cu sediul în municipiul F, str. - - Z 29,. 1, jud. I în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 4.
Anulează actele de executare prin poprirea dispusă prin Ordinul nr. 29128/28.07.2008.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 209,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2008.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
19.12.2008.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa
